24,388 matches
-
refacere a bisericii și a paraclisului, care timp de aproape două decenii au fost distruse în cea mai mare parte. În cadrul acestor ample lucrări de construcții, fostă clădire a vechii biserici a fost extinsă și reconstruită în întregime, iar vechiul izvor a fost reamenajat pe direcția nord-vest, la o distanță de 5-6 m. de absida noului lăcaș religios. Noua biserică are forma unei cruci, fiind compartimentata cu altar, naos, pronaos și pridvor închis, iar catapeteasma a fost confecționata din lemn masiv
Mănăstirea Feredeu () [Corola-website/Science/312439_a_313768]
-
mai găsesc un paraclis, o clopotniță, chilii, diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat. Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
Califatului abbasid (750-1258). Este cunoscut mai ales pentru activitatea sa de traducere din greacă în arabă a unor lucrări științifice, pentru care arabii l-au supranumit "șeicul traducătorilor". Autorul arab al-Qifțī (cca. 1172-1248) l-a considerat pe Ḥunayn drept "un izvor nesecat de știință și virtute", iar L. Leclerc l-a apreciat că "cea mai mare personalitate a secolului al IX-lea". Ḥunayn s-a născut la al-Ḥīra într-o familie de creștini nestorieni, cum rezultă și din numele de "al-
Hunayn ibn Ishaq () [Corola-website/Science/312448_a_313777]
-
-lea au venit pe dealurile astea doi ciobani din Dobrogea. Trei nopți la rând au văzut o flacără în pădure. Și li s-a arătat Maica Domnului, care le-a spus: «Faceți aici o biserică întru pomenirea mea cu hramul Izvorul Tămăduirii, să se vindece sufletește și trupește cei care se vor ruga aici»". Biserica au ridicat-o cu ajutorul unui ucenic al Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul l-au făcut acolo unde se arătase flacăra. Unul dintre cei doi frați
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
Iskar și Sofia și a intrat în părțile nordice ale văii râului Struma. De acolo a continuat spre Zemen și și-a stabilit tabăra în satul Șișkovți. A doua zi, armata a ajuns la puternica cetate de graniță de lângă satul Izvor. De acolo s-a despărțit în două grupuri. Corpul principal comandat de împăratul Mihail a luat-o pe la nordul muntelui Konyavska (de-a lungul graniței bulgaro-bizantine) trecând prin pasul Zemen. O forță mai redusă care includea unitățile auxiliare a ales
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
forțe bugare comandate de fratele împăratului, Belaur, au pornit din Vidin dar nu luat parte la confruntare, ceea ce constituie una din cauzele principale ale înfrângerii ce a urmat. După unii istorici aceste forțe au rămas in rezervă lângă cetatea de la Izvor, după alții pur și simplu au ajuns prea târziu la locul confruntării. Din tabăra sa, așezată între Toplica și Morava, Ștefan Decanski se aștepta la un atac de la Vidin, la nord-est. Scopul său era încetinirea pătrunderii bulgare pe teritoriu sârb
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
a fost zidită din porunca sa. La 30 Iulie sârbii au avansat spre muntele Koniavska, dar au fost respinse de trupele conduse de fratele lui Mihail, Belaur și de Ivan Alexandru pe atunci guvernator de Lovech concentrate în jurul cetății de la Izvor. Astfel pericolul unei invazii sârbe în Bulgaria a fost evitat. Pacea a fost negociată lângă Izvor de regele Ștefan Decanski și Belaur. Bulgarii l-au acceptat ca suveran pe Ivan Ștefan, minor la vremea aceea, fiul împăratului Mihail și al
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
au fost respinse de trupele conduse de fratele lui Mihail, Belaur și de Ivan Alexandru pe atunci guvernator de Lovech concentrate în jurul cetății de la Izvor. Astfel pericolul unei invazii sârbe în Bulgaria a fost evitat. Pacea a fost negociată lângă Izvor de regele Ștefan Decanski și Belaur. Bulgarii l-au acceptat ca suveran pe Ivan Ștefan, minor la vremea aceea, fiul împăratului Mihail și al Anei Neda, sora regelui sârb. Schimbările de graniță între cele doua state au rămas minore, în
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
