227,325 matches
-
era necesar apelul la mitologie. Izvorul de inspirație al dramei Îl constituie o fabulă biblică, mitul lui Iona, fiul lui Amitai, Însărcinat de Dumnezeu de a merge În cetatea Ninive pentru a propăvădui cuvântul sfânt, unei lumi ale cărei păcate ajunseseră până la cer. Iona primește misiunea, dar Între timp se răzgândește, se ascunde pe o corabie și fuge la Tarsis. Dumnezeu Îl pedepsește pentru nesupunere și trimite un vânt puternic, menit să provoace o furtună pe mare. Corăbierii bănuiesc faptul ca
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pește, ca niște geamuri puse unul lângă altul și Între ele se află el, Iona: „Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate Învia. I-au ieșit toate minunile: și venirea pe pământ, 285 și viața până și moartea, dar ajuns aici În mormânt nu mai poate Învia”. Meditația lui Marin Sorescu, aparent naivă, are o extraordinară profunzime. Meditația dezvăluie esența tragediei: „Problema e dacă mai reușești să ieși din ceva, odată ce te-ai născut. Doamne, câți pești unul În altul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În teatrul clasic, În tabloul 22. Acest tablou simbolizează rolul istoric al micilor țări române care au ținut, cu prețul unor mari sacrificii, În frâu pofta nebună a colosului otoman de a cuceri continentul. Dacă unele țări din Apus au ajuns la un nivel de civilizație remarcabil, un preț modest l-au adus popoarele din Estul Europei. Acesta este un mesaj filosofic al dramei istorice a lui Marin Sorescu. În tabloul 22 se Închid semnificațiile piesei. O femeie În tabăra românilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
genericul „Cercetare critică asupra teatrului românesc” (titlul are ceva din formulările celebre ale lui Titu Maiorescu, intitulat „Critica teatrală și presa noastră”, I. L. Caragiale arată că presa, deși se bucură de o libertate absolută, nu a adus nici un serviciu teatrului „ajuns astăzi În desăvârșită decădere”. Critica are o funcție constructivă „asupra mersului lucrurilor publice”, dacă aceasta este cinstită cu adevărat. Lipsa de profesionalism a gazetarilor, uneori chiar lipsa onestității este măsura criticii teatrale. Pe bună dreptate dramaturgul se Întreabă: „cum se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care refuză a se arăta și care determină o stare sufletească de permanentă pendulare Între credință și tăgadă. Poetul acceptă și refuză succesiv existența Dumnezeului, trecând prin cele mai felurite și contradictorii stări de spirit. Eșecul lui Arghezi de a ajunge la revelația divină l-a condus pe acesta la o viziune panteistică asupra vieții, atâta vreme cât cerul rămâne mut În tema confruntării omului cu moartea distingem trei atitudini: a.) spaima de neființă, de neant („Duhovnicească”); b.) acceptarea ca pe un dat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a lumii. În anii ’60, „teoria modernizării” a devenit o componentă-cheie a paradigmei dezvoltării sociale. În anii ’70 însă, din cauza faptului că majoritatea țărilor nou-eliberate nu au reușit să intre într-un proces de dezvoltare prin modernizare, teoria modernizării a ajuns să fie aspru criticată, mai ales în „teoria dependenței”. Immanuel Wallerstein a lansat, pe această linie, „teoria sistemului mondial” (The Modern World-System): centrul (țările capitaliste bogate), periferia și semiperiferia. Teoriile marxiste au avut o influență enormă asupra sociologiei dezvoltării, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
controlul „prin fapte și experiență a ideilor, soluțiilor formulate. Ciclurile de dezbateri publice a și infirmat ideea unei atitudini politice normative a ISR care să formuleze directive pentru oamenii de stat, pentru administratori etc. Așa cum savantul de laborator nu va ajunge niciodată la descoperiri epocale prin simpla aplicare a regulilor din tratatele de logică, tot așa ISR nu și-a asumat responsabilitatea de a da directive, ci și-a propus să explice „cum se conduc afacerile publice și dacă se conduc
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
remarcabilă, bucurându-se de ecou și influență. Scopul acestui capitol este de a prezenta perspectiva Clubului de la Roma asupra dezvoltării sociale, modalitățile în care Clubul a abordat această temă de importanță majoră și metodologia urmată, concluziile la care Clubul a ajuns (expuse, invariabil, sub forma Rapoartelor), precum și actualitatea și relevanța reflecției Clubului asupra acestei problematici. Natura și obiectivele Clubului de la Roma Înființată în aprilie 1968 la Roma din inițiativa unui om de afaceri italian, Aurelio Peccei, și a unui om de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
