227,325 matches
-
mesajelor (elaborate pe baza unor dispoziții concrete) într-un limbaj adecvat tipului de comunicare. Astfel, serviciile publice codifică mesajele prin „coduri”, cum ar fi: obligații, interdicții, permisiuni, sancțiuni, delicte, abateri civile sau penale, cod de procedură etc. Aceste mesaje codificate ajung la receptori (publicul, salariații) care decodifică mesajele, decodificarea fiind procesul prin care „codurile” (formulate într-un limbaj de specialitate) sunt reconvertite (traduse) în sensul lor real și „descifrat”. Astfel, prevederea de a se interzice, de exemplu, fumatul în spații publice
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
strategice constă în a elabora o imagine asupra situației reale a organizației ca un tot în relațiile sale cu lumea „din afară”, ce va formula răspunsuri la întrebări de genul: unde ne aflăm?; unde dorim să mergem?; cum intenționăm să ajungem?; avem capacitatea de a realiza schimbările necesare? etc. (schema 22). Schema 22. Factori probabili a influența evaluarea strategică<footnote Ibidem, p. 83. footnote> Alegerea reprezintă elementul central al formulării strategiei. Alegerea strategică - are la bază o selecție a opțiunilor accesibile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
procesualitate cu faze necesar corelate. Prospectarea reprezintă o construcție - în spațiul imaginar - a viitorului posibil, accesibil și dezirabil, a schimbării unei realități sociale pe principiul «dacă - atunci», adică dacă se vor lua o serie de măsuri posibile, atunci se va ajunge la un anumit viitor, dacă se vor lua alte măsuri, atunci se va putea ajunge la alt viitor posibil. „Poate cineva să prevadă viitorul?” Întrebarea este formulată eronat. A folosi termenul „viitor” ca existând ca atare înseamnă a-l reifica
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
accesibil și dezirabil, a schimbării unei realități sociale pe principiul «dacă - atunci», adică dacă se vor lua o serie de măsuri posibile, atunci se va ajunge la un anumit viitor, dacă se vor lua alte măsuri, atunci se va putea ajunge la alt viitor posibil. „Poate cineva să prevadă viitorul?” Întrebarea este formulată eronat. A folosi termenul „viitor” ca existând ca atare înseamnă a-l reifica, a considera că o asemenea entitate este o realitate. „Cuvântul «viitor» este un termen relațional
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
gradul nostru de pregătire profesională și capabilitățile de gândire independentă și creativă. Capitolul acesta își propune să ne expună un set de răspunsuri pe care să le reținem cât mai bine, ca să învățăm cum să punem întrebări pertinente pentru a ajunge la răspunsuri utile. Aceeași teorie, de exemplu, ne poate fi folositoare sau ne poate conduce la mari erori, dacă nu vom ști să o plasăm în contextul său real și s-o utilizăm cu măiestrie pentru a ajunge la soluții
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pentru a ajunge la răspunsuri utile. Aceeași teorie, de exemplu, ne poate fi folositoare sau ne poate conduce la mari erori, dacă nu vom ști să o plasăm în contextul său real și s-o utilizăm cu măiestrie pentru a ajunge la soluții cât mai apropriate de intențiile noastre. În consecință, vom spune că există o serie de alternative, cu grade diferite de dezirabilitate, în ceea ce privește viziunea și practica managerială asupra „postului”. Postul nu este o cerință intrinsecă a unei întreprinderi (instituții
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
noastră de a realiza progresul iar acesta trebuie acceptat și conștientizat ca posibil. Dacă alte persoane, aplicând aceleași principii, au reușit să își dubleze viteza de citire, atunci nu este decât o problemă de timp și de exercițiu pentru a ajunge și noi la aceste rezultate. Citirea rapidă este o abilitate pe care putem să o dobândim, nu este o calitate înnăscută. 2. Trebuie să pornim pe acest drum, eliminând pe cât posibil stresul care este principalul dușman al citirii și învățării
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2929]
-
Numai o concepție foarte îngustă despre adevăr poate exclude din domeniul cunoașterii realizările studiilor umanistice. Filozofia, istoria, jurisprudența, teologia și chiar filologia au elaborat metode valabile de cunoaștere cu mult înainte de dezvoltarea modernă a științei. Realizările lor poate că au ajuns să fie umbrite de victoriile teoretice și practice ale științelor fizice moderne ; dar ele sunt totuși concrete și permanente și pot, uneori cu mici modificări, să fie ușor reînviate sau reînnoite. Trebuie pur și simplu să se admită că între
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
