22,649 matches
-
să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere. Luptele au intrat într-un impas, care avea să continue până la capitularea olandezilor de pe 14 mai. Colonelul Scharroo—conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a cerut de la Haga să îi fie trimise întăriri importante. În zonă au fost trimise întăriri, cele mai multe venind de pe linia defensivă „Grebbe” sau de pe frontul de est, din „Fortăreața
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
bombardierelor olandeze a fost interceptat de cele 12 avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 110, care patrulau în zonă. Deși germanii au pierdut în luptă cinci avioane de vânătoare, olandezii au pierdut trei bombardiere, ceea ce a reprezentat o reducere dramatică a efectivelor forțelor aeriene olandeze. Germanii au ocupat la un moment dat puntea vasului companiei „Holland America Line” "SS Statendam", unde au amplasat mai multe mitraliere. Olandezii au răspuns imediat cu tiruri de mitraliere și mortiere. În scurtă vreme, vasul și instalațiile
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
spre pod și să se ocupe de distrugerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui ordin, el a ales aproximativ 100 de oameni dintre cei mai experimentați infanteriști marini. A mai fost formată o subunitate de rezervă din rândul trupelor auxiliare tot cu efective de aproximativ 100 de luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
comandantul companiei de mortiere a reușit să îl convingă pe Scharroo că piesele de artilerie nu sunt capabile să lovească în mod eficient o clădire înaltă, asaltul de pe partea estică a capului de pod a fost anulat. Un pluton cu efective complete de infanteriști marini a înaintat din partea de nord-vest de-a lungul Nieuwe Maas și a ajuns la promotoriul de nord fără să întâmpine vreo opoziție din partea germanilor. Pe de altă parte, membrii plutonului nu aveau cunoștință de ocuparea clădirii
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Scharroo refuzase să participe datorită a ceea ce el socotea că este o încălcare a cuvântului de onoare a comandanților germani. În continuare, Scharroo a refuzat orice contact cu oficialitățile germane. În același timp, olandezii au format o unitate militară cu efective de aproximativ un batalion, care să se predea în conformitate cu ordinele autorităților militare germane. Pentru siguranța lor, olandezii au arborat un steag alb de mari dimensiuni, care să fie vizibil soldaților SS care se apropiau. Aceștia din urmă, în momentul în
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de mortiere, secțiunea de cavalerie de recunoaștere, muzica regimentară și o companie de mitraliere - în total, 500 de soldați
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
pozitivă. La scară mult mai redusă domină însă mecanismul numit "libertate asimptotică" ("asymptotic freedom"): interacțiunile dintre quarkuri devin foarte slabe. La energii de ordinul masei bosonului Z, constanta de cuplaj tare se reduce la formula 14. Existența unor constante de cuplaj efective dependente de energie ("running coupling constants") și faptul că valorile lor tind să se apropie la energii mari sugerează posibilitatea unei teorii unificate a interacțiunilor fundamentale. În cadrul modelului standard al particulelor elementare, rezultatele experimentale la energii de ordinul 10 GeV
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
dispus pe frontul de sud de la Marea Neagră până la Irești și "Grupul de armate „Arhiducele Iosif”", dispus pe aliniamentul Carpaților Orientali. <br>"Grupul de armate „Mackensen”" era format din Armata 3 bulgară, Armata de Dunăre și Armata 9 germană, cu un efectiv de 18,5 divizii de infanterie și 3 divizii de cavalerie.<br>"Grupul de armate „Arhiducele Iosif”" era format din unități austro-ungare cu un efectiv total de 13,5 divizii de infanterie și 7 divizii de cavalerie.<br>Totalul forțelor
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
