24,150 matches
-
și ai văzut... Dar nu prea ai avut voie ca să privești din colo Încoace... Că ce bătaie primesc prietenii tăi. Și nu știai când Îți vine rândul. Și așteptarea asta a sfărâmat nervii... În timpul nopții n-ai avut voie să dormi, numai așa, pe spate. În schimb, au fost plantoanele, și ei au avut grijă să stea deținutul așa, culcat la spate, să nu să Întoarcă... Acolo stăteai izolat de lumea de afară mai mult de un an de zile, doi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne Întindeam la vorbă, o pățeam... Dar el nu mă Întreba, că era deja tratat... Nu știam atunci... nu mi-am dat seama ce se Întâmplă acolo. Din comitet cine făcea parte? Păi, Țurcanu era șeful. El stătea În cameră? Dormea acolo? Da, da, dar ieșea și intra când vroia... Gardienii Îi erau subordonați. Pe lângă Țurcanu, a mai fost Vasile Pușcașu. Un criminal, domnule, Vasile Pușcașu ăsta. Apoi Roșca, Cori Gherman..., cam ăștia au fost. Povestiți-mi, vă rog, cum era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trei fabrici acolo: cea de jucării, cea de nasturi și țesătoria. Eu am fost dus la cizmărie... Ați schimbat și celula sau ați rămas În același loc? Tot În aceeași celulă. Și alături de mine a fost pus Zbranca... El a dormit mult... Adică n-aveam pături, aveam rogojini. Pe jos era mozaic și pe el era o rogojină, și pe aia dormeam. Ați apucat să vorbiți cu Zbranca? Cum să nu? Păi, stăteam seara, povestea el de viața lui de la Câmpulung
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sau ați rămas În același loc? Tot În aceeași celulă. Și alături de mine a fost pus Zbranca... El a dormit mult... Adică n-aveam pături, aveam rogojini. Pe jos era mozaic și pe el era o rogojină, și pe aia dormeam. Ați apucat să vorbiți cu Zbranca? Cum să nu? Păi, stăteam seara, povestea el de viața lui de la Câmpulung, de baluri și de toată tinerețea lui. Nu părea reeducat, dacă vorbea așa deschis... Era destul de deschis și noi ne consideram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-o dus Întâi la Ministerul de Interne... Acolo, În subsolurile alea, e groaznic. Acolo am cunoscut pentru prima dată ploșnițele, că până atunci nu văzusem... Chiar când mâncam, lângă farfurie mi-o căzut una. Nici n-am putut să dorm de groaza lor... Dar nu ne-o ținut numai o zi și-o noapte acolo și ne-o dus pe Uranus... La Închisoare la Uranus era mai bine ca la Interne? Nu pot să spun... Acolo era pe vremuri o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se uitau spre persoana care o intrat În celulă... După ce milițianca m-o Împins În celulă, o chemat-o pe șefa camerei, care răspundea de cameră, și i-o spus atâta: „Ai grijă, dă-i o saltea și aranjeaz-o pentru dormit”. Și ea o plecat, o Închis ușa. Câte persoane erau În celulă? Erau, să zicem, cam vreo 30 de persoane. Dar cele mai multe vă spun că erau sus. Și toate capetele alea... Înconjurate cu toate cârpele din lume, se uitau la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cârpeam, că dacă n-am mai primit pachete cu Îmbrăcăminte, ni se rupea lenjeria și astea și trebuia să le coasem. No, asta era și o ocupație, ne coseam hainele. Și nu știu cum Își făceau fetele rost de ace... Aia care dormea sub mine avea un ac și l-o ascuns În salteaua mea. Eu eram la mijloc, că erau trei rânduri de paturi. Și la un moment dat s-a făcut percheziție și-o găsât acu În salteaua mea. Apoi pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru asta..., că vroiau să submineze siguranța României, na. Ele primiseră, săracele, 12 ani de Închisoare. M-am Împrietenit cu ele, că erau chiar Învățătoare Între ele și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc În Închisoare pentru fiecare, așa de multe erau... Și vara era nenorocire, nu intra aer deloc dacă erau obloanele alea Închise complet... Așa că salvare o fost pentru noi c-am stat la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și-acolo mama trimisese, săraca, o gâscă mare, prăjituri, aranjase totul și surorile mele gătiseră de dimineață și m-așteptau cu o masă-mbelșugată. O știut de