227,325 matches
-
la alegătorii mai tineri, care nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi se bucuraseră de trecere, cu o jumătate de secol În urmă. Dar numai În Marea Britanie discipolii politici ai lui Hayek și Friedman au ajuns În posturi de decizie, transformând radical cultura politică a țării. E foarte interesant că acest lucru s-a Întâmplat tocmai acolo, fiindcă economia Marii Britanii, deși ferm reglementată, era poate cel mai puțin „planificată” din Europa. Guvernul manipula constant „semnalele” fiscale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de metodiști cinstiți care țineau o băcănie. A fost dintotdeauna o tory: tatăl ei reprezenta conservatorii În consiliul municipal local. Tânăra Margaret Roberts (cum se numea pe atunci) a câștigat o bursă la Oxford, unde a studiat chimia și a ajuns președinta Societății Conservatoare din universitate. În 1950, la 25 de ani, a candidat fără succes la alegerile generale din partea conservatorilor: era cea mai tânără candidată din țară. Chimistă și apoi specialistă În drept fiscal, a reușit să intre În parlament
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiscal, a reușit să intre În parlament În 1959, câștigând un loc În districtul conservator Finchley, pe care a continuat să-l reprezinte până În 1992, când a intrat În Camera Lorzilor. Înainte de a devansa politicieni conservatori cu vechime și a ajunge În fruntea partidului În 1975, Margaret Thatcher era cunoscută În Marea Britanie drept ministrul Educației din guvernul Heath care a desființat laptele gratuit din școli pentru a atinge obiectivul reducerii bugetului. Decizia (luată după multe ezitări) i-a adus porecla „Maggie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lua statul din cârca oamenilor”. Explicația era că guvernul conservator a fost nevoit să aloce sume fără precedent ca ajutor de șomaj. Cifra „scandaloasă” de 1,6 milioane de șomeri care afectase atât de tare guvernul lui Callaghan În 1977 ajunsese În 1985 la 3,25 milioane și a rămas printre cele mai ridicate din Europa până la sfârșitul mandatului doamnei Thatcher. Mulți dintre cei care pierduseră slujbe În industrii neperformante (și până atunci subvenționate de stat) ca oțelul, cărbunele, textilele și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
activiști „duri” de stânga În fiefurile sale electorale (mai ales Liverpool). Sociologic, trebuia să se Împace cu gândul că nu a reușit să țină pasul cu preocupările și aspirațiile unei noi clase de mijloc, fără sprijinul căreia nu mai putea ajunge la putere: În prezent, aceasta depășea numeric baza electorală volatilă (proletari industriali și angajați din sectorul de stat) pe care laburiștii, ca toate partidele social-democrate, se bazaseră până atunci. Din punct de vedere intelectual, liderii laburiști trebuiau să vină cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să controleze creșterea. Ei au preferat să-și păstreze o anumită capacitate de intervenție, reținând de obicei o parte din acțiuni chiar și la firmele private. Astfel, În Franța, privatizarea Însăși a fost un proces strict reglementat - pachetele majoritare au ajuns exact la firmele și Întreprinderile pe care statul se putea baza, iar investitorii internaționali au rămas ani de zile suspicioși, cum era și normal. Cu toatea acestea, pentru Franța schimbările au fost vitale: țara se sincroniza din nou cu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prețului petrolului, inflația din anii ’70 și globalizarea comerțului și serviciilor În anii ’80 au creat economiilor din blocul sovietic un handicap insurmontabil. Dacă În 1963 volumul comerțului exterior al țărilor CAER reprezenta 12% din totalul mondial, În 1979 el ajunsese la 9% și se afla În scădere rapidă 10. țările din blocul sovietic nu puteau concura calitativ cu economiile industriale din Occident; cu excepția Uniunii Sovietice, ele nu aveau nici o sursă stabilă de materii prime pe care să le vândă În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În decursul anilor ’60 și ’70. El a continuat să se bazeze pe un model mai vechi de activitate economică ce amintea de Detroit ori Ruhr În anii ’20 sau de Manchester În secolul al XIX-lea. Din acest motiv ajunsese Cehoslovacia - o țară cu resurse de minereu de fier foarte reduse - al treilea exportator (pe cap de locuitor) mondial de oțel În 1981. Până În ultimele sale clipe, RDG a continuat să facă planuri pentru creșterea susținută a unei industrii grele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avantaj pentru