era format din Armata 3 bulgară, Armata de Dunăre și Armata 9 germană, cu un efectiv de 18,5 divizii de infanterie și 3 divizii de cavalerie.<br>"Grupul de armate „Arhiducele Iosif”" era format din unități austro-ungare cu un efectiv total de 13,5 divizii de infanterie și 7 divizii de cavalerie.<br>Totalul forțelor Puterilor Centrale era de 32 de divizii de infanterie și 10 divizii de cavalerie. Diviziile de infanterie erau formate din 13 divizii germane, 12 divizii
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
un punct strategic pe in insula Walcheren. Mlaștinile de ambele părți ale digului făcea posibilă folosirea lui penru deplasarea infanteriei ușoare, dar unele zone erau periculoase, iar mlaștinile puteau înghiți oamenii rătăciți. Francezii au luat în considerare posibilitatea trimiterii de efective suplimentare în Walcheren, dar până la urmă au renunțat la un asemenea plan. Apărarea Sloedam era considreată ultima linie posibilă de rezistență. Dacă și aceste poziții defenisive erau ocupate de germani, retragerea francezilor era inevitabilă. Cum aliații nu reușiseră să apere
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
prevăzut ca primă etapă a stabilirii dominației militare române în zonă - înainte de dislocarea unei mari unități peste Prut, o acțiune surpriză destinată să ocupe axa de transport Tighina/Bender - Chișinău - Ungheni. În ceea ce privește preluarea Chișinăului, aceasta ar fi trebuit efectuată cu efective de grăniceri și voluntari ardeleni. Având forța aproximativă a unui batalion, eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie, în condițiile în care sosirea sa - pregătită din timp, fusese deconspirată "„Filialei Forntului”" - organizația
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
ar fi urmat să se opună bandelor rusești înarmate - în cazul în care acestea ar fi urmat să încerce restabilirea stării de anarhie. Planul respectiv a fost defalcat în două acțiuni deosebite. Ocuparea Chișinăului ar fi trebuit să revină unui efectiv format din 3 batalioane (2 de ardeleni și 1 de grăniceri), care după ocuparea Unghenilor ar fi urmat să plece de la Socola în 3 trenuri consecutive și să ajungă în capitala Basarabiei dimineața, pentru a dezarma elementele turbulente și a
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
din Chișinău pentru a nimici împreună bandele rusofone antiunioniste, pentru a apăra populația românească cu avutul său și depozitele de materiale, precum și de a asigura securitatea guvernului și a instituțiilor de stat create în Basarabia. Eșalonul de ardeleni (cu un efectiv de 850 de oameni) ar fi trebuit să ajungă în gara Chișinău între miezul nopții și ora 1 a zilei de 6 ianuarie, dar datorită neregularității mersului trenurilor acesta la ora 2 noaptea ajunsese de abia în Tighina. Înștiințate telegrafic
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
a se alătura taberei inamice. La data intrării Romaniei în razboi, 20 000 de romani transilvăneni erau înrolați în unitățile Armatei Române, cu predilecție în regimentele din Dobrogea, Prahova și București (de exemplul Regimentul 80 infanterie avea aproximativ 50% din efectiv format din transilvăneni). Dintre aceștia, 3.000 au căzut numai în Campania din 1916, per total dându-și viața 7.000 de români transilvăneni. Fruntașii refugiaților din Transilvania au făcut repetate demersuri pentru înființarea unor unității distincte a celor care
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
baza la Hârlău. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit - printre altele, misiunea de a păzi și de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari alături de efective de grăniceri - constituind cu totul o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
le aduce armamentul și muniția necesare. Cu o zi înainte de incidentul de la Chișinău trupele au pornit organizate pe 3 eșaloane, 2 dintre acestea fiind oprite de trupele ruse la Ghidighici, iar cel de-al treilea - eșalonul de aprovizionare, la Ungheni. Efective ale acestor unități au căzut în prizonierat la ruși, unii dintre voluntari reușind să scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Române. După 1 lună - prin Ordinul de chemare nr. 167/1919 au fost din nou rechemați pentru a sprijini din cadrul Armatei Române, preluarea teritoriului transilvănean. Pe măsură ce foști prizonieri din Rusia au sosit în țară, aceștia au fost chemați să sporească efectivul lupătorilor transilvăneni. Organizarea noilor unități de voluntari a fost încredințată tot lui Victor Deleu, în calitatea sa de secretar al Resortului Internelor din Consiliul Dirigent, soldații unităților dându-și singuri denumirea de "„Voluntarii lui Deleu”". Militar și el provenit de la
