24,310 matches
-
legii morale. Acest glas îl cunoaște fiecare om, deoarece, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur „când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței” . Dacă am ascultat glasul ei, conștiința ne răsplătește cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească, iar dacă nu am ascultat-o și am săvârșit fapte rele, atunci ea ne pedepsește cu aspre mustrări. De mustrări de conștiință suferă și personajul lui Cehov, Anisim Țâbuchin, dar
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
căldură umană, de orice sensibilitate la suferința aproapelui. Ceea ce este mai rău, însă, este faptul că, de cele mai multe ori, viciul poartă masca virtuții, determinându-l pe om să înșele și să se autoînșele. în acest caz, cum spune Cehov prin glasul eroului din O poveste banală: „virtutea și puritatea nu se deosebesc prea mult de viciu dacă le încătușează spiritul cel rău” . în asemenea condiții, omul, în care „chipul lui Dumnezeu” s-a alterat, nu mai distinge adevărul, nu mai cunoaște
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
a 3-a de Eminescu: .......... La un semn deschisă-i calea și s-apropie de cort Un bătrân așa de simplu, după vorbă, după port. „Tu ești Mircea?” „Da-mpărate!” .......... Apoi s-a ajuns treptat la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta avansa cu recitarea, silueta lui ne părea tot mai mare iar glasul lui ne aducea în suflet și în ochii minții cu o incredibilă realitate scenele agitate și zgomotoase de luptă, și fără să vrem ori să știm, ne-am simțit participanți la bătălie alături de oștirea Domnitorului Mircea, participanți și la bucuria
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu îți iartă păcatele, du-te cu Dumnezeu femeie”. Urmau apoi alte persoane la spovedanie, dar deodată părintele aude de sub patrafirul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de ceartă, dar odată intrat în ea, poartă-te în așa fel încât potrivnicul să-ți știe de frică. Îmbracă-te bogat dar nu țipător, pe măsura pungii tale, căci adesea haina face pe om. Dă-ți urechea orișicui dar glasul numai câtorva. Prietenii încercați leagă-i de inima ta cu legături de oțel, dar nu-ți toci palmele strângând mâna oricărui boboc ce nu și-a luat încă zborul. Și mai presus de toate, să-ți fii ție însuți credincios
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să ia măsuri, nu vor lua niciodată aceste măsuri deoarece se spune că sunt direct implicați în toate aceste ilegalități, niciodată nu vor aproba măsuri împotriva propriilor interese materiale. În acelaș timp, orice om cinstit care ar îndrăzni să ridice glasul în numele dreptății, riscă mari neplăceri, s-a ajuns la crime, la pierderi de vieți, ca în cazul viceprimarului din Jud. Harghita, găsit mort cu trei gloanțe în cap, care se spune că a periclitat interesele mafiei lemnului din zona respectivă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
suflet pentru suflet, copiilor și nepoților. Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-I facă, Drăguț un miel cum I-au adus Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aici cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină! Aici însă intervine minunata conversație a Micului Prinț cu o vulpe. Bună ziua, zise vulpea. Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinț întorcându-se, dar nu văzu pe nimeni. Sunt aici, zise glasul, sub măr... Cine ești tu? zise micul prinț. Ești tare frumoasă... Sunt o vulpe, zise vulpea. Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt atât de trist... Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mai mult sau mai puțin cioplită, care se rezuma la ideea că după ce am mâncat, am băut și am petrecut, se cuvine să ajutăm cu darul nostru începutul de viață al tinerei perechi. Începutul îl făcea nașul, care anunța cu glas de stentor și arunca în găleata de pe masă, o sumă foarte mare de bani (pe care după festivitate, o lua de obicei înapoi) și electriza astfel adunarea. După fiecare anunțare cu glas tare, orchestra intona melodia „mulți ani trăiască”, iar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
perechi. Începutul îl făcea nașul, care anunța cu glas de stentor și arunca în găleata de pe masă, o sumă foarte mare de bani (pe care după festivitate, o lua de obicei înapoi) și electriza astfel adunarea. După fiecare anunțare cu glas tare, orchestra intona melodia „mulți ani trăiască”, iar mesenii, se scotoceau prin buzunare ca să mai adauge ceva la plicul cu bani destinați ca dar de nuntă, și care urma să fie anunțat cu glas tare, cu suma și numele donatorului