include acea perioadă din istoria medicinei anterioară momentului inventării scrisului. În lipsa izvoarelor scrise, se apelează la: Studiul oaselor fosilizate constituie principala sursă de informare aflată la dispoziția cercetătorilor. Analiza oaselor permite determinarea bolilor de care sufereau oamenii preistorici. De exemplu, metastazele osoase sunt ușor de recunoscut; tuberculoza și sifilisul au efecte specifice
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
Constituție, caracterul românesc (în sensul etnic, nu politic) al populației băștinașe și al limbii sale (recunoscut în momentul și prin declarația independenței Moldovei) a fost oficial negat, fiind înlocuit prin denumirea și caracterizarea « "moldovenească" », definită ca « "diferită de cea românească" ». Izvorul inițial al controversei este însă cu mult anterior datei de 29 iunie 1994: este vorba de Tratatul de la București din 1812, prin care partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
vasal al lui Ahab. Fiica lui Ahab și Izabela, Atalia, s-a măritat cu Iehoram, fiul lui Iosafat. Însă în anii domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor istorice asiriene, cu Asiria. Din cauza sprijinului său pentru cultul politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este denunțat de textul biblic ca cel mai mare răufăcător dintre regii Israelului până la el, mai rău
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
I a Regilor", face abstracție de diverse fapte istorice, între care și de bătălia de la Karkar. Există totodată posibilitatea unei erori rezultate din scrierea ori interpretarea textului asirian, în care numele Ahab a fost poate al altui rege, poate că izvorul istoric se referă la nepotul său, Iehoram. Se crede că de fapt bătălia de la Karkar ar fi putut avea loc nu în 853 î.Hr. în preajma morții lui Ahab, ci mai curând în timpul unuia din fiii lui Ahab, regele Iehoram. După
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
sau Khayyam (, Ghiăs od-Dīn Abul-Fatah Omăr ibn Ibrăhīm Haiăm Nișăbūrī) (n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia - d. 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof și astronom persan. Izvoarele cu privire la viața lui Khayam se contrazic adeseori. Numele ar putea denota proveniența dintr-o familie de fabricanți de corturi, dar nici acest lucru nu se poate afirma cu certitudine. Deși supranumele Khayam îl desemnează pe meșteșugarul care face corturi, el
Omar Khayam () [Corola-website/Science/310884_a_312213]
-
trecut, Andreiași sau Andreiașul Muntenesc) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Andreiașu de Jos (reședința), Andreiașu de Sus, Arșița, Fetig, Hotaru, Răchitașu și Titila. Comuna se află în partea de vest a județului, în zona izvoarelor Milcovului, la confluența mai multor afluenți. Este traversată de șoseaua națională DN2M, care deservește comuna Nereju, legând-o de Odobești și Focșani (unde se termină în DN2D). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Andreiașu de Jos se ridică la
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
atât, termenul de "mistere" a fost extins în perioada imperială târzie și asupra unor sentințe filosofice, practici de medicină și de magie. Primele referiri la mistere se întâlnesc în operele llterare ale antichității începând cu secolul al V-lea î.Hr. Izvoarele epocii romane tratează mai ales misterele instituite odată cu adoptarea de credințe egiptene și orientale, opuse prin rit caracterului public al religiei oficiale. Interpretările alegorice, simbolice, astrologice ș.a.m.d. ale misterelor ca fenomene religioase sunt tipice pentru antichitatea tărzie. Importante
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
ca monumente de arhitectură biserica „Sfinții Voievozi” din Bonțești, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea; și schitul Dălhăuți aflată la 1 km nord de satul Dălhăuți, complex ce cuprinde biserica de lemn „Sfinții Arhangheli” (1810), biserica „Izvorul Tămăduirii” (1828) și biserica „Sfinții Împărați” (1840-1850). Un al patrulea obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar este Troița Eroilor din Primul Război Mondial, aflată la intrarea în sat și ridicată în 1933.