la fratele meu, medicu’, ce foamete se duce-n Închisorile comuniste. Și-apoi am dormit acolo la ei și-a doua zi am plecat spre Satu Mare cu trenul și-am anunțat și-acasă, prin telefon, de la Satu Mare, că venim toți, că să știe că vin, că nu mă duc În domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dumneavoastră? Când am auzit c-o fost prins Ceaușescu și că s-o schimbat regimul, am căzut În genunchi, vă spun sincer, și m-am rugat lui Dumnezeu și i-am mulțumit, pentru că, vă spun sincer, nici o noapte n-am dormit-o liniștită până atunci... Că știam că mă urmăresc. Apoi, de când o venit revoluția, stau liniștită. Trecutu-i trecut. Și-așa nu mai poți să-l Învii, și-apoi ne-o dat ceva ajutore, pentru tot ce-am pierdut, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
i-o făcut și proteză. Am stat multă vreme..., mai mult de șase luni, În cameră cu el. Și-avea patul așa, și-aici era ușa, și gardianul nu mă putea vedea pe vizetă nicecum. Și io În fiecare zi dormeam până la ora șepte... Da’ la cinci trebuia să te scoli și să șezi pe bancă... Da’ gardienii nu prea aveau voie să deschidă ușa până când se făcea apelul, și pă vizetă nu mă putea vedea. Mai țineți minte nume de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ați executat sentința? De la Securitate am fost transferat imediat la pușcăria din Pitești, Într-o celulă unde mai fusesem. Avea opt metri pătrați și erau șase paturi, iar noi, la un moment dat, eram 17 persoane. Era un adevărat infern. Dormeam pă jos. Vara era foarte cald, iar iarna foarte frig... Într-o parte era un hârdău, tinetă, cum Îi ziceam noi, unde ne făceam nevoile, iar În alta era unul unde era apă... Mâncarea era foarte puțină... numai o ciorbă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost cazați pe șlepul „Gironde”, pe malu’ Dunării. Era un fel de șlep de cereale, golit, iar pă fundu’ lui erau montate paturi pă cinci rânduri. În total eram câteva sute de deținuți politici, care seara eram obligați să dormim acolo, iar dimineața, la patru-patru jumătate, eram treziți pentru a merge la muncă... Trebuia să ne Îmbrăcăm repede și să ieșim afară pe o punte care lega șlepul de mal. Ne dădeau apoi o cafea surogat, o nimica toată, și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
putrezești În Închisoare. Lasă că o să fii condamnat!”. Deci ăsta a fost ultimul cuvânt... Câți oameni erați la Uranus? Eram mulți Închiși acolo, că ședeam grămadă, și câte doi În pat. Eram atât de mulți jos, că atunci când ne culcam dormeam pe șold, și dacă schimba unu’ poziția, trebuia să se schimbe toți, așa eram de Înghesuiți... Aici la Uranus era o porcărie mare. Era și tunul ăla cu dejecții care se umplea și se revărsa pe jos și dădea mirosul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băiat, fost militar În termen prin Galați. A doua zi ne-a mai adus Încă un băiat, Petrache Gherghișan, tot ofițer, inginer chimist de la Școala de Chimie din Câmpulung. Și tot așa, până ne-am făcut 12 inși, și am dormit câte doi În pat. Cum era regimul de detenție În Închisoarea de la Pitești? Regimu’ de pușcărie... Dimineața la ora 5 deșteptarea, la 10 seara stingerea. N-aveai voie să stai Întins pe pat, decât la marginea patului. Aveam tineta aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
merge repedea... De atuncea știu de el. Și ne ascundeam sub gard ca să nu ne vadă... Mi-era frică... Eu m-am speriet și mi-a turnat mama cositor... (râde - n.n.) Eram copchil atuncea când a venit rușii... Și au dormit noaptea acolo, că se cazau, și țin minte că tăiau oi și avea cazan și mirosea a oaie fiartă... Mergea bucătăria... Ce vă mai amintiți despre anii instaurării comunismului? Când au venit comuniștii prima oară aici, În Suraia? În ’47-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primire, seara veneau alții, altă tură adică, și la opt ore te băgau iar pe platou... Iarna te băga și trebuia să stai așa... Te număra, te lua În primire și, la poartă, dacă nu ieșea vreunul la socoteală, că dormea sau ceva, iar te ducea afară, iar alinierea, până