227,325 matches
-
doar 41%, iar În Letonia, cel mai sărac stat membru, 33%. Dacă economiile acestor țări ar fi continuat să crească În medie cu 2% mai repede decât vechile state membre 7, Slovenia avea nevoie de 21 de ani pentru a ajunge din urmă Franța. În cazul Lituaniei, decalajul era de 57 de ani. Cetățenii din statele foste comuniste nu aveau, bineînțeles, acces la asemenea estimări, dar majoritatea nu Își făceau iluzii cu privire la greutățile care Îi așteptau. Întrebați Într-un sondaj din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
15 la 25 de membri (aderarea Bulgariei și României a fost amânată până În 2007). Populația UE s-a mărit cu o cincime (economia Însă cu mai puțin de 5%), iar suprafața ei aproape la fel de mult. „Europa”, care În 1989 abia ajungea la Trieste, se Întindea acum până În fosta URSS. În zorii secolului XXI, Uniunea Europeană se confrunta cu un evantai descurajant de probleme: unele vechi, unele noi și altele pe care și le crease singură. Necazurile economice erau poate cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a continuat să risipească - cum o făcuse de la Început - sume complet disproporționate pe agricultori. 40% din bugetul Uniunii (sau 52 de miliarde de dolari În 2004) s-a dus pe „fonduri de sprijin pentru ferme” motivate politic, un procent important ajungând la mari unități agricole mecanizate din Franța sau Spania care nu aveau neapărat nevoie de ajutor. Chiar și după ce s-a hotărât reducerea subvențiilor și eliminarea Programului Agricol Comun, se estima că subvenționarea prețurilor la produsele agricole tot va reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se putea lăuda că și-a respectat angajamentele În privința zonei euro: până În 2003, Lisabona a redus datoria guvernului la 54,9% din PIB și deficitul anual la 2,8% din PIB, sub limitele oficiale. În anul următor, deficitul Franței a ajuns Însă la 4,1%, iar Germania (a cărei economie Îmbătrânită plătea cu Întârziere prețul unificării) nu era nici ea departe, cu un deficit de 3,9% și o datorie de aproape 65%. Având În vedere dimensiunile celor două economii, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deficit democratic”. Cu fiecare scrutin direct pentru Parlamentul European, participarea a scăzut; singura excepție de la regulă o constituie cazurile În care alegerile europene au coincis cu cele naționale, iar alegătorii mobilizați de chestiuni locale sau naționale au votat, dacă tot ajungeau la urne, și pentru alegerile europene. În rest, declinul a fost continuu: În Franța de la 60% În 1979 la 43% În 2004; În Germania de la 66% la 43%; În Olanda de la 58% la 43%11. Contrastul dintre interesul alegătorilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
femei - au Încăput pe mâinile rețelelor mafiote, fiind expediați spre UE prin România și Balcani. În cel mai bun caz, ei sfârșeau ca slugi cu contract În ateliere și restaurante. În cel mai rău (și cel mai frecvent) caz, femeile ajungeau prostituate În Germania, Italia sau chiar Bosnia, servind o clientelă formată din soldați, administratori și „asistenți sociali” occidentali. Ajunși „muncitori cu viză temporară” fără voia lor, moldovenii și ucrainenii se alăturau astfel rromilor, la fundul grămezii multiculturale a continentului 23
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimeni, având În vedere că (după cum arătau sondajele de opinie din 1995) un austriac din trei nutrea, alături de Haider, covingerea că „muncitorii cu viză temporară” și alți străini din Austria aveau prea multe avantaje și privilegii. Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din octombrie 1999, când partidul său a primit sufragiile a 27% din electoratul austriac, Împingând Partidul Popular pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea multe avantaje și privilegii. Influența lui Haider a ajuns la apogeu la sfârșitul secolului XX, În urma alegerilor din octombrie 1999, când partidul său a primit sufragiile a 27% din electoratul austriac, Împingând Partidul Popular pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați pe primul loc. În februarie 2000, Partidul Popular a format un guvern de coaliție cu Partidul Libertății (deși nu cu Haider Însuși), spre oripilarea ușor exagerată a partenerilor europeni ai Austriei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rezultatul unui calcul politic pragmatic făcut de Wolfgang Schüssel, noul cancelar austriac. Partidul Libertății era o mișcare de protest, un partid „Împotriva lor” care li se adresa „celor mici, asupriți” (pentru a-l cita pe Pierre Poujade, prototipul populismului). Odată ajuns la putere, expus la uzura provocată de actul de guvernare și constrâns să Împartă