Comuna Cârligele, Vrancea () [Corola-website/Science/310935_a_312264]
-
versanți, apar la suprafață straturi de argile, inclusiv salinizate. Pe versanți apar câteva pânze de ape freatice cu diferit grad de salinizare. Acestea modifică esențial atât regimul hidric al terenurilor, cât și învelișul solurilor. În asemenea cazuri pe versanți apar izvoare de coastă cu ape mineralizate care condiționează formarea solurilor hidromorfe și halomorfe . Stepa Bălțului reprezintă o morfostructură negativă cu laturile puternic ridicate. La nord înălțimile ating 200-250 m, iar la sud se micșorează până la 150 m. Suprafața este înclinată pronunțat
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
și câteva chilii, și a sădit în jurul schitului viță de vie. Până astăzi bătrânii din zonă vorbesc de „Via Sfântului" aflată cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim" sau „Fântâna cu leacu" de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic. Un document de arhivă din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
știe tot din tradiția orală și din documente, racovicenii au avut în trecut proprietăți și în "Pădurea Surului" situată pe terenurile comunei [[Avrig]], precum și alte proprietăți de același fel cum au fost pădurile din ""Dealu lu Bogdan"" și ""Ruginile"" de la izvorul "Mîrșei". Stăpânite în trecut de către numeroși "domni de pământ" de care satul n-a dus lipsă, o parte din păduri au fost folosite și de către localnici în ""devălmășie""(împreună) până în anul [[1948]] când ele au fost expropiate în întregime trecând
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Române 2, 2005, București. A apărut în antologia de poezie, "55 de poeți contemporani", editura ARHIP ART, Sibiu, 2010 coordonată Valentina Becart. Prezenă în" Marea Enciclopedie Română", editura "Geneze"- litera M, Fundația Realitatea Românească, I.V.Poenaru, 2009 Prezența în Colecția "Izvoare", Tel-Aviv 1992-2015, Revista “Argo”, Bonn. Revista "Archenoah" - limba germană Publicistica la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioadă 2002, apare recent în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia "(unele din ele online). -Semnal, , Confluente literare( fondator George Rocă, Australia) Gândacul de
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976) au evoluat împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) înfățișează în "De administrando imperio" deosebit de bine
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
O creștere a obligațiilor fiscale impusă de Isaac II Anghelos, care își pregătea nunta cu fiica regelui Ungariei, a declanșat în 1185 o răscoală a românilor sud-dunăreni, în alianță cu bulgarii. Rolul precumpănitor al românilor în răscoală este relevat de izvoarele bizantine care relatează detaliat evenimentele. Conducătorii răscoalei au fost frații Petru și Asan. După ce împăratul le-a respins cererile făcute în numele comunităților românești, cei doi au organizat răscoala, iar Petru s-a încoronat. După campanii militare conduse de generali înclinați
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
ar supraviețui morții trupești și care, după îngropare, ar coborî sub pământ pentru a întovărăși trupul lipsit de viață. În mitul lui Iștar, zeița dragostei și a fertilității, lumea subpământeană, în care zeița coboară în căutarea iubitului dispărut și a izvorului de "apă vie", este descrisă în culori sumbre, triste. Aceasta este un abis, o "lume fără întoarcere", un lăcaș al întunecimii, populat de demoni. În religia Egiptului antic se întâlnește o înaltă dezvoltare a reprezentărilor eshatologice. Osiris, zeul-soare, simbolizează și
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
foc se restabilește echilibrul între haos și ordine. Tatăl zeilor, "Odin", creează lumea din nou, soarele strălucește din nou pe cer, pământul este repopulat de urmașii perechii "Lif" și "Lifthrasir", singurii supraviețuitori ai catastrofei. Reprezentările escatologice la azteci își au izvorul în tradițiile culturii ""toltechice"", în al cărei centru se găsea credința în existența altor patru lumi (sau "sori") înaintea lumii actuale. Aceste lumi - împreună cu omenirea corespunzătoare - fură distruse prin diverse catastrofe. Lumea actuală ar reprezenta al cincilea "soare", și aztecii
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
uscat este numai 850 km². Insulele arhipelagului cu excepția Insulelor Gambier insule de origine vulcanică din sud, sunt toate insule joase () înconjurate de atoli de corali. Clima este caldă tropicală umedă, cu o temperatură medie anuală de 26 . Apele curgătoare sau izvoarele sunt temporare nu curg tot timpul anului, apa de băut fiind apa de ploaie. Precipitațiile sunt bogate pe insulă 1.400 mm/an în comparație cu orașul Köln care are în medie 700 mm/an. Perioada mai uscată pe insule este în
Arhipelagul Tuamotu () [Corola-website/Science/309656_a_310985]