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Germanii au cucerit orașul Abbeville de la vărsarea râului Somme pe 21 mai, izolând trupele aliate din nordul Franței și Belgiei de grosul forțelor de la sud de râu. Apărarea orașului și portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
21 mai, izolând trupele aliate din nordul Franței și Belgiei de grosul forțelor de la sud de râu. Apărarea orașului și portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
comandate de Fox-Pitt cu Anglia, și-a părăsit cartierul general fără șă-și informeze subordonații în jurul orei 03:00 și mai apoi continentul la bordul distrugătorului HMS "Verity". În jurul orei 04:00, generalul Fox-Pitt a primit ordinul de retragere pentru întreg efectivul Diviziei a 21-a. Unitățile care s-au retras pe cale ferată au fost atacate de tancurile geremane și efectivele lor s-au împrăștiat. [[File:HMS Venomous WWI IWM P 1975.jpg|thumb|HMS "Venomous", unul dintre distrugătoarele învechite folosite la
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mai apoi continentul la bordul distrugătorului HMS "Verity". În jurul orei 04:00, generalul Fox-Pitt a primit ordinul de retragere pentru întreg efectivul Diviziei a 21-a. Unitățile care s-au retras pe cale ferată au fost atacate de tancurile geremane și efectivele lor s-au împrăștiat. [[File:HMS Venomous WWI IWM P 1975.jpg|thumb|HMS "Venomous", unul dintre distrugătoarele învechite folosite la evacuare]] În timpul desfășurării luptelor a apărut o breșă între batalioanele de gardă irlandez și galez. Pentru întărirea defensivei, au
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
a forțelor de rezervă pentru unitățile din compunerea Corpului III Armata. Comandamentul avea în subordine cercurile de recrutare: Ploiești, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Focșani, Tecuci, Galați și Bârlad. La mobilizare și pe toată perioada războiului, comandamentul trebuia să asigure completarea efectivelor unităților active din Diviziei 5 Infanterie, Diviziei 6 Infanterie și Diviziei 13 Infanterie. Totodată, comandamentul înființa la război următoarele unități de rezervă: Regimentul 47 Infanterie, Regimentul 72 Infanterie, Regimentul 48 Infanterie, Regimentul 49 Infanterie, Regimentul 50 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie
Comandamentul III Teritorial (1916-1918) () [Corola-website/Science/337293_a_338622]
-
în Principatele Române pe colonelul Ivan Liprandi cu misiunea de a spiona și a colecta informații utile despre forțele inamice. Acesta, la rîndul său, a reușit să organizeze o rețea bine organizată de spioni care au informat armata rusă despre efectivul și dislocarea trupelor turcești, despre situația din ambele Principate. Activitatea acestuia a fost întreruptă de Ioan Sandu Sturza, care l-a expulzat din țară din moment ce a aflat despre scopul real al șederii în Principate. Sultanul otoman, Mahmud al II-lea
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
satul Caras, întrucît armata rusă era repartizată la prea mare depărtare una de alta, fără a putea veni în ajutor. Astfel, o parte era îndreptată spre cetățile Macina, Tulcea, Chirsova și Chiustendji (Constanța), corpul al VI-lea, ce constituia ¼ din efectivul armatei, se afla în Principate, corpul al VII-lea, care număra ⅓ din armată, era îndreptat pentru asediul Brăilei, iar corpul al II-lea și al IV-lea nu aveau cum să ajungă la timp . Pentru imperiul Rus, de o importanță
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni", precum și pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-au concretizat mai întâi prin repatrierea cu succes și fără pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele 2 transporturi, pe 25 și respectiv pe 1 iunie 1920. În completare, activitatea comisiei a avut în vedere plecarea restului de prizonieri, conversia în devize a materialelor de
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]