nici chiar la documentele tipărite sau în manuscris" și "trebuie să vedem munca noastră în lumina contribuției pe care ar putea s-o aducă la istoria culturii".*1 Conform concepției lui Greenlaw și potrivit practicii multor cercetători, studiul literaturii a ajuns astfel să fie nu numai strâns legat de istoria civilizației, dar chiar să se identifice cu aceasta. Un asemenea studiu nu este literar decât în sensul că se ocupă de tipărituri sau scrieri, care constituie, în mod necesar, principalul izvor
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de istoria civilizației nu mai lasă loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc criterii străine de literatură ; și, prin urmare, literatura ajunge să fie considerată de valoare numai în măsura în care furnizează rezultate pentru cutare sau cutare disciplină adiacentă. Așadar, a identifica literatura cu istoria civilizației înseamnă a nega existența unui domeniu specific și a unor metode specifice proprii cercetării literare. Alt mod de
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
stabilită: limba, ca să spunem așa, poetizează pentru el. Totuși, fiecare operă literară impune o ordine, o organizare, o unitate a materialului ei- Uneori această unitate este foarte slabă, ca în multe schițe sau povestiri de aventuri ; dar ea poate 49 ajunge până la organizarea complexă, bine închegată a unor poezii în care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
evocă, o fac numai incidental, ocazional și intermitent. *8 În descrierea unui personaj scriitorul poate să nu sugereze de loc imagini vizuale. Cu greu am putea să ne reprezentăm vreunul dintre personajele lui Dostoïevski sau Henry James, dar în schimb ajungem să cunoaștem complet starea lor de spirit, mobilurile acțiunilor lor, aprecierile, atitudinile și dorințele lor. Cel mult, scriitorul sugerează un contur schematic sau o singură trăsătură fizică - practica frecventă a lui Tolstoi sau Thomas Mann. Faptul că multe ilustrații nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de justificat din alte puncte de vedere. S-au schimbat oare în decursul istoriei concepțiile despre natura și funcția literaturii ? Nu este ușor să se răspundă la această întrebare. Dacă ne întoarcem destul de mult în trecut, putem răspunde afirmativ ; putem ajunge într-o perioadă în care literatura, filozofia și religia erau nediferențiate: dintre greci, Eschil și Hesiod ar putea ilustra acest lucru. Platon însă poate deja vorbi despre cearta dintre poeți și filozofi ca despre o ceartă veche, înțelegând prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
melancolic, ceva în genul tipului descris de doctorul Timothy Bright. Dar el mai reprezintă multe alte lucruri, iar melancolia lui are o geneză și un context anume, într-un sens, personajul care este în același timp și individ și tip ajunge să fie văzut în această lumină datorită faptului că autorul 1-a făcut să reprezinte mai multe tipuri Hamlet este de asemenea un îndrăgostit, sau un om care a fost îndrăgostit, un erudit, un cunoscător în ale dramaturgiei, un scrimer
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același ca și adevărul dinafară literaturii, adică înseamnă cunoaștere sistematică și verificabilă. Romancierul nu are la dispoziție o cale scurtă și vrăjită pe care să ajungă la acea stare actuală a cunoașterii din științele sociale oare constituie "adevărul" în funcție de care "lumea" lui, realitatea lui fictivă trebuie verificată. Dar în acest caz, crede Eastman, cel ce scrie literatură de imaginație - si mai ales poetul - greșește dacă își
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
istorie lungă. Exegeza sensului în care Aristotel a folosit acest cuvânt este încă controversată, dar ceea ce a vrut să spună Aristotel, deși reprezintă o problemă interesantă pentru exegeți, nu se cade să fie confundat cu problema căreia acest termen a ajuns să-i fie aplicat. Funcția literaturii, spun unii, este să ne elibereze - scriitori sau cititori - de apăsarea emoțiilor. Să exprimi emoțiile înseamnă să te eliberezi de ele, așa cum se zice că Goethe s-a eliberat de Weltschmerz scriind Suferințele tânărului
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
poate concepe teoria literară fără critică și istorie, sau critica, fără teorie și istorie, sau istoria, fără teorie și critică. Este evident că teorie literară nu se poate face decât pe baza studiului unor opere literare concrete. Nu se poate ajunge la criterii, categorii și scheme in vacua. Invers, critica sau istoria nu sunt posibile fără o. serie de probleme, fără un sistem de concepte, fără unele puncte de reper, fără unele generalizări. Aici nu ne aflăm, desigur, în fața unei dileme