slab pentru obiectivele acestui proces, pentru că se referă la măsuri ce se iau - metaforic vorbind - pentru prinderea poștalionului din urmă, termenul mai potrivit fiind însă anticipare, care ne permite deja să așteptăm poștalionul în stație înainte ca acesta să fi ajuns. Introducând „învățarea anticipativă”, Raportul pleda cauza cercetărilor prospective cărora Clubul de la Roma le acorda o mare importanță și care-l consacrau printre primele centre de studii prospective din lume, alături de UNESCO și organizațiile Word Future Studies Federation și World Future
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dominația politică a partidelor comuniste (intelectualitate tehnică și umanistă, funcționarii etc.), sau accepta pierderi semnificative la nivelul bunăstării populației. În Europa Centrală și de Est comunismul politic a refuzat o transformare paralelă a societăților socialiste și rezultatul este că a ajuns la un faliment economic care a produs falimentul regimului politic. Populația, chiar și clasele sociale care susținuseră comunismul în anii lui de creștere economică, a sesizat că regimul politic este principala cauză a eșecului economic. În alte părți, sistemul politic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
2001) - informația, cunoașterea și capitalul social și organizațional -, nici unul nu este strict legat de postcomunism. Iată-ne în situația lui Monsieur Jourdain, care a aflat că vorbește în proză fără să o știe. Prea preocupați să luptăm împotriva comunismului, am ajuns în capitalism fără să fim conștienți de asta. Este adevărat, tot ce am reușit să facem până acum este un capitalism subdezvoltat, chiar mai puțin dezvoltat decât socialismul pe care l-am părăsit cu un deceniu și jumătate în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a societății românești a explodat. Dacă în aproape doi ani de postcomunism, din ianuarie 1990 și până în septembrie 1991, în România au fost înființate 70 611 societăți comerciale, în următoarele nouă luni, până în iunie 1992, numărul acestora s-a dublat, ajungând la 147 000. În 1996, numărul lor se dublase din nou, depășind 300 000 (INS, 1997). La început, au profitat de creșterea explozivă a consumului populației. Dacă în ultimii ani ai comunismului volumul vânzărilor cu amănuntul către populație crescuse într-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
afectează însă prea puțin întreprinzătorii, care își mențin profiturile eliminând, pur și simplu, de pe piață fostul comerț socialist. În 1991, ei dețineau doar 22% din totalul vânzărilor către populație. Într-un singur an, până la sfârșitul lui 1992, își dublează ponderea, ajungând la 46%. La sfârșitul lui 1994 întreaga piață a comerțului cu amănuntul era solid dominată de întreprinzătorii privați - 71% dintre mărfuri se vindeau prin intermediul lor (INS, 1975). Este foarte posibil ca în această perioadă „romantică” să se fi format o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sursă de creștere sunt politicile guvernamentale care asigură transferul de resurse către noua clasă a capitaliștilor autohtoni. Toate procesele și mecanismele care o ajutaseră să se nască se amplifică acum, pentru a-i sprijini creșterea. Inflația, care se redusese substanțial, ajungând în 1996 la 57%, urcă la 151% în 1997, stingând o bună parte din datoriile acumulate. Începând cu 1995, creditul bancar acordat sectorului privat începe să crească spectaculos. În numai doi ani de zile el se triplează în mărime absolută
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1996 la 57%, urcă la 151% în 1997, stingând o bună parte din datoriile acumulate. Începând cu 1995, creditul bancar acordat sectorului privat începe să crească spectaculos. În numai doi ani de zile el se triplează în mărime absolută și ajunge să reprezinte aproximativ jumătate din totalul creditului bancar. În 1997, ca rezultat al noului acord cu FMI, el se reduce cu aproape o treime - deși mai puțin decât creditul acordat sectorului de stat - și reîncepe să crească, astfel încât la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aproximativ jumătate din totalul creditului bancar. În 1997, ca rezultat al noului acord cu FMI, el se reduce cu aproape o treime - deși mai puțin decât creditul acordat sectorului de stat - și reîncepe să crească, astfel încât la începutul lui 1999 ajunge să reprezinte peste 80% din totalul creditului și cam același nivel ca maximul atins în 1996. Acest proces este însoțit de unul complementar - creșterea împrumuturilor neperformante, cu alte cuvinte creșterea împrumuturilor pe care băncile nu mai aveau șanse realiste să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nivel ca maximul atins în 1996. Acest proces este însoțit de unul complementar - creșterea împrumuturilor neperformante, cu alte cuvinte creșterea împrumuturilor pe care băncile nu mai aveau șanse realiste să le recupereze vreodată. Volumul creditelor neperformante în totalul creditelor bancare ajunge la 48% în 1996 și crește până la 58,5% în 1998, aducând sistemul bancar într-o