vina pentru politicile nepopulare, el avea să-și piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale unui Întregul continent. De 45 de ani - cei mai mulți europeni nici nu apucaseră acele vremuri sau nu și le mai aminteau - rezultatul incomod al celui de-al doilea război mondial era neschimbat. Divizarea accidentală a Europei, cu toate consecințele ei, ajunsese să pară un dat firesc. Apoi, deodată, totul s-a spulberat. Deceniile postbelice au căpătat retrospectiv o cu totul altă semnificație. Considerate cândva Începutul unei noi ere de polarizare ideologică permanentă, ele se revelau acum drept un amplu epilog la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exportate În așa-zisa Lume a Treia. Acestea fiind spuse, trebuie amintit că statele comuniste, deși mențineau relații de pace cu vecinii, au practicat războiul permanent cu propriii cetățeni - sub formă de cenzură riguroasă, penurii induse și supraveghere represivă, dar ajungând ocazional și la conflict deschis: la Berlin În 1953, la Budapesta În 1956, la Praga În 1968, În Polonia sporadic Între 1968 și 1981 și apoi pe durata stării de război. În Europa de Est deceniile postbelice au așadar un parfum diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sunt fluide și s-au modificat deseori, În funcție de epocă și circumstanțe; implicațiile lor geografice sunt Înșelătoare. Polonezii, lituanienii și ucrainenii se prezintă toți În literatura și miturile lor politice ca străjeri ai „Europei” (sau ai creștinătății)3. Dar e de-ajuns să aruncăm o privire pe hartă pentru a constata că afirmațiile lor se exclud reciproc: e imposibil să aibă toți dreptate. Același lucru se poate spune despre istoriile rivale ale României și Ungariei sau despre revendicarea sârbilor și a croaților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru bugetul UE, nu puteau fi ignorate. Dar adevăratele impedimente erau altele 14. Dacă Turcia ar fi fost admisă, Uniunea Europeană ar fi avut granițe cu Georgia, Armenia, Iran, Irak și Siria. Geografic vorbind, nu este foarte logic ca „Europa” să ajungă la 200 de kilometri de Mosul, iar În circumstanțele momentului acest lucru era, indiscutabil, un risc de securitate. și, cu cât Europa Își lărgea frontierele, cu atât devenea mai acută nevoia (inclusiv printre autorii proiectului de Constituție din 2004) de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Învățământ precum Oxford și Cambridge, obligate, În atmosfera de oportunism egalitar a regimului Blair, să insiste că sunt „antielitiste”, sau de Înjosirea grotescă a unor instituții culturale precum Victoria and Albert Museum din Londra, care În anii ’90 a ajuns să se promoveze „haios” În formule de genul „o cafenea beton, dotată cu un muzeu bunicel”. Cât despre moștenirea națiunii, ea a fost transformată fățiș Într-o afacere: „industria patrimoniului”, promovată și finanțată de „Departamentul Moștenirii Naționale”. Creat În 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aburi și muzee de profil decât tot restul Europei la un loc: 120, dintre care 91 numai În Anglia. Cele mai multe dintre aceste trenuri nu duc nicăieri, iar cele care duc amestecă realitatea și fantezia cu o nonșalanță dezarmantă: vizitatorii care ajung vara În comitatul West Yorkshire sunt poftiți să ia Locomotiva Thomas pe linia Keighley-Haworth până la casa memorială Brontë. În Anglia contemporană, istoria și ficțiunea se confundă așadar. Industria, sărăcia și lupta de clasă sunt oficial moarte și Îngropate. Contrastele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin care bătea vântul era singura alternativă la impactul malefic al forțelor pieței. Sub comunism, artele spectacolului au fost mai mult destoinice decât epatante: de obicei competente din punct de vedre tehnic, dar aproape Întotdeauna precaute și conservatoare. Era de ajuns să vezi Die Zauberflöte la Viena sau la Budapesta pentru a sesiza contrastul. În perioada postcomunistă, deși s-au făcut nu puține experimente cu buget redus (Sofia a devenit un adevărat focar de experimente postmoderne teribil de căutate În coregrafie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europeană, evoluție care i-a luat pe mulți oameni de afaceri și membri ai Congresului prin surprindere. Europa nu mai stătea În umbra Americii, iar relația tindea chiar să se inverseze. Investițiile europene directe În SUA În anul 2000 au ajuns la 900 de miliarde de dolari (față de 650 de miliarde investite de americani În Europa), reprezentând aproape 70% din investițiile străine În Statele Unite; o mulțime de produse-simbol americane erau acum În proprietatea multinaționalelor din Europa: costumele Brooks Brothers, editura Random
