23,803 matches
-
și-i băga în boștera unui nuc bătrîn. Cînd afară se încălzea bine, șerpii ieșeau din boșteră și se întindeau pe crac, ia soare... Cînd le era dor de caș dulce, copiii se duceau la stîna lui Eminovici, pe coasta Dealului Crucii, către șoseaua Mihăileană. Le plăcea să deie oile în strungă. Fluierau după oi și pocneau din harapnic, ca ciobanii. Mihai se suia călare pe un cîine, Șoltuz, care se arăta vesel că duce așa călăreț... Cîteodată se odihneau. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe creasta aceea, datorită bogatei lui imaginații, el se credea pe vîrf de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unora să-l creadă că fiindcă nu i se da de mîncare!... Te miră cum a putut merge pe jos, așa flămînd, cale de o sută de km! Simțind că tatăl său era acasă, el a încercat să fugă spre Dealul Crucii. Eminovici a poruncit la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toadere Rusu, să se ia după dînsul. L-au ajuns pe Șoseaua Națională, ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor, văzînd cum se zbate băiatul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
toamna anului 1874, a rămas impresionat de același lucru: "Pe noi ne înve selește lumina zilei; pe el îl încîntau mai mult umbrele nopții mai ales cînd luna-și revărsă razele asupra pămîntului. Mă purta pe la Copou și mai la deal, pînă la grădina lui Pester, pe la Socola, printre vii, prin valea Bahluiului. Cînd ne întorceam, de obicei tîrziu, după miezul nopții, eu eram frînt de oboseală și cădeam răpus de somn, iar el se așeza la masă și începea să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de val; prin codri, de pe fruntea unui deal se ridică luna, regina cea balaie. PRIMA LUI IUBIRE a sesizat-o mai întîi Gh. Bogdan-Duică. Fără a preciza timpul cînd această iubire a avut loc, el totuși a afirmat un mare adevăr: "Copilul" (Mihai) iubește mult mai devreme decît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
La trunchiul unuia pe tine te-aștept Visînd de deștept." (Cînd...) 44 Sau sub un salcîm înalt, de lîngî cimitir, unde stăteau toată noaptea, îmbrățișați și amețiți de acel "farmec sfînt" al beției erotice. Atît de cunoscutul pastel Sara pe deal a fost conceput chiar de pe atunci. Revăzut de mai multe ori, el era gata, în 1872, dar a fost publicat de-abia în 1885. Printre acestea, în Mitologicale mai apar două amănunte biografice. În primăvara acelui an, 1863, subprefectura plășii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
De la stînile de oi."49 În sfîrșit, de aici a trecut ușor, în Dorința: Adormind de armonia Codrului pătruns de gînduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri." 50 Izvorul de care e vorba aici se afla sub deal, către hotarul Hrișcanilor, aproape de "Stînca stearpă". După cum se vede și din alte poezii, poetul cu fata au fost pe acolo, de multe ori. Peste culmea Haraminilor, către răsărit, se află Pîrîul Murelor, pe lîngă care și astăzi se află rugi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ochi îți cade părul/ Iar în cap ai flori de luncă". Rămasă orfană, de ambii părinți, credem că ea stătea la vreo rudă. "Giunca", despre care poetul a scris în Erotocrit și pe care ea o păscuse astă vară, pe deal, poate că era singura ei zestre. Fără a face cercetări documentare, biografii lui Eminescu i-au zis de atîtea ori Elena. Pentru Cezar Petrescu, ea era Leana, nepoata pădura rului Pătru Toader Gînj, de la Baisa. Augustin Z. N. Pop i-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai lungă și cea mai ocupată cu activitatea sa poetică. În această vreme, a fost făcută a treia prelucrare a poemei Ondina, care acum a căpătat titlul Eco. Poetul, aflat tot la fereastra castelului, de data aceasta recită Sara pe deal. Înainte de a trece această poezie prin trei versiuni, poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu și mai ales în narațiunea intitulată provizoriu Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele sună, scrînciobul scîrțîie în vînt, cînii încep
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
seara de vara, pe Stînca stearpă deci în capătul de sud-vest al moșiei Ipoteștiului și ar privi la răsărit, către Botoșani, ca să vadă cum răsare luna, ar trăi, la fața locului, versurile cu care poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul singuratic." "Castelul singuratic" era curtea Callimachi, de la Stîncești, situată pe o culme de deal, în afara satului Stîncești, dar tot în direcția răsăritului. Și dacă, tot de pe Stînca stearpă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ar trăi, la fața locului, versurile cu care poetul începe poemul Călin: Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri și castelul singuratic." "Castelul singuratic" era curtea Callimachi, de la Stîncești, situată pe o culme de deal, în afara satului Stîncești, dar tot în direcția răsăritului. Și dacă, tot de pe Stînca stearpă, ar privi pe aproape, înspre vest și nord-vest, ca să vadă cum de la izvorul cîntat de poet coboară pîrîul, către luncă, ar înțelege și strofa trecută de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
26, 132 Cristea, Dumitru, 28, 38, 42 Cristea, Panaite, serdar, 13 Cucorăni, 27, 28, 29, 30, 31, 36, 37, 38, 42, 98, 147, 150, 153, 154, 155, 158, 160, 183, 226, 234, 265, 266 Cuza, A. C., 25, 242, 254 D Dealul Crucii, 34, 132 Densușianu, Nicolae, 169 Dobrogeanu-Gherea, Const., 224 Donțu, Alexa, 7, 54, 69, 70, 71 Dragoș, Gregoriu, 163, 164 Drogli, Ioan, 178, 190, 198, 214, 216, 217, 230, 239, 256 Drogli, Aglaia, 9, 10, 17, 19, 159, 178, 190
