226,569 matches
-
Ciurel (lângă stația Petrache Poenaru) și Pantelimon pe M1, Berceni (înainte de 2009 numit I.M.G.B.) pe M2, Preciziei (înainte de 2009 numit Industriilor) pe M3 și Străulești pe M4. Pentru prima fază a M5 este prevăzut un depou nou lângă stația . Depourile aparțineau inițial "Întreprinderii de Exploatare a Metroului". În urma reorganizării din 1999 a fost înființată "Societatea Comercială de Revizii, Reparații Rame de Metrou și Instalații" (RRRMI) ca filială a Metrorex iar depourile au fost transferate aceste societăți. După externalizarea mentenanței către Alstom
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
creșterea următoare în structura galactică blochează vederea a ceea ce se află dincolo. Este, se pare, o parte importantă a discului galactic. Bazat pe distanța "Inelului Unicornului", diametrul Căii Lactee ar crește astfel de la - până la - Inelele galactice ar fi astfel ondulări care aparțin discului galactic, iar nu unor structuri independente de acesta din urmă. Totuși, observațiile care provin de la Telescopul Anglo-Australian, publicate în 2007, sugerează că un disc deformat nu poate crea structura observată. Ea ar fi mai degrabă creată fie de o
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
acoperișului variază de la 42 - 54 m în sud, la 135-161 m în partea estică, atingând grosimi de la 179 m la 371m înspre nord si nord - est. Zăcământul de sare gemă Fețele Târgului - Târgu Ocna, este localizat în zona flișului extern, aparținând Carpaților Orientali din Moldova centrală. Masivul de sare de Târgu Ocna face parte dintr-o lamă de rabotaj smulsă din Miocenul unității marginale și adusă peste depozitele helvețiene ale unității pericarpatice din fereastra Vâlcele. Formațiunii cu sare de la Târgu Ocna
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
unității marginale și adusă peste depozitele helvețiene ale unității pericarpatice din fereastra Vâlcele. Formațiunii cu sare de la Târgu Ocna i se atribuie vârsta acvitaniană. Din punct de vedere stratigrafic, depozitele sedimentare care apar în zona zăcămantului Fețele Târgului - Târgu Ocna aparțin Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului. În lucrarea „Ocnele Moldaviei” Alecu Obreja menționează ca data sigură a deschiderii minelor de sare din Moldova nu poate fi precizată. Se poate afirma însa că din timpuri foarte vechi băștinașii au utilizat apele sărate ale
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
spirală situat la SV de etajele minei Trotuș. În prezent exploatarea sării se realizează la orizonturile X și XI mînă Trotuș iar activitatea de turism este concentrată la etajul IX . În zăcământul Gura Slănic exploatarea se face cu sonde care aparțin de salina Târgu Ocna , prin dizolvare cinetică, agentul de dizolvare fiind apa sau saramura nesaturată. Pentru controlul și dirijarea exploatării în plan orizontal, în treptele de exploatare, cu înălțimi între 10 m și 30 m, se folosește fluid izolant, care
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
a lui Muller care a luat locul spectacolelor ținute de o altă trupă renumită a lui Kraining. La 11 decembrie 1835, la teatrul "Momulo" a fost prezentat primul vodevil românesc, "Triumful Amorului", de Eric Winterhalder. Adaptarea muzicală a spectacolului a aparținut compozitorului Ioan Andrei Wachmann. La 9 decembrie 1846 - În sala Teatrului Momulo din București a avut loc primul concert susținut de pianistul ungar Franz Liszt în cadrul turneului său pe meleaguri românești. După ce a adresat un memoriu comisarului plenipotent, semnat de
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
Johann Georg al II-lea (31 mai 1613 - 22 august 1680) a fost Elector de Saxonia din 1656 până în 1680. El a aparținut liniei Albertine a Casei de Wettin. A fost al patrulea copil în ordinea nașterii însă fiul cel mare (după decesul fratelui său la doar cinci luni) al Electorului Johann Georg I de Saxonia și a celei de-a doua soții
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
Arabă: مهر , al-mahr) este oferită fetei de către familia băiatului și rămâne în posesia ei toata viața, reprezentând o siguranță materială pentru viitor, în caz de divorț sau dacă rămâne văduvă.În principiu,dota trebuie să fie serioasă,nu simbolică,să aparțină în întregime femeii și să nu presupună,în schimb,nici un fel de zestre din partea acesteia.Până la vărsarea dotei-în întregime,sau partea stabilită anterior prin contract-soțul nu are dreptul să pretindă consumarea căsătoriei. Femeia are dreptul la dota întreagă în cazul
