25,627 matches
-
cerul pe mine. Bineînțeles, când am intrat acolo, un program destul de sever, un program cu..., de cele mai multi ori, în tură ! În tură, înseamnă-n trei schimburi, da, pentru că inginer fiind, totul trebuia supravegheat, însă nu mi-o fost frică, pentru că eu eram bine pregătit, destul de bine pregătit și mi-a trebuit o jumătate de an, m-am adaptat, imediat la soluții și am intrat în pâine, motiv pentru care, în chiar după primul an, m-au promovat un fel
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Montaj, îmi scapă, Amihăiesei sau Amanolesei, așa ceva. Sunt câțiva ani, 23 de ani numai, da... [zâmbește]. S. P.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? D. G.: - ... pentru mine o fost, întotdeauna, înspăimântătoare. Mie de acestea mi-a fost frică. Întotdeauna, când am fost chemat ca să mă facă membru de partid, aveam o..., așa..., o teamă, pentru că știam că, în secție, au fost câțiva, eu știu ?! Focuri din ăstea, de răzmeriță, grupuri de oameni, căror nu prea le convenea regimul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
face cu niște echipe formidabile. Colaboram, lucram, stăteam lângă ei câte zece ore, am lucrat împreună cu echipe de oameni condamnați la locul de muncă. Erau la dezbatere, în Turnătorie. A fost pentru mine o experiență formidabilă, m-am dus cu frică, vai, te duci la ăia și când i-am văzut toți erau niște munți, niște coloși de bărbați. Lucrau în condiții cumplite, adică căldură, peste 50-60°, un praf de nu vedeai la jumătate de metru, oameni condamnați, deci, erau categoria
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Domnu’ inginer-șef, tovarășu’ inginer-șef, da’ dumneavoastră de ce v-ați făcut inginer ? Adică, ce nu-mi dați voie, dacă vreau eu să fac, am să fac treabă și aici, și dincolo, știu să muncesc, am muncit, nu mi-e frică de muncă.” „- Bine !” Deci, liceul de la seral, nu știu cum este acuma, era exact ca ăla de la zi: franceză, latină, rusă, tot, toate materiile, exact ca la zi. Singurul lucru care era deosebit de zi, se dădeau temele mai puține... Dar, pe urmă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să fiu director. Eu, nu și nu, și nu, și nu... Și... că pe cine văd..., că nu știu ce.... Am spus pe cine văd eu că poate să fie director. Într-adevăr, Nicolina era foarte greu de condus. Avea Ceaușescu o frică de Nicolina incredibilă, incredibilă. La fiecare sfârșit de lună, i se raporta lui Bobu, Bobu îi spunea ei și ea se ducea la Ceaușescu. Știa de Nicolina revoluționară, nu știu ce, cutare. Știind eu că-i greu de condus, de-abia îi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și ea se ducea la Ceaușescu. Știa de Nicolina revoluționară, nu știu ce, cutare. Știind eu că-i greu de condus, de-abia îi țin în frâu pe-ai mei, mai iau și pe-ăilalți? Și, cu toate că nu mi-ar fi fost frică, dar nu voiam să-mi asum răspunderea, pentru că eu, crescând în Nicolina, cu ei, cu majoritatea lor, eu îi cunoșteam și cât fac la cărămidă, care sunt buni, care nu sunt buni, știam cum să lucrez cu ei și eu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aici, din Iași. Dom'le, vă dau cuvântul meu de om, nu mint cu absolut nimic, nimic, nimic. Se-așează lângă mine: „- Ei, cum îi, ați văzut că n-ați cerut nici un ajutor ? N-ați cerut nici un ajutor ! Vă era frică că n-o să puteți să conduceți ! Ce-i 1 000 și ce-i aproape 7 000 de oameni?!” [râde] - În gândul meu: „- ...Tu-ți gura, tu îmi spui mie ce-s șapte mii ?!” „- Ei, și cum ați încheiat fabrica ?” „- Păi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ne-a dat, timp de șase luni de zile, la Nicolina, i-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: „- Dom’ Prim-Ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da’ de Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.” [râde] O început să râdă. Zic: „- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie, de greviști, de cutare, cu Grivița Roșie”, cu la, la, la... Ei, parcă nu știa ! Taică
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la Nicolina, i-am explicat - el habar n-avea cine-i Nicolina - I-am spus: „- Dom’ Prim-Ministru, eu nu vă spun ca să vă intimidez, da’ de Nicolina și Ceaușescu avea frică de ea, nu vă spun ca să vă fie frică și dumneavoastră.” [râde] O început să râdă. Zic: „- Dacă v-aduceți aminte de Ilie Pintilie, de greviști, de cutare, cu Grivița Roșie”, cu la, la, la... Ei, parcă nu știa ! Taică-su n-o fost... mare evreu, că și el
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum s-au îndurat a da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și oștile leșești, și cele căzăcești ori turcești, iar mai târziu cele austriece
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iunie 1711). S-a transmis poruncă ca „toată boierimea și slujitorimea, toți să încalece, să vie la oaste cu plată, iar care n-a veni, va rămâne podan și lipsit de moșiile sale. Țăranii să aibă a aduce bucate fără frică, să le dea bani. Deci Dumitrașco-Vodă îndat-au răpezit la țară, făcându-le știre tuturor”. Deși în articolul I al Tratatului de la Luck se preciza că „țara Moldovei cu Nistrul să-i fie hotarul și Buceagul cu toate cetățile tot a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
alăturat și el galeriei de misionari care au cercetat starea așezămintelor catolice din Moldova și a întocmit un raport adresat arhiepiscopului de Efes, nunțiul apostolic în Polonia, din care aflăm că la biserica catolică din Huși slujea preotul Chiarolanza. De frica ciumei, care făcea ravagii, administratorul parohiei a fost nevoit să se refugieze în pădurile din apropiere, împreună cu mai mulți credincioși. Era, foarte probabil, italian stabilit aici și nu știm câtă vreme a rămas în aceste locuri. Pentru informarea Vaticanului a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