situație extrem de dificilă. Banii aceștia nu sunt însă destinați dezvoltării economice. Conform unor evaluări, în 1998 doar 7% din proiectele de investiții erau finanțate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru fiecare 1% din capitalul social privatizat. Și privatizase mai ales întreprinderi mici. În următorii patru ani, valoarea a 1% din capitalul social privatizat de FPS scade la 97 de milioane în 1998, la 38 de milioane în 1999 și ajunge la numai 17,6 milioane în 2000, adică scade de zece ori! (Guvernul României, 2004)! Scăderea PIB și a producției industriale facilitează vânzarea ieftină a întreprinderilor. Iar capitaliștii români încep să treacă din etapa de capitaliști de mărime medie la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997, situația începe însă să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor străine directe în România crește de șapte ori (!), ajungând la 1,3 miliarde de dolari, iar a celor din Ungaria nu mai atinge decât 1,9 miliarde de dolari. În același timp, marile companii europene din cele mai diferite industrii - ciment, comunicații, bănci, petrol, mașini-unelte, cauciuc, automobile etc. - încep
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
defectuos, productivitatea scăzută, nivelul tehnic înnapoiat - se manifestă cu prioritate pe piață. Ca urmare, strategia capitalului occidental în confruntarea sa cu cel național a urmărit separarea capitaliștilor autohtoni de sprijinul lor politic și administrativ și aducerea lor pe piață. Odată ajunși pe piață, ei fie se orientează către nișe specializate ale pieței, unde rămân la dimensiuni nesemnificative la nivel național sau regional, fie sunt scoși de pe piață - prin faliment sau prin achiziționare de către capitalul străin. Ofensiva capitalului occidental este, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
companiile capitaliștilor români. În numai trei ani, această sursă de finanțare scade cu un sfert, de la 36% în 1999 la 28% în 2001. Pentru a supraviețui, capitaliștii români sunt nevoiți să reinvestească profitul, ponderea câștigurilor reinvestite în totalul finanțărilor companiilor ajungând aproape să se dubleze în numai trei ani, de la 6,8% în 1999 la 12% în 2001. Cel mai ușor de atacat a fost, pentru capitalul occidental, sursa bancară. În 1998, Bancorex este desființată. Urmează o reformă rapidă și dură
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
occidentale, promovează creditul de consum pentru populația românească, iar piața națională devine de o mărime semnificativă pentru produsele occidentale. Urmează o explozie a vânzărilor către populație a unor mărfuri produse de capitalul occidental în țările de origine. Numai piața autoturismelor ajunge la un volum de peste două miliarde de dolari anual și este în creștere. Unele timide politici guvernamentale destinate stopării acestui proces sunt contracarate cu succes de cea mai interesantă nouă alianță apărută în arena politică - cea dintre capitalul european și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
p. 152). Referindu-se la Grecia și Spania, J. Alber și G. Standing consideră că, după ce aceste două țări au aderat la Uniunea Europeană, principalul scop al politicii naționale a fost convergența socială cu Europa. Deși strategiile adoptate au încercat să ajungă din urmă celelalte țări, nu au fost adoptate măsuri de social dumping pentru sprijinirea competitivității economice (Alber, Standing, 2000, p. 108). Nici în statele nordice adaptarea furnizării bunăstării la competiția globală nu s-a realizat prin reducerea bunăstării, ci „mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
parteneriatului și al dezvoltării unei rețele instituționale funcționale. O altă cerință explicită este aceea a cuantificării nivelului de bază de la care se începe acțiunea, a contribuției naționale (publice și/sau private) și a nivelului la care se estimează că o să ajungă indicatorul. Din analiza celor trei variante ale planurilor de dezvoltare se poate observa procesul de structurare a politicii regionale în România. Aceasta a evoluat de la simple descrieri ale situațiilor existente și stabilirea unor priorități generale la elaborarea unor strategii concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
virusului HIV în rândul prostituatelor în „cartierul roșu” din Calcutta. În India, probabil mai mult decât în alte părți ale lumii, poziția femeii este dezavantajată; mai mult, profesia de prostituată este mai stigmatizată decât în alte părți. La prostituție se ajunge de obicei din violență domestică, abandon, sărăcie, dar uneori și din propria voință. Indiferent de ruta spre această profesie, cartierul respectiv formează o unitate socială cu regulile sale proprii. Între „pești” și prostituate se formează relații domestice rezultate din locuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]