le ieșea lor... O dată pe lună făceam baie... Ne ducea la 12 noaptea, cu pătura În cap, așa, ca deținuții periculoși... Când ajungeai acolo, Îți dădeau o coajă de săpun, dădea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În situația asta... Și m-am căsătorit, am stat vreo două luni la mama, până mi-a dat un șut să plec... (râde - n.n.) Mi-a dat un purcel, o vacă, două băniți di porumb și am venit aici... Dar dormeam pe jos În casă... De unde? Ce să faci! Eu n-aveam posibilitate... Ați avut de suferit de pe urma comuniștilor după eliberare? Am avut, că nu eram primit nicăierea unde mă duceam... Deci căutam eu ca să stau cuminte, să intru sub pielea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dat bagaju’. Acolo la Strâmba era un plutonier-major, Ion Stan, din Bordeasca, din Vrancea, care-i căsătorit acuma la Tătăranu... Un golan ce n-ai văzut pe fața pământului... Și avea o palmă mare... dacă Îți dădea o palmă... dormeai două zile. Te bătea de te usca. Golanu’ ăla s-a Întâmplat că era la poartă la percheziție. Și știa, tu de Vrancea, tu de Vrancea, na, dacă era de-acolo... Și ne-a făcut percheziție, ne-a făcut toate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
chihlibar Lei de cocă pe câmpie Mâncând stridii cu muștar; Văzui... etc.340 Volumul de versuri rămas de pe urma lui Zamfirescu conține bucăți cari pe vremuri plăceau mult și erau citate aproape cu admirație; de pildă poezia Lună, lasă-mă să dorm.341 bucureștiul în 1871 173 338. Nicolae V. Scurtescu (1844-1879), publicist, poet și autor dramatic, a fost institutor în București, redactor la Ghimpele ș.a. Autorul unor drame istorice în versuri: Rhea Silvia (1873) și Despot-Vodă (1875) și al unui volum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cântece și plângeri (1874); poezia amintită de Bacalbașa poartă un alt titlu - La lună și face parte din ciclul „The Spleen“; cităm integral primele versuri: „Este noapte și tăcere! Prin fereastra-mi solitară / Eu te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
te văz, lună frumoasă. Voi să dorm, ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să dorm!“ - se repetă ca un laitmotiv la sfârșitul fiecărei strofe (M. Zamphirescu, Cântece și plângeri. Poezii, 1860- 1873, ediția a treia, București, 1881, pp. 289- 290). Dar oamenii nu au fost binevoitori cu Zamfirescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ș-a mea amară / Suferință și durere în vis dulce s-o transform. / Însă tu te uiți la mine și-n privirea gânditoare / Se concentră ale mele cugetări întristătoare. / Lună, lasă-mă să dorm!“ Ultimul vers - „Lună, lasă-mă să dorm!“ - se repetă ca un laitmotiv la sfârșitul fiecărei strofe (M. Zamphirescu, Cântece și plângeri. Poezii, 1860- 1873, ediția a treia, București, 1881, pp. 289- 290). Dar oamenii nu au fost binevoitori cu Zamfirescu. Tot pe vremea aceea se mișca și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dincoace de Milcov de Dimitrie Hagi Theodoraky, București, [1927], pp. 128-130, precum și în București și bucureșteni de ieri și de azi de Victor Bilciurescu, București, 1945, pp. 35-37 (în care se menționează că doctorul Drasch ducea o viață austeră exemplară: dormea iarna în camere neîncălzite, nu fuma, nu bea alcool, nu consuma carne; încălțămin tea, pentru picioarele sale enorme, și-o procura din Suedia, neaflându-se în București ghete pe măsura lui). V. și vol. III al acestei ediții, cap. „Anul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anul 1881 în Convorbiri literare (în ordine, la 1/13 februarie, 1/13 aprilie, 1/13 mai și 1/13 septembrie), contribuind într adevăr la consolidarea faimei poetului, deși Alecsandri mai continua să fie favoritul marelui public. Al doilea: Luna doarme, luna doarme Grațioasă, Peste dealuri, peste dealuri Și câmpii. Aceste două bucăți plac mult bucureștenilor, aceste două cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere în Herăstrău, la „Leul și cârnatul“ sau prin celelalte grădini, unde lăutarii să nu cânte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]