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Înlesnit astfel de poziții: naziștii avuseseră grijă să amplaseze principalele lagăre ale morții departe de „Vechiul Reich”. Ceea ce nu Înseamnă că proximitatea În sine este o garanție a sensibilității. Faptul că la Dachau, o suburbie a Münchenului, se putea ajunge cu un tramvai luat din centrul orașului nu i-a ajutat pe localnici să Înțeleagă ce se petrecuse acolo: În ianuarie 1948, parlamentul bavarez vota În unanimitate pentru transformarea locului pe care se aflase lagărul nazist Într-un Arbeistlager, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impact comparabil), o examinare serioasă, deși tot incompletă, a trecutului nazist al țării a Început abia la mijlocul anilor ’80, când a ieșit la iveală rolul președintelui Kurt Waldheim În ocuparea brutală a Iugoslaviei de către Wehrmacht. Într-adevăr, faptul că Waldheim ajunsese Secretar General al ONU fără să-i fie verificată activitatea din timpul războiului a alimentat suspiciunile austriecilor că lor li se impuneau standarde diferite. La urma urmelor, Austria a avut după război un cancelar evreu (socialistul Bruno Kreisky), ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost dat uitării faptul că elvețienii făcuseră eforturi Înverșunate pentru a-i ține pe evrei afară; mai mult, În literatura populară și În filmele de pretutindeni, țara era prezentată drept un refugiu sigur și primitor pentru orice persoană persecutată care ajungea la granițele sale. Elvețienii se bucurau de conștiința lor nepătată și de admirația ușor invidioasă a lumii. Adevărul este că până În anul 1945 elvețienii primiseră doar 28.000 de evrei, dintre care 7.000 Înainte de Începerea războiului. Refugiații din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a făcut țăndări și, cu toate compensațiile, plățile și „fondurile destinate victimelor” (acceptate În silă), ea nu se va reface foarte curând. Aparent, editorialul ziarului Die Zeit din 13 octombrie 1996, care nota că „umbra lungă a Holocaustului” a ajuns din urmă Elveția, Într-un târziu, duhnea a Schadenfreude. Însă acesta este doar purul adevăr. Imaginea poleită a Olandei cea din perioada războiului - unde se credea că toată lumea „rezistase” și făcuse tot posibilul pentru a dejuca planurile germane - a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor olandezi. Până la sfârșitul secolului, anii 1940-1945 au devenit perioada cel mai intens studiată din istoria olandeză. Deși adevărul despre contribuția olandezilor la identificarea, arestarea, deportarea și moartea compatrioților lor evrei a ajuns la cunoștința publicului În anii ’60, a trecut multă vreme până când implicațiile lui au fost Înțelese pe deplin: abia În 1995 tragedia evreilor olandezi a primit o recunoaștere publică din partea unui șef de stat - regina Beatrix, În timpul unei vizite În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-au revenit niciodată”, consideră Tony Judt - , inflația fără precedent, concurența neloială și protecționismul la care făcea apel fiecare din țările europene (Între 1929 și 1936, notează autorul, „schimburile franco-germane au scăzut cu 83%”!), Începem să Înțelegem de ce s-a ajuns la distrugerea unei civilizații Înainte chiar ca tancurile lui Hitler și cizma lui Stalin să-și lase urmele nefaste asupra destinului continental. Din perspectiva unui cititor român, e, firește, de maxim interes felul În care un istoric străin - și Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limitelor e o caracteristică a comunismului românesc, ce și-a relevat de la Început formula existențială demonică. Uneltele locale, În frunte cu Gheorghiu-Dej, au Împrumutat la milimetru „măsurile economice iraționale, uneori de-a dreptul aiuritoare, ale Uniunii Sovietice”, astfel Încât s-a ajuns la modalități monstruoase de a impune modelul imaginat de Marx, Lenin și Stalin: „La 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Partidul Comunist Român, anunța că «vrem să realizăm o acumulare socialistă, În detrimentul elementelor capitaliste de la sate» - Într-o țară În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oraș, atenuând deosebirea dintre anotimpuri, temperând căldura și frigul. El a luminat noaptea și a îmblânzit spațiul. Nostalgic, totuși, al traiului după ritmurile naturii, omul tânjește să-și descopere rădăcinile. Aflându-se în căutarea Graalului la care nu reușește să ajungă, cavalerul Mesei rotunde ne oferea deja imaginea omului de astăzi care face înconjurul lumii fără a-și găsi liniștea. Mereu mai repede! Mereu mai departe! Reînviate în fiecare an în timpul culesului, via și vinul, două elemente puternic încărcate de simboluri
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]