24,313 matches
-
vrut. Relațiile cu frații mai mici-Dimitrie, născut în 1406, și Toma, născut în 1409 -au fost mai puțin prietenești. Constantin s-a născut într-o lume a cărei clasă conducătoare era neașteptat de multietnică. Era o societate aflată mereu sub amenințarea dispariției. Căsătoria reciprocă între conducătorii ei era un mijloc de supraviețuire. Bunicul lui Constantin, împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1354-1391), era fiul unei prințese italiene, Anna de Savoia. Unchiul său, împăratul Andronic al IV-lea, își luase soție din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și credincios al lui Constantin, care petrecuse, de dragul stăpânului, 40 de zile într-o temniță la Patras, a fost trimis să-l împace pe sultan și, după lungi discuții cu el și cu Turahan, comandantul otoman al Tesaliei, a înlăturat amenințarea represaliilor turcești. Constantin a trimis alți soli să-i liniștească pe papă și pe venețieni. Negocierile au durat câteva luni. Pe de altă parte, Sphrantzes ajunsese abia în portul venețian Naupaktos, pe țărmul opus Patras-ului, când arhiepiscopul deposedat Malatesta a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
să fi crezut că împăratul întrecuse măsura. Nu cu mult timp înainte, fusese numit un legat papal la Constantinopol. Era cardinalul Isidor, cândva mitropolit de Kiev; însă va ajunge abia în octombrie 1452. La vremea respectivă, situația din Constantinopol și amenințarea la adresa supraviețuirii sale ca o cetate creștină din partea ambelor religii deveniseră mai critice ca niciodată. Creștinii nu erau singurii care se amăgeau pe ei înșiși că nu aveau a se teme de noul și imaturul sultan Mehmed al II-lea
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
El a avut rolul lui Early Grace, un criminal în serie și iubitul personajului Lewisei, cu o performanță pe care Peter Travers, jurnalist la Rolling Stone, a descris-o ca fiind ""extraordinară, tot șarmul băiețesc, pentru ca apoi acesta să devină amenințare pură"". Pitt a atras de asemenea atenția printr-o scurtă apariție în "True Romance", cu rolul unui pietrar pe nume Floyd, aducând mult căutatul umor pentru filmul de acțiune, echilibrând astfel acțiunea filmului. A atins topul în anul respectiv prin
Brad Pitt () [Corola-website/Science/309953_a_311282]
-
a sediului de către noua conducere a fost realizată abia în 24 aprilie 2001, dar și ulterior asociația s-a confruntat cu ""acțiuni de forță și intimidare din partea unui grup restrîns condus de Adrian Dumitrescu, (...) agresiuni fizice și verbale culminînd cu amenințarea cu baionetă și pistol"". Ulterior, președinte al asociației a ajuns domnul Teodor Mărieș. În prezent, coordonarea activităților asociației este asigurată de un președinte - Teodor Doru Mărieș și un Consiliu de Conducere format din: Nicolae Alecu, Cătălin Coatu, Romulus Cristea, Marian
Asociația 21 Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/309282_a_310611]
-
Karpathen", era reconcilierea între naționalitățile trăitoare în Transilvania. În romanul "Die Stadt im Osten" Meschendörfer descrie suferințele populației germane din Transilvania, datorate legilor emise de stăpânirea maghiară la sfârșitul secolului al XIX-lea, din care cea mai gravă o consideră amenințarea educației în limba maternă, ca urmare al Legii XVIII din 1879, referitoare la predarea limbii maghiare în școlile publice, precum a Legii XXVII din 1907, denumită și Legea Apponyi, prin care remunerația cadrelor didactice se stabilea în funcție de gradul de cunoaștere
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