Nunta tradițională în Siria () [Corola-website/Science/337416_a_338745]
-
se confirma faptul că fata este virgină se folosește pe pat un cearșaf alb sau o pânză albă. În următoarea zi, dimineața câteva femei din ambele familii fac oficială vestea dacă fata a fost sau nu virgină. Majoritatea arabilor creștini aparțin unor confesiuni care interzic despărțirea cuplurilor. Musulmanilor le este însă permis, legea religioasă reglementând cu mare atenție divorțul. Acesta este destul de des intâlnit, de aceea părțile nu poartă stigmatul social, putând opta oricând să-și refacă viața. Probabil că divorțul
Nunta tradițională în Siria () [Corola-website/Science/337416_a_338745]
-
Bustul lui Jacquin, Univ. Viena]] În anul 1752, Jacquin a urmat invitații medicului celebru [[Gerhard van Swieten]], unui prieten bun a părinților lui, la Viena. Acolo a terminat studiile și a început să practice ca chirurg. Dar marea dragoste a aparținut biologiei. Astfel a catalogat toate plantele în „grădina olandeză” a împăratului și împărătesei după sistemul Linné. Cu acest prilej a făcut cunoștință cu coregentul [[Francisc I al Sfântului Imperiu Roman|Francisc I]] (în țările austriece împărăteasă a fost [[Maria Terezia
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
roman de romane”, cum a fost Don Quijote. "Cartea șoaptelor" este o carte unică, care se citeste, dacă nu se ascultă de-a dreptul, cu vocea șoptită a protagoniștilor săi. Frankfurter Allgemeine Zeitung (Germania) - "Cartea șoaptelor" este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie rasuflarea. Suddeutsche Zeitung (Germania) - Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină stat liber, după modelul Orașului Liber
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
a fost o plantă cu flori tropicale din genul , aparținând familiei Euphorbiaceae. Lista roșie a IUCN a speciilor amenințate a declarat planta dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
țări. Cordonul litoral Curonian se întinde din în sudă până la extremitatea sa nordică aflată lângă o strâmtoare îngustă, pe al cărui celălalt mal se află orașul port Klaipėda din Lituania. Porțiunea nordică de 52 km a cordonului litoral al Curlandei aparține Lituaniei, iar restul face parte din regiunea Kaliningrad, Rusia. Lățimea cordonului variază de la un minim de 400 m în Russia (lângă satul Lesnoi) la un maxim de 3800 m în Lituania (la nord de ). s-a format aproximativ în mileniul
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
toată jumătatea nordică a cordonului litoral a devenit parte a conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania în 1923. Oficial rebotezat Nida, satul a rămas însă locuit predominant de germani — frontiera cu jumătatea de cordon aparținând Prusiei Orientale se afla la doar câțiva kilometri spre sud. În 1929, scriitorul laureat al Premiului Nobel Thomas Mann a vizitat Nida când se afla în vacanță la în apropiere și s-a hotărât să își construiască o casă de
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
ale cordonului litoral, rusă și lituaniană, sunt parcuri naționale. Așezările de pe cordonul litoral al Curlandei sunt, de la nord la sud: Primele șase sunt pe partea lituaniană, în timp ce ultimele trei sunt pe partea rusă. Partea rusă a cordonului litoral al Curlandei aparține al regiunii Kaliningrad, în timp ce partea lituaniană este împărțită între municipiul Klaipėda și . Există un singur drum ce traversează întreaga lungime a cordonului litoral al Curlandei. De partea rusă, el duce la , iar pe cea lituaniană duce la . Cordonul litoral nu
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
poalele muntelui Hiei. Deși rivalitatea dintre Sammon și Jimon nu a avut bazată divergențe doctrinale, ea uneori a căpătat forme violente (de exemplu, călugării unei denominații opunându-se numirii starețului provenit din cealaltă denominație). Deși autoritatea de a numi stareți aparținea împăratului, unele numiri au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade” (demonstrații de forță) petrecute la capitală cu scop de a manifesta dezacordul cu deciziile curții imperiale. Treptat, Enryaku-ji a evoluat într-un centru monastic budist, care
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
