KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...904 905 906 ...943 >

23,551 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

pe zei și are ca efect devastator bulversarea ciclului natural, oprirea ploii și suspendarea oricărui proces de fecunditate și fertilitate. Mai mult, victoria lui Mot implică faptul că moartea va putea acționa fără discriminare atât asupra oamenilor cât și asupra zeilor, condamnați și ei, așadar, la o viață trecătoare. Dar zeița Anatxe "Anat" nu se resemnează. La capătul unei căutări istovitoare, coboară În infern, Îl Înfruntă pe Mot Într-o luptă dramatică ce face ca acesta din urmă să fie anihilat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe vârful muntelui Sapanu și Îl Înmormântează, jertfind o sută de animale. O astfel de ceremonia se dovedește hotărâtoare. Într-adevăr, Baal, Înmormântat și venerat cum se cuvine, reapare Înviat, iar natura reînvie odată cu el. Acum, cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
natura reînvie odată cu el. Acum, cel mai viteaz dintre zei este gata să-l Înfrunte din nou pe Mot, iar Întâlnirea dintre cei doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În continuare să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
expediții militare aventuroase, Keret obține descendența dorită și Își sărbătorește solemn succesul. Un vot făcut anterior zeiței Athiratxe "Athirat" și nerespectat Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
povestește tot despre un rege fără fii, Danilxe "Danil", care reușește să aibă cu ajutor divin un moștenitor de parte bărbătească, Aqhat, Înzestrat cu toate virtuțile. Tânărul crește și devine un vânător foarte abil, datorită unui arc special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor, zeița decide să se răzbune și Îl omoară pe Aqhat În timpul unei Întreceri de vânătoare folosindu-se de un ucigaș plătit. În spatele redactării actuale a textului se recunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
identitatea proprie specifică, pe fondul unei moșteniri comune și Împărtășite pe larg. Izvoarele pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice și repetitive), importante pentru elementele teofore prezente În antroponimie. Autorii clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de mărturii directe; se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn”), a cărui identitate variază de la o cetate la alta, protector mai ales al suveranilor și al dinastiei, și dintr-o zeiță (numită cel mai adesea ba‘alat, „stăpână”), În care este recunoscută În general

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baal Shamem" (un Baal celest, destul de popular și În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod deosebit Într-un sanctuar extraurban, așezat pe o colină, În apropierea unui izvor și caracterizat de prezența unei dumbrăvi sacre. Și Eshmun este protagonist al unei aventuri dramatice asemănătoare celei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar și protector al tuturor activităților sale, inclusiv expansiunea În Mareaxe "Marea" Mediterană. Tocmai din acest motiv Melqart a fost identificat cu Herakles, eroul grec fondator de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul că zeul era cel mai evident moștenitor al tradiției siriene a regilor morți și divinizați, așadar o figură ambiguă și nu ușor de clasificat În viziunea greacă. Sanctuarul lui Melqart din Tir, care o găzduia și pe Astartexe "Astarte", ne este descris