autorități - alocarea arbitrară a bunurilor rare asigura loialitatea - dar și un risc serios, de care cei mai mulți lideri comuniști erau perfect conștienți. De la sfârșitul anilor ’60, când a devenit limpede că promisiunea unui viitor socialist nu mai era de ajuns pentru a solidariza cetățenii În jurul regimului, conducătorii comuniști au Început să-și trateze supușii ca pe niște consumatori, Înlocuind utopia (socialistă) de mâine cu abundența materială de astăzi. Alegerea a fost făcută deliberat. Cum spunea În 1970 În fața Comisiei Ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În lume: În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În primul dintre cele trei „pelerinaje” spectaculoase În Polonia comunistă. A fost Întâmpinat de mulțimi uriașe, extaziate. Prezența lui afirma și consolida influența Bisericii Catolice În Polonia, dar papa nu s-a limitat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zi după anunț, KOR s-a autodeclarat „agenție de informații asupra grevei”. În următoarele trei săptămâni, grevele de protest s-au extins de la uzina de tractoare Ursus (scena protestelor din 1976) și au cuprins toate marile orașe industriale din țară, ajungând pe 2 august la șantierul naval „V.I. Lenin” din Gdañsk. Muncitorii au ocupat șantierul și au format un sindicat neoficial, Solidarnoœæ („Solidaritatea”); la 14 august 1980, Lech Wa³êsa a sărit peste zidul șantierului și a ajuns drept În vârful mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orașe industriale din țară, ajungând pe 2 august la șantierul naval „V.I. Lenin” din Gdañsk. Muncitorii au ocupat șantierul și au format un sindicat neoficial, Solidarnoœæ („Solidaritatea”); la 14 august 1980, Lech Wa³êsa a sărit peste zidul șantierului și a ajuns drept În vârful mișcării naționale de protest. Reacția instinctivă a autorităților - arestarea agitatorilor și izolarea greviștilor - s-a dovedit a fi o greșeală, motiv pentru care ele au Încercat să câștige timp divizându-și adversarii. Într-un gest fără precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost catastrofală, după cum demonstrase convingător istoria. Da, prin legea marțială (care a rămas În vigoare până În iulie 1983) și prin „starea de război” care i-a urmat, autoritățile Își recunoșteau Întru câtva eșecul - În nici o altă țară comunistă nu se ajunsese la asemenea măsuri, pe care Michnik le-a numit un „dezastru pentru statul totalitar” (recunoscând În același timp că erau „o lovitură pentru societatea independentă”). Dar comunismul ținea de putere, iar puterea nu era la Varșovia, ci la Moscova. Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pace8. Reagan avertizase Încă din septembrie 1981 că lipsa unui acord verificabil asupra armelor nucleare Însemna, În practică, o cursă a Înarmării pe care Statele Unite aveau s-o câștige. și așa a și fost. Cu timpul, acumularea de armament a ajuns să fie considerată stratagema abil ticluită prin care americanii au falimentat și, În cele din urmă, distrus sistemul sovietic. Ceea ce nu e foarte exact. Uniunea Sovietică nu-și putea permite cursa Înarmărilor În care intrase Încă din 1974, dar falimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abil ticluită prin care americanii au falimentat și, În cele din urmă, distrus sistemul sovietic. Ceea ce nu e foarte exact. Uniunea Sovietică nu-și putea permite cursa Înarmărilor În care intrase Încă din 1974, dar falimentul economic nu era de ajuns pentru a Îngenunchea comunismul. Fără Îndoială că al doilea Război Rece și beligeranța fățișă a Americii au mărit presiunea asupra unui sistem șubred și inoperant. URSS construise o mașină militară care l-a Înfrânt pe Hitler, a ocupat jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 11 martie 1985, era Mihail Sergheevici Gorbaciov. Născut În 1931 Într-un sat din regiunea sudică Stavropol, el fusese ales În Comitetul Central la 41 de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