a avut de suferit și de pe urma cazacilor lui Hmelnițki, cât și de pe urma atacurilor tătarilor crimeeni. După tratatul de la Buczacz din 1672, orașul a făcut parte pentru scurt timp din Imperiul Otoman și a fost capitala elayetului Podolya. Pentru a contracara amenințarea turcească cu care se confrunta Uniunea Polono-Lituaniană, regele Ioan III Sobieski a construit în apropiere o altă fortăreață, Okopy Świętej Trójcy („cetatea Sfintei Treimi”). În 1699, orașul a fost retrocedat Poloniei conduse de regele August al II-lea prin tratatul
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
Japonia să redevină o putere militară agresivă. Totuși, după doar un deceniu, SUA au început să facă presiuni asupra guvernului japonez pentru reconstruirea forțelor armate nipone, care ar fi urmat să servească politicii de îngrădire a comunismului. Comunismul devenise o amenințare reală pentru societatea occidentală odată cu războaiele din China și din Coreea. Japonia a înființat Forțele de autoapărare japoneze. În mod tradițional, cheltuielile militare japoneze au fost limitate la 1% din PIB și, deși nu este vorba de o lege scrisă
Ocupația Japoniei () [Corola-website/Science/309337_a_310666]
-
chemarea la rugăciune. De cinci ori pe zi, locotenentul Abuhena Saif-ul-Islam îi chema, prin megafon, la rugăciune. Uneori se plimba prin închisoare, stând de vorbă cu deținuții printre gratii. Întrebat dacă legile confidențialității l-ar împiedica să dezvăluie o posibilă amenințare la adresa SUA, el a spus că ar trebui să se decidă cum să aducă la cunoștința superiorilor acea informație. Deoarece este legat prin jurământul confidențialității, daca aude despre o potențială problemă va trebui să hotărască singur cum să păstreze confidențialitatea
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, odată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
de pamflet social îndreptat împotriva regimului despotic al Ecaterinei și al favoriților ei. Iluministul Fonvizin a fost un militant consecvent împotriva abuzurilor autocrației asupra iobăgiei. „"Cugetările"” sale conțin o critică la adresa regimului absolutist, cerând prefaceri constituționale și mergând chiar până la amenințări indirecte cu răscoala populară: Această lucrare a atras mânia Ecaterinei, care notase pe marginea „"Cugetărilor"”: Moștenirea literară a lui Fonvizin curpinde și un ciclu de scrisori adresate prietenilor și surorii sale din călătoria pe care a făcut-o în anii
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
și a ucis mai mulți miniștri importanți, înainte ca forțele sale să fie în cele din urmă încolțite iar el fost nevoit să se sinucidă. În timp ce Împăratul Yongle a organizat cinci ofensive majore la nord de Marele Zid împotriva mongolilor, amenințarea constantă a incursiunilor mongole a determinat autoritățile Ming să fortifice Marele Zid de la sfârșitul secolului al XV-lea până în secolul al XVI-lea, cu toate acestea, John Fairbank notează că „s-a dovedit a fi un gest militar inutil, dar
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
era cu greu convins să asiste la o trecere în revistă a armatei. Acțiunea peremptorie a marelui amiral britanic din Mediterană, cu puțin timp înainte de Războiul austriac de succesiune, care l-a obligat să promită că va supraveghea neutralitatea, cu amenințarea bombardării lui Napoli, l-a impresionat profund. I-a provocat un sentiment de respingere față de Regatul Marii Britanii, care avea să-i influențeze politicile de mai târziu. În 1735, a renunțat la Parma în favoarea împăratului Carol al VI-lea, în schimbul recunoașterii
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
scurte, s-a instaurat pacea atât în țară cât și în afara ei, finanțele au fost regulate mai bine, iar diversele servicii administrative au fost organizate de o manieră care a permis Spaniei să treacă peste războiul dezastruos cu Statele Unite fără amenințarea unei revoluții.