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
probabil, de Astartexe "Astarte". În sanctuarul din Amrit, sediu al cultelor de tip terapeutic, se găsesc urme ale venerării lui Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart" și Shadrafaxe "Shadrafa" (lit.: „Geniu tămăduitor”). La Umm el-Amed, nu departe de Tir, cel mai mare zeu local era Milkashtartxe "Milkashtart", a cărui personalitate pare asemănătoare cu cea a lui Melqart. Este notabilă prezența În cult a unei entități divine numite Malak-Milkashtartxe "Malak-Milkashtart", adică „Înger/Mesager al lui M.”, care anticipează importante dezvoltări teologice posterioare, mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor autonome. În Cipru, de exemplu, pe de o parte, Astartexe "Astarte", pe de alta, Rashapxe "Rashap" (zeu arcaș, străjer al morților și stăpân al epidemiilor) au un rol important, chiar dacă, din cauza sincretismului, se identifică cu figura Afroditei (mai ales În sanctuarul din Paphos și Amatunte), respectiv a lui Apolloxe "Apollo" care, la rândul lor, acoperă vechi zeități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu Herakles și care deține la Kition (Larnaka) rolul Baalxe "Baal"-ului cetății. În Egeea, unde fenicienii se așază ca o comunitate de negustori, există urme clare ale devoțiunii lor pentru divinitățile cetății de origine, cu tendința de a privilegia zeii cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ale devoțiunii lor pentru divinitățile cetății de origine, cu tendința de a privilegia zeii cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal"), Rashapxe "Rashap", Astartexe "Astarte", Horonxe "Horon", Baal Safonxe "Baal Safon" și alți zei sunt bine primiți În ținutul Nilului, unde principalul centru al cultelor feniciene era cetatea portuară Memphis, În care exista un Întreg cartier de locuitori din Tir cu tradițiile lor religioase. Dezvoltarea cea mai cunoscută și reprezentativă pentru religia punică o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Memphis, În care exista un Întreg cartier de locuitori din Tir cu tradițiile lor religioase. Dezvoltarea cea mai cunoscută și reprezentativă pentru religia punică o constituie panteonul Carthaginei care conține, În ceea ce privește Fenicia, elemente de continuitate, dar și fenomene Înnoitoare notabile. Zeii poliazi cei mai importanți ai Cartaginei erau Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" și Tanitxe "Tanit". Amândoi au rădăcini În Orient, dar În Occident aceștia cunosc un notabil spor de prestigiu și popularitate. Această pereche Întrupează figura strămoșilor ancestrali către care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Iunonaxe "Iunona" (Caelestis sau Regina) a autorilor clasici, care, În schimb, Îl traduc pe Baal Hammon cu Kronosxe "Kronos" sau Saturnxe "Saturn". Această ultimă divinitate se va suprapune peste Baal Hammon În epocă mai târzie, devenind continuatorul acestuia și ajungând zeul cel mai popular din Africa punică romanizată. Un fenomen analog marchează cultul lui Tanit, care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
aflau și sacrificii sângeroase, umane (de copii) și animale. La Cartagina erau venerate și alte serii numeroase de figuri divine: printre cele mai populare se numărau Astartexe "Astarte", Melqartxe "Melqart" și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și Milkashtartxe "Milkashtart". O versiune oficială a panteonului cartaginez este transmisă de Polibius (VII 9, 2-3), care citează zeii xe "Baal Hammon"punici (cu un nume grec corespunzător), ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Eshmunxe "Eshmun", prezenți mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și Milkashtartxe "Milkashtart". O versiune oficială a panteonului cartaginez este transmisă de Polibius (VII 9, 2-3), care citează zeii xe "Baal Hammon"punici (cu un nume grec corespunzător), ca martori Într-un text ce conține tratatul de alianță propus de Hannibal regelui Filip al V-lea al Macedoniei, În 215 Î.Hr. În restul Africii se confirmă supremația perechii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În 215 Î.Hr. În restul Africii se confirmă supremația perechii Baal Hammonxe "Baal Hammon"-Tanit, iar celelalte divinități menționate În inscripții le calchiază, În cea mai mare parte, pe cele cartagineze, având uneori variante locale, cum e cazul enigmaticului zeu Maktar, numit Hoter Miskarxe "Hoter Miskar" sau El-qone-erez („Dumnezeu/Creator al pământului) la Leptis Magna, unde În vârful panteonului se află Milkashtart (interpretat ca Herakless) și Shadrafaxe "Shadrafa" (Liberxe "Liber" Paterxe "Liber Pater"). Urme ale cultelor feniciene se regăsesc În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de venerația specială a oamenilor mării, care au lăsat pe pereți numeroase grafii cu dedicații pentru Shadrafaxe "Shadrafa" și, poate, pentru Isisxe "Isis". În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale insulei și identificat cu tămăduitorii clasici Asclepiosxe "Asclepios" și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la lumină plăcuțe de aur cu inscripții feniciene și etrusce, În care se amintește construirea sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului 500 Î.Hr., poate cu ocazia unei importante sărbători legate de cultul lui Melqart. Ceea ce se cere de la un zeu nu e același lucru la nivel de devoțiune personală sau familială și la nivelul cultului colectiv public. În al doilea caz se cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de devoțiune personală pentru a fi auzit. În cultul privat, mai puțin solemn, zeii erau percepuți ca fiind mai aproape și mai disponibili să primească cereri care priveau sănătatea indivizilor, a fiilor acestora, bunăstarea materială, necazurile zilnice. O astfel de devoțiune populară se afirma În contexte simple, În mici sanctuare rurale sau În capele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]