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
astfel adunarea. După fiecare anunțare cu glas tare, orchestra intona melodia „mulți ani trăiască”, iar mesenii, se scotoceau prin buzunare ca să mai adauge ceva la plicul cu bani destinați ca dar de nuntă, și care urma să fie anunțat cu glas tare, cu suma și numele donatorului. Trebuiau să evite de a intra în gura lumii ca zgârciți sau sărăntoci. Se manifesta tradiționalul „ce-o să zică lumea”. Au apărut mai târziu mai ales în orașe, nunți moderne elevate, la care la
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Profa l-a ignorat, taci, mă, din gură, că iar te faci de rahat, te-ai trezit și tu taman acu’ să pui întrebări! Dar Mirel insista. Și i s-a permis să vorbească, moment în care el a dat glas extrem de solemn unei nelămuriri esențiale. „Tovarășa, toate ca toate, dar io n-am înțeles un cuvânt, ce-i aia «tomulete»?“ Nu cred că trebuie să mai spun că Tomulete era unul dintre personajele din Șoseaua Nordului. Îmi povestește în continuare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ți se perindă prin fața ochilor tot ceea ce ai trăit. Ca într-un film. Totuși, mie exact asta mi s-a întâmplat. Când am realizat că n-am să mai aud niciodată ca lumea, au început să-mi apară în auz glasuri pe care le credeam uitate, cărora, la timpul apariției lor, nu le-am dat prea mare importanță. Era un proces neverosimil, întocmai aceluia amintit cu ultimele clipe din viață. Bănuiesc. Nu-mi trebuie lamentații. E cel mai ușor să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
guvernul comunist, „Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
viața ne va cere Noi o vom dărui Când ceasul va sosi Noi să plătim vom ști Căci tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri II. Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în stilul renașterii italiene. Chipurile blânde și ochii ce te urmăreau din toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Izvorâtorul de Mir. - Alte revelații ale veacului nostru: războiul laboratoarelor Împotriva bolilor, a deficiențelor fizice și sexuale, a bătrâneții și a morții. Dar guturaiul? dar sără cia? dar ticăloșia oame nilor și arțagul femeilor noastre? În pragul Vârstei Atomice și glasul prevestitor al Apocalipsului. Anacro nisme, metacronisme și paracronisme, lesne de văzut și greu de crezut, În Bucureștii lui 1950. - Burlăcia de pe urmă a memo rialistu lui, care nu vrea să Îmbă trânească, și șansele imense ale unui se xa genar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea mare, dar care adesea sunt ca un Îndemn În tâm plător celor mai de seamă.“ Sau, cum le numește Saint-Si mon șaisprezece veacuri mai târziu. Amintirile pe care le Încerc aci vor răspunde, sunt sigur, la chemarea mea cu glasul lor tăcut și ajutându-se Între ele În evocarea unui trecut socotit până aci Înmormântat de-a binelea. Le-am Început Într-o doară și fără gând de-un plan, care se va ivi, poate, scriindu-le; lăsându-le să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de pe turla ziarului L’Indépendance Roumaine, ritmând o arie bretonă, La Paim polaise, la fiecare ceas: și În aerul plin de adulmecări și de pofte sănătoase, lesne de-mpăcat cu câțiva gologani la turcul din piața Sărindarului, care Îți oferea, cu glas baritonal, salipul său, savantă licoare exo tică, suc distilat din coji și boabe mult aromatice, servit fierbinte În ceșcuțe de cafea și cu bonomie orientală; sau la precupețele zvelte și legănate pe șolduri sub cobilița cu chiupuri mari de pământ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numește Baudelaire când Îi dedică Les fleurs du mal -, Încă strălucitoare de frumusețe și de Încântări pe care numai ochii nevârstnicului de mine, la 17 ani câți aveam În 1904, le putea simți cu putere; zeiță cu o sută de glasuri, pentru care Richard Wagner, la ai săi 57 de ani, se cățăra ca un copilandru prin copaci și pe ziduri, de dragul ochilor ei. „Nu vă mai mirați atâta de el - Îi sfătuia Cosima Wagner pe oaspeții uimiți, Judith Gautier, Catulle
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numește disprețuitor C. Rădulescu-Motru la ai săi optzeci și trei de ani pe care Îi poartă Încă agresivi. Fapt este Însă că „temperamentalul“ meu (e drept că iubitor mai mult al animalelor decât al oamenilor) are totuși, cum se spune, glas În strană sau În amvon când afirmă că Învăță tura primită de-a gata nu dovedește nimic, nu rimează cu nimic, este inutilă, dacă nu chiar stricătoare, fiindcă n-are să scoată niciodată dintr-un imbecil un om inteligent, sau dintr-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]