molestați. Vornicul satului Epureni-Fălciu, deplasându-se în satul Râpile, pentru a încasa birul de la fugari, relata că „un căpitan ... s-au pus împotrivă ... care m-au și bătut ... pe urmă au ridicat țiganii boierești ca să mă ucigă ... și noi de frică am fugit”. În 1847, locuitorii satului Boțești (ținutul Fălciu) s-au revoltat împotriva arendașului și au refuzat să-i are pământul, ceea ce a determinat o nouă reclamație către autorități, la 24 noiembrie 1847: „luând o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai știe că până la sfârșitul secolului al XIX-lea, respectiv până la dobândirea independenței, centrele de lup-te de cocoși erau strict observate de autoritățile spaniole, aici adunându-se posibili "conspiratori'' împotriva "Coroanei''. și cum se spune că "de ce ți-e frică nu scapi'', strigătul de instigare la Revoluție împotriva Spaniei ar fi fost dat la 24 februarie 1895 la Bayano, în Cuba orientală, de un grup de patrioți reuniți la o luptă de cocoși! Ca și în cazul coridelor și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
clișeele nostalgice despre bătrînul doctor german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de coșmaruri. Mi-era frică să stau singur, frică de Întuneric, frică să merg la culcare din cauza unor vise În care o teroare supranaturală părea mereu pe punctul să prindă contur. Mă speria ideea că-ntr-o zi visul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
german care locuia alături și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de coșmaruri. Mi-era frică să stau singur, frică de Întuneric, frică să merg la culcare din cauza unor vise În care o teroare supranaturală părea mereu pe punctul să prindă contur. Mă speria ideea că-ntr-o zi visul va persista și după ce mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și șoarecii care mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de coșmaruri. Mi-era frică să stau singur, frică de Întuneric, frică să merg la culcare din cauza unor vise În care o teroare supranaturală părea mereu pe punctul să prindă contur. Mă speria ideea că-ntr-o zi visul va persista și după ce mă voi trezi. Mi-amintesc cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mișunau prin curtea din spate și mașina electrică a mătușii și broscoiul meu rîios drag de lîngă iaz. De fapt, amintirile mele cele mai timpurii sînt colorate de frica de coșmaruri. Mi-era frică să stau singur, frică de Întuneric, frică să merg la culcare din cauza unor vise În care o teroare supranaturală părea mereu pe punctul să prindă contur. Mă speria ideea că-ntr-o zi visul va persista și după ce mă voi trezi. Mi-amintesc cum am auzit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zis: „CÎnd mă fac mare, o să fumez opiu”. CÎnd am fost copil, am suferit de halucinații. O dată m-am trezit În lumina zorilor și-am văzut omuleți jucîndu-se Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod repetat privea „animalele din perete”, și a Început cu delirul unei febre ciudate, nediagnosticate, de care am suferit la vîrsta de patru sau cinci ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mușchii din ligamente, În așa fel Încît ți se pare că plutești fără contur, ca atunci cînd ești Întins Într-o apă sărată și caldă. În timp ce unda asta decontractantă se răspîndea prin țesuturile mele, am simțit o senzație puternică de frică. Aveam senzația că o imagine oribilă e undeva imediat În afara cîmpului meu vizual mișcîndu-se, cînd Întorc capul, astfel Încît n-apuc s-o percep. Mi s-a făcut greață. M-am Întins și am Închis ochii. O serie de scene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu neoane, care se făcea mai mare și tot mai mare, pînă cînd străzile, traficul și lucrările de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit rău pînă la prînz. Seara a sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de reparare a străzilor erau Înglobate În el; o chelneriță ducînd un craniu pe o tavă; stele pe cerul senin. Impactul fizic al fricii de moarte; blocarea respirației; oprirea sîngelui. Am ațipit și m-am trezit cu o tresărire de frică. În dimineața următoare am vomitat și m-am simțit rău pînă la prînz. Seara a sunat Roy. - În legătură cu ce-am discutat alaltăieri seară. Ar merge la patru dolari pe cutie și iau acum cinci cutii. Ești ocupat? Vin la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
două luni. *** În luna următoare am folosit cele opt sirete pe care nu le vîndusem. Spaima pe care o simțisem după ce folosisem prima siretă era insesizabilă după a treia. Totuși din cînd În cînd mă trezeam cu un acces de frică după cîte-o injecție. După vreo șase săptămîni l-am sunat pe Roy, deși nu mă așteptam să se fi-ntors din călătorie. Dar i-am auzit vocea la telefon. - Ia zi, am spus, ai ceva de vînzare? Din ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului „Ține-mi ăsta, OK?”, apoi i-a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros. Ochii-i lucea, cu fosforescența lor ciudată. Corpul lui lung, asimetric, era proptit de bar. Nu se uita la Whitey, ci spre peretele opus, unde erau separeurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca lumea. Stă pe pardesiu și n-ajung la buzunar. CÎnd Îți zic eu, cazi peste el și În timpul ăsta o să-i trag pardesiul... Acum!... La naiba! A fost mult prea Încet. - Hai să coborîm, am spus din nou. Simțeam frica În mațe. - O să se trezească. - Nu. Mai Încearc-o dată... Acum!... Ce dracu’ ai ? Lasă-te să cazi tare peste el și gata! - Roy, pentru numele lui Dumnezeu, hai să coborîm ! O să se scoale. Am dat să mă ridic, dar Roy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]