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
baltica conduși de Antanas Sniečkus. Ar mai trebui spus că, spre deosebire de situația din Letonia și Estonia, autoritățile naziste nu au dorit să înființeze unități Waffen-SS lituaniene. La un moment dat, autoritățile naziste au considerat „Forță teritorială de apărare lituaniană” o amenințare naționalistă. Principalii ofițeri ai acestei forțe au fost arestați pe 15 mai 1944. Generalul Plechavičius a fost deportat în lagărul de concentrare de la Salaspils, Letonia. Aproximativ o jumate din soldații acestei forțe au reușit să scape de sub controlul german și
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
să fie dedicată pentru a discuta expres problema italiană. Reuși astfel să susțină în mod public că reprimarea guvernelor reacționare și politica Austriei erau adevărații responsabili de neliniștea revoluționară care exista în peninsulă și care ar fi putut constitui o amenințare pentru guvernele din întreaga Europă. În acest fel, Cavour îndrepta atenția puterilor europene asupra chestiunii italiane. Pentru a avea succes, însă, ar fi trebuit să reușească să capteze atenția măcar a uneia în mod particular. În 1858 el s-a
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
s-au mobilizat în întregul Belarus occidental. Deși luptătorii milițiilor locale era slab echipați și în cea mai mare parte fără o experiență importantă de luptă, ei erau hotărâți să-și apere căminele de ccea ce un ziar local numea "amenințarea roșie". În același timp, în aceleași sectoare activau și grupuri bolșevice, care s-au angajat în lupte de mică amploare cu milițiile locale. Înfruntarea polono-bolșevică pentru controlul asupra orașului Vilna din prima săptămână a anului 1919 a fost un semnal
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și considerau că aceștia veneau în număr foarte mare. Dar în realitate, migratorii nu aveau armate numeroase. În mișcările asiatice nu erau implicați mai mult de 30 000 de indivizi, iar în cele germanice nu depășeau 100 000 de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
la sud de fluviu, în Dobrogea, ținta lor fiind orașul Histria. În anii 240, au pătruns în imperiu, în provinciile balcanice. Împăratul Decius a încercat să-i alunge, dar a murit în 251. În timp ce frontierele din regiunea renana erau neglijate, amenințarea sasanida de la estul imperiului îi determinau pe împărați să-și îndrepte atenția spre aceștia. Profitând de situație, francii și alamanii au pătruns temporar în imperiu. De la relațiile de tip schimb/incursiune și pradă specifice sec. III-IV, s-au trecut la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea aceea la frontiera cu Uniunea Sovietică și aflat permanent sub amenințarea unei invazii ale acesteia având în vedere că URSS pretindea Basarabia de la România. O invazie sovietică în orașul Tighina ar fi paralizat întreaga infrastructură din Basarabia și ar fi înlesnit avansarea trupelor sovietice către Prut. Această cale ferată și-a
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
țării circulau șase monede diferite, fiecare afectată de propria sa rată a inflației. Economia poloneză era în ruine, lipsurile alimentare erau o problemă comună în țară, iar în unele regiuni începuse să se manifeste foametea, rata criminalității era ridicată, iar amenințarea unor lovituri de state organizate de diverse facțiuni extremiste era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
război mondial. Noua federație ar fi trebuit, în concepția lui Piłsudski, să aibă aproximativ frontierele defunctei Uniuni statale polono-lituaniene din secolele al XV-lea - al XVIII-lea. Federația trebuia să fie o forță suficient de puternică, capabilă să respingă orice amenințare imperialistă germană sau rusă. Pentru a îndeplini asemenea obiective, forțele armate poloneze trebuiau să stăpânească ferm teritorii vaste în răsărit. Totuși, planurilor lui Piłsudski li s-au opus alți influenți politicieni de la Varșovia, cel mai cunoscut fiind Roman Dmowski, care
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
tot din cavaleria numidiana, ademenita din necunostiinta pe teren. Între timp, restul de elefanți au fost atent atrași printre benzile și loviți din a partea din spate a armatei române, unde au fost anihilați. Planul lui Scipio pentru a neutraliză amenințarea elefanților a funcționat. Trupele lui Scipio au revenit în formația tradițională de luptă . Laelius, comandantul aripii de stânga , a atacat aripa dreapta cartagineza. Cavaleria cartagineza, pe baza instrucțiunilor date de Hannibal, a permis cavaleria română s-o urmărească, pentru a
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
care i-a determinat să-și schimbe limba și tradițiile, este mai ales bisericeasă și crește în secolul al XVIII-lea. Începea atunci lupta ortodocșilor greci pentru emancipare, și biserica încerca să adune toți credincioșii sub stindardul elenismului ortodox. Sub amenințarea anatemizării, misionarul grec Kosmas Aitolos (1714-1779) susținea ca aromânii trebuie să vorbească grecește "limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte componentă a Imperiului Otoman
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]