ani s-a retras la Kurodani unde a devenit discipolul călugărului . Clădirea a fost distrusă în 1571 de armata lui Nobunaga. Clădirea actuală este o reconstrucție, efectuată în 1967 de către călugării de la , templul de reședință al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a asumat-o templul Chion-in. Seiryū-ji este cea de-a 13-cea stație de pe ruta de pelerinaj „”. Clădirea este folosită ca loc de inițiere a tinerilor călugări în practicile . Obiectul principal de
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
la 4 decembrie 1950) este un romancier maghiar. s-a născut în 1950, în Ținutul Secuiesc. (Ținutul Secuiesc, locuit preponderent de maghiari, este o parte a Transilvaniei, leagăn de istorie și cultură al mai multor națiuni - români, maghiari, germani etc., aparținând acum României.). După absolvirea facultății, a predat pentru scurt timp, lucrând apoi ca jurnalist și editor. Trăiește în Budapesta din 1988. În 1994 a fondat Casă Editorială PONT, care publică volume (și periodice) în mai multe limbi. Este inițiatorul unui
Géza Szávai () [Corola-website/Science/335905_a_337234]
-
Ciprul de Nord, Grecia, și ale părți din Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală. Mici comunități vorbitoare de turcă se găsesc în unele locuri din Macedonia, cum ar fi Vrapčište, Skopje, Gostivar etc. Romani ("romani ćhib") este una din limbile romilor, și aparține ramurii indo-ariene a familiei de limbi indo-europene. Există multe dialecte divergente de romani, uneori considerate a fi limbi separate. Cele mai mari sunt (circa 900.000 de vorbitori), romani balcanică (700.000), (500.000) și (300,000). În Macedonia, se
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
Religia cea mai răspândită în Croația este creștinismul, iar o mare majoritate a populației croate s-a declarat ca aparținând Bisericii Romano-Catolice. Croația nu are o religie oficială, iar libertatea religioasă este un drept definit de Constituția Croației, care definește, de asemenea, toate comunitățile religioase ca fiind egale în fața legii și separate de stat. Conform recensământului din 2011, 86,28
Religia în Croația () [Corola-website/Science/335917_a_337246]
-
metri deasupra stațiunii. Pamporovo este situată la aproximativ 260 km sud de Sofia, la 85 km sud de Plovdiv, la 15 km nord de Smolean și la 10 km sud de Cepelare. Terenul pe care se află astăzi stațiunea Pamporovo aparținea în anii '30 ai secolului al XX-lea unui proprietar de turme de vite pe nume Raicio. El folosea acele pământuri întinse ca pășuni pentru cirezi mari de vite și pentru turme de oi. Raicio sosea acolo o dată pe an
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
pictate din Cova de Parpalló, călătorind de la Auriñaciense până la Magdaleniense. Camere V-a, este cunoscută sub numele de perioada Epipaleolític, cu evenimentele industriale și artistice ale ultimilor vânători-culegători. Sală aceasta prezintă exemple de instrumente și forme geometrice caracteristice microliticului care aparțin acestei cronologii: Cueva de la Cocina y Covacha de Llatas. Neoliticul începe în camera VI-a, care arată vizitatorilor apariția unei noi culturi de material din regiunea Valencia de la 5500 î.Hr. cu două elemente de bază: ceramică și piatră șlefuita. Așezămintele
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
lipsei de cai de tracțiune după război, el asigură transportul lemnului pe un torent de apă, punând în practică cunoștințe de plutărit din tradiția familiei. În perioada 1920 - 1924 administrează un district forestier sălbatic de 21 000 ha, la Bernerau, aparținând prințului Adolf de Schaumburg-Lippe, pentru valorificarea lemnului. propune construirea unui canal de flotaj lung de 50 km, cu deflectoare ce dădeau apei o mișcare elicoidală alternativă, pentru transportul lemnului. Între anii 1924 - 1928 devine consultant de stat pentru flotajul lemnului
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
și Moravice (afluent de dreapta al râului Opava). Opava a fost atestată documentar pentru prima dată în 1195. Prima mențiune a drepturilor orășenești de tip Magdeburg a avut loc în 1224. El a fost capitala Ducatului de Opava ce a aparținut pe rând Sileziei, Boemiei și în cele din urmă Austriei. În 1614 Carol I de Liechtenstein a devenit duce de Opava. După ce majoritatea teritoriului Sileziei a fost anexată de Regatul Prusiei în Războiul de Succesiune Austriac, după 1740, restul teritoriului
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]