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
academici într-un sens atât de larg, încât aproape nici o operă de după Milton nu era considerată drept un obiect de studiu vrednic de atenție. Ulterior, secolul al XVIII-lea a fost admis cu drepturi depune în sfera istoriei literare convenționale ajungând chiar foarte la modă, deoarece pare să permită acces într-o lume mai grațioasă, mai stabilă și mai bine ierarhizată- Perioada romantică și secolul ai XIX-lea au început de asemenea să se bucure de atenția cercetătorilor si există chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mondială" este adesea folosit într-un al treilea sens. El poate însemna marele tezaur al clasicilor, ea Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare și Goethe, a căror faimă s-a răspândit în întreaga lume și durează de mult timp. Acest termen a ajuns astfel să fie sinonim și cu acela de "capodopere", cu o culegere de lucrări literare care are o justificare critică și pedagogică, dar cu greu 1-ar putea satisface pe cercetătorul care mu se poate mărgini la marile piscuri, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
oare dată de simplul fapt al independenței politice ? Sau este dată de conștiința națională a autorilor ? Constă cumva în folosirea unor subiecte naționale și a "culorii locale" ? Sau rezidă în apariția unui stil literar național distinct ? Numai după ce vom fi ajuns la soluționarea acestor probleme, vom izbuti să scriem istorii ale literaturilor naționale care să nu fie doar categorii geografice sau lingvistice și vom reuși să analizăm modul exact în care fiecare literatură națională se încadrează în tradiția europeană. Literatura universală
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
din 1990, redactor-șef este Dumitru Matcovschi, din 1995 în echipa redacțională intrând și N. Popa, E. Lungu, Iulian Nicuță, Em. Galaicu-Păun. B. este, în această perioadă, una dintre revistele literare românești cele mai importante, în unii ani tirajele ei ajungând până la 20 000 sau chiar 30 000 de exemplare. Publicația se remarcă printr-o densitate deosebită, prin deschiderea spre valorile literare general românești și europene și prin abordarea susținută a problemelor culturii și literaturii române din Basarabia, din România și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
poetică a autorului, în sensul unei prize mai directe asupra realului și al renunțării la expresia căutată în favoarea unui limbaj poetic mai frust și mai viguros: cuvintele devin „plante carnivore” care distrug învelișul superficial al existenței în încercarea de a ajunge la „esență”, la „miezul mineral” al lumii. Ca traducător, C. a transpus în românește poeme de César Vallejo, Fernando Pessoa și cele mai importante romane ale lui Mario Vargas Llosa, dovedindu-se a fi un talentat traducător al literaturii scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
tinde să se extindă spre substanța albă. Zonele de creier cele mai afectate sunt cele din lobul frontal și temporal și apar datorită neregularităților osoase din etajul anterior și mijlociu. Dacă zonele de contuzie hemoragică sângerează în continuare, se poate ajunge la un hematom intraparenchimatos. Datorită acestui lucru, se recomandă repetarea CT-ului la 24 ore sau, dacă starea generală a pacientului se deteriorează și pierde 2 puncte pe scara Glasgow. Plăgile penetrante pot duce la dilacerări cerebrale și leziuni ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
un hematom intraparenchimatos. Datorită acestui lucru, se recomandă repetarea CT-ului la 24 ore sau, dacă starea generală a pacientului se deteriorează și pierde 2 puncte pe scara Glasgow. Plăgile penetrante pot duce la dilacerări cerebrale și leziuni ce pot ajunge până la nivelul nucleilor bazali. În general, examenul CT și RMN au sensibilitate egală în depistarea contuziei hemoragice. Totuși, în faza supraacută, contuzia edematoasă poate fi decelată cu acuratețe prin imagistica RMN. Examinarea CT evidențiază în stadiul precoce leziuni hipodense corticale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
și ganglionare. Tumora crește încet și se întâlnește cel mai frecvent în lobul temporal, dar poate fi găsită foarte rar și în trunchiul cerebral, cerebel, regiunea pineală, nervul optic, chiasma optică, intraventricular și la nivelul cordonului medular. La copii poate ajunge la dimensiuni considerabile și să degenereze chistic. Forma tipică la adulți este prezența unor mici noduli cu localizare superficială. Calcificările pot fi prezente. Acumularea de SDC este observată în 50% din cazuri și are un caracter heterogen [2]. d. Neurocitomul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]