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
exemplu, era nevoie de un amendament constituțional pentru a introduce taxa pe venit federală în Statele Unite; dar mai târziu, Curtea Supremă a renunțat la rolul său de apărător al statelor după efortul pe care l-a depus împotriva legislației "New Deal" din anii '30. Deoarece intervenția centrală în afacerile socio-economice nu mai este acum pusă serios în dificultate, diferențele sunt uneori mai pronunțate în chestiuni ce privesc dreptul privat (în special în Statele Unite), deși diferențele s-au diminuat și în această
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
anii '30 a fost exemplul cel mai dramatic al limitelor dincolo de care o curte, deși dotată cu o mare autoritate, nu poate trece fără să fie contestată. După ce Curtea Supremă a Statelor Unite a considerat neconstituțională o parte a legislației New Deal care urma să combată criza din anii '30, așa cum am văzut în capitolul 16, președintele Roosevelt a amenințat că va cere Congresului să aprobe o lege care ar fi modificat componența Curții prin numirea unor noi judecători. Independența Curții era
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
148, 166 Muller-Rommel, F., 179, 188, 281, 294 Musolf, L.D., 274 Mussolini, 58 N Napoleon III, 203, 248, 301, 306 Nasser, 148, 172, 341 neocorporatism, 110, 122, 372 Neubauer, D., 93, 105 Neumann, S., 141, 142 Neustadt, R., 294 New Deal, 250, 355 Noua Zeelandă, 93, 145, 179, 181, 194, 198, 229, 262, 283 Nicaragua, 167, 169 Nie, N.H., 60, 388 Niger, 166 Nigeria, 24, 97, 170, 171, 185, 247, 287, 338, 339, 342, 348 Nimmo, D.D., 123, 135 Nkrumah, 171, 186
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am mers/ prin nicolina doi până sub dealul galatei maidane/ de zăpadă traseu încâlcit/ redactat cartea lui gene ajuns la clubul/ presei luat taxiuri până la jenny discutat lung cu/ pictorița călugăriță plecat la alt capăt de târg/ treceam pasarela/ și-mi aminteam pasale narghilele/ șalvari mătăsuri la catedrala
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ești acasă?" Nu, nu sunt acasă, bătrân neputincios! Hei-hei, ce zgomot se face aici! Prea de tot! Trebuie să fug, să fug, să fug!... Și nu a trecut mult din timpul hărăzit Așteptării și a venit Moș Crăciun de după un deal strâmb și cei trei copii l-au rugat: "Moș Crăciun cu sac în spate și papuci de portocală/ adu-ne pe mama noastră c-a plecat acum trei nopți/ și-a mâncat-o poate-un câine sus în ceruri; după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
practic, indicii indubitabile asupra resurselor de predilecție ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Junimea, Iași, 2003. Alte volume de versuri: Veșnica împotrivire, Editura Junimea, Iași, 2004; Poema mâinilor înroșite de hohot, Editura Junimea, Iași, 2005; Galeriile amare, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006; Clepsidra cu pulbere de vise, Editura Junimea, Iași, 2007); Dealurile cu îngeri plângeau, Editura Junimea, Iași, 2008; Omul cu un singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desenează-mi un om!, Editura Junimea, Iași, 2003; Veșnica împotrivire, Editura Junimea, Iași, 2004; Poema mâinilor înroșite de hohot, Editura Junimea, Iași, 2005; Galeriile amare, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006; Clepsidra cu pulbere de vise, Editura Junimea, Iași, 2007; Dealurile cu îngeri plângeau, Editura Junimea, Iași, 2008; Omul cu un singur înger, Editura Junimea, Iași, 2009; Dublu portret, Editura Junimea, Iași, 2009; Pasărea amintirilor, Editura Junimea, Iași, 2010; Mărul mușcat, Editura Junimea, Iași, 2010; Șoaptele merelor mușcate, Editura Timpul, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri edificatoare din această perspectivă. La fel de emblematică mi se pare absolutizarea unor simboluri încărcate de sugestii metafizice, vizibilă în majoritatea ilustrațiilor ce însoțesc Dealurile cu îngeri plângeau, Omul cu un singur înger sau Mărul mușcat. Pe de o parte, ferestrele, păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii spre spiritual, ale nevoii de cunoaștere absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete/ mâncate de plâns/ cristalele albe/ ale zăpezii/ pe sârma ghimpată./ viața mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile părăsite./ mirosuri stranii./ urmăresc soarele,/ dar fuga lui/ e definitivă./ cad frunze/ cad picături de sânge/ ochii se înfășoară în roșu" ***). Celelalte poeme din unicul volum de versuri al lui Constantin Pricop conțin fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat în vitraliile înguste/ ale bisericii scufundate/ mi-a lunecat în ființă/ năruind feroneria fantomelor/ și stâlpii cocliți ai galeriei" (triunghiuri cu pupila albastră). Crochiul întunecat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atemporalitatea unei figuri geometrice. Ceea ce simbolizează și impune este în primul rînd noțiunea de echilibru: echilibru între dreptele echidistante care-i alcătuiesc un contur puternic, iar în interiorul spațiului circumscris sînt rețeaua hidrografică ordonată, repartiția echilibrată a reliefului în zonele de deal și de cîmpie, armonia ce există între frontierele terestre și cele maritime. Această imagine mai relevă și ceea ce am putea numi principiul spațiului închis: închiși, strînși într-un ansamblu strict delimitat, în interiorul unui traseu cu totul coerent, cum ar putea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]