După apogeul atins la sfârșitul anilor ’70, prețul mondial al petrolului (principalul produs de export al Uniunii Sovietice) a Început să scadă, iar datoria externă a țării a crescut continuu: de la 30,7 miliarde de dolari În 1986, ea a ajuns la 54 de miliarde de dolari În 1989. Economia, care nu se dezvoltase mai deloc În anii ’70, a Început chiar să scadă: dintotdeauna slabă calitativ, producția sovietică era acum inadecvată și din punct de vedere cantitativ. Sarcinile de plan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ucraina), eliberând În atmosferă 120 milioane de curie de material radioactiv: de 100 de ori mai mult decât radiația emisă la Hiroshima și Nagasaki Împreună. Norul radioactiv rezultat a fost dus de vânt spre nord-vest, În Europa Occidentală și Scandinavia, ajungând până În țara Galilor și Suedia și afectând În total, conform estimărilor, aproximativ cinci milioane de oameni. Pe lângă cei 30 de membri ai echipelor de intervenție uciși pe loc, alți 30.000 de oameni au murit de atunci În urma complicațiilor cauzate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întrevederi), Gorbaciov a acceptat ca „sistemele cu poziție avansată” ale Statelor Unite să fie excluse din convorbirile asupra armelor strategice În schimbul Începerii negocierilor. A urmat un al doilea summit, În octombrie 1986, la Reykjavik, unde Reagan și Gorbaciov, deși nu au ajuns la un acord privind dezarmarea nucleară, au pus bazele succeselor viitoare. Până la sfârșitul anului 1987, șevardnadze și secretarul de stat american George Schultz au definitivat proiectul unui Tratat asupra Forțelor Nucleare cu Rază Medie de Acțiune, semnat și ratificat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidul putea să-și mențină rolul conducător, lepădând numai excrescențele patologice produse de cele șapte decenii de putere absolută, indică o anumită naivitate politică din partea lui Gorbaciov. Într-un sistem autoritarist puterea este indivizibilă - dacă cedezi o parte din ea, ajungi În cele din urmă să o pierzi cu totul. Cu patru secole În urmă, regele Iacob I din dinastia Stuart era conștient de acest lucru - de unde refuzul tăios adresat prezbiterienilor scoțieni care protestau Împotriva puterii episcopale: „Unde nu există episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
drept partener de discuții și au Început „negocierile la masa rotundă”, care au durat până pe 5 aprilie. În acea zi (la o săptămână după un alt eveniment major din Uniunea Sovietică - alegerile libere pentru Congresul Deputaților Poporului), toate părțile au ajuns la un acord privind intrarea În legalitate a sindicatelor independente, elaborarea unei legislații economice avansate și, cel mai important, alegerea unei noi Adunări Naționale. La o analiză ulterioară, rezultatul convorbirilor de la masa rotundă a fost pentru comunismul polonez o ieșire
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spere În prelungirea sa pe termen nedefinit. Personalități publice marcante din RFG nu numai că hrăneau iluziile nomenklaturii din RDG, ci Își făceau la rândul lor iluzii. Repetând de atâtea ori că Ostpolitik avea ca efect reducerea tensiunilor față de Est, ajunseseră chiar să o creadă. Preocupați de „pace”, „ordine” și „stabilitate”, mulți vest-germani au sfârșit prin a Împărtăși punctele de vedere ale politicienilor din Est cu care veneau În contact. Egon Bahr, un proeminent social-democrat, explica În ianuarie 1982 (imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
RDG ca și adversarii săi politici. El s-a Întâlnit și a vorbit cu Erich Honecker În februarie 1984, la funeraliile lui Iuri Andropov de la Moscova, și din nou În anul următor, la Înmormântarea lui Cernenko. Cele două părți au ajuns la Înțelegeri privind schimburile culturale și Îndepărtarea minelor de la granița intergermană. În septembrie 1987, Honecker devenea primul lider est-german care vizita Republica Federală. În același timp, ajutorul vest-german pentru RDG continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ai Frontului, era un fost comunist care se distanțase de Ceaușescu cu câțiva ani Înainte și care putea poza În „reformist”, fie și numai pentru că Îl cunoscuse pe tânărul Mihail Gorbaciov În timpul studenției. Dar adevăratul motiv pentru care Iliescu a ajuns la conducerea României postceaușiste a fost capacitatea sa de a controla forțele armate, În special Securitatea, care au Încetat rezistența pe 27 decembrie. În afară de faptul că a autorizat reînființarea partidelor politice la 3 ianuarie 1990, noul președinte nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de palat” a fost și mai pronunțat la sud de Dunăre, unde Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar l-a eliminat fără menajamente pe Todor Jivkov la Înaintata vârstă de 78 de ani. Cel mai longeviv lider din blocul comunist (ajuns șef de partid În 1954), Jivkov făcuse tot posibilul, În stil tipic bulgăresc, să urmeze Îndeaproape modelul sovietic: la Începutul anilor ’80, el a instituit un Nou Mecanism Economic pentru a Îmbunătăți producția, iar În martie 1987, urmând exemplul Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]