23,236 matches
-
emoția este cea mai puternică (la cald). Tema ședinței Terapeuții familiarizează grupul cu tehnica examinării dovezilor evidente și o ilustrează cu o situație prezentată de Martine în ședința precedentă (situație trăită într-un mare magazin). La început, Martine explică situația, emoțiile și gândurile trăite. Intr-o a doua etapă, ea caută toate argumentele în favoarea acestor gânduri și nu întâmpină nici o dificultate în a determina aceste dovezi evidente „pentru”. Apoi caută toate argumentele în defavoarea acestor gânduri: dovezile evidente „contra” par mai dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
argumentele în defavoarea acestor gânduri: dovezile evidente „contra” par mai dificil de identificat. Grupul sugerează unele dovezi evidente „contra”. Martine se recunoaște în câteva dintre acestea și selectează două dintre ele. Grupul realizează următorul tabel. Tabel 7. Tabloul dovezilor evidente Context Emoții Gânduri Dovezi evidente „pentru” Dovezi evidente „contra” Mă aflu într-un mare magazin. Angoasă Tristețe ”Nu-mi mai plac magazinele”. „Trebuie să ies neapărat!”. „Toată lumea se uită chiorâș la mine”. Mă consideră nebună, bolnavă”. „Sunt o persoană periculoasă (mă reped
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Martine și pe ceilalți pacienți din cadrul grupului să evalueze nivelul de aderare la gândul inițial și la gândurile alternative și impactul acestora asupra stării emoționale de la începutul terapiei. Tabel 8. Nivelul aderării la gândul inițial și la gândurile alternative Context Emoții Gânduri Gânduri evidente „pentru” Gânduri evidente „contra” Mă aflu într-un mare magazin. Angoasă: 80% Tristețe: 90% ” Nu-mi mai plac magazinele”: 100% „Trebuie să ies neapărat, este prea cald aici!”: 80% „Toată lumea se uită chiorâș la mine”. Mă consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Imageria prezintă un interes particular în specificarea schemelor. Pornind de la auto-observații, de exemplu, terapeutul îl determină pe pacient să se focalizeze asupra a ceea ce simte, apoi să-și amintească în detaliu momentul în care a resimțit pentru prima dată această emoție, înainte de a întreba pe copilul care era ceea ce ar fi vrut să facă, sau să spună, dacă ar fi putut. Acest exercițiu permite, în plus, identificarea trebuințelor emoționale de bază frustrate pe care pacientul trebuie să învețe să le revendice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cel mai direct din terapia cognitivă standard. După descoperirea modului propriu de funcționare prin intermediul paradigmei cognitive, pacientul consideră schema ca pe o ipoteză de testat mai degrabă decât ca pe un fapt intangibil. Travaliul cognitiv permite tratarea schemei prin intermediul reprezentării emoției mai degrabă decât cu ajutorul emoției însăși, ceea ce permite o gradare a abordării, întărind în același timp motivația pentru acțiune. Strategiile cognitive - Stilul (probabil elementul cel mai important în vederea activării schemelor în cadrul relației): confruntarea empatică, adică recunoașterea de către terapeut a caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitivă standard. După descoperirea modului propriu de funcționare prin intermediul paradigmei cognitive, pacientul consideră schema ca pe o ipoteză de testat mai degrabă decât ca pe un fapt intangibil. Travaliul cognitiv permite tratarea schemei prin intermediul reprezentării emoției mai degrabă decât cu ajutorul emoției însăși, ceea ce permite o gradare a abordării, întărind în același timp motivația pentru acțiune. Strategiile cognitive - Stilul (probabil elementul cel mai important în vederea activării schemelor în cadrul relației): confruntarea empatică, adică recunoașterea de către terapeut a caracterului logic al prezenței schemei și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care este determinat să-și ilustreze răspunsurile cu ajutorul experiențelor trăite. Explorarea prin imagerie a dimensiunii emoționale a schemei Xavier este determinat să retrăiască în imaginație o situație neplăcută recentă, apoi să-și reamintească când a trăit pentru prima dată această emoție. Terapeutul - Ați trăit, în ultimele zile, o situație dificilă despre care am putea vorbi? Xavier - Da, am organizat o călătorie de afaceri în Senegal pentru o întreprindere din regiune. In timpul acestei călătorii, care trebuia să fie apoteoza muncii mele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vă concentrați asupra acestui sentiment, ce resimțiți fizic? Xavier - ... Mă simt ca și cum aș fi într-un tunel îngust, înconjurat de vid, cu un laț strâns în jurul creierului. Sunt paralizat și nervos, simt că devin violent. Pacientul își descrie cu exactitate emoția în dimensiunea sa corporală, ceea ce permite amplificare preciziei și intensității acesteia. Terapeutul - Puteți să vă reamintiți când ați resimțit această emoție pentru prima dată? Xavier - ... Da. Terapeutul - Puteți să o revedeți în imaginație și să mi-o descrieți ca și cum ați
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu un laț strâns în jurul creierului. Sunt paralizat și nervos, simt că devin violent. Pacientul își descrie cu exactitate emoția în dimensiunea sa corporală, ceea ce permite amplificare preciziei și intensității acesteia. Terapeutul - Puteți să vă reamintiți când ați resimțit această emoție pentru prima dată? Xavier - ... Da. Terapeutul - Puteți să o revedeți în imaginație și să mi-o descrieți ca și cum ați trăi acest sentiment în prezent? Xavier - ... Sunt așezat pe jos în bucătăria bunicilor mei, podeaua este rece. In fața mea, la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și pacientul emit împreună ipoteza că schema principală este carența afectivă: strategia experiențială identifică emoția carențială ca fiind cea mai reprezentativă pentru ceea ce pacientul resimte cel mai adesea în prezent. Intr-o manieră corolară dar secundară, schema conține abandonul, care se manifestă în același timp cu carența afectivă. Exigența crescută (a fi perfect pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
carenței afective, abandon, inhibiție emoțională, coping de contraatac - Absența comportamentului de leadership la locul de muncă Relație cu schemele: carență afectivă, coping de evitare Situație care activează schemele - O întâlnire sentimentală - Exprimarea sau primirea unei critici (anticipată sau reală) - Transmiterea emoțiilor proprii - Susținerea poziției personale în fața altei persoane - Constatarea absenței manifestărilor de recunoștință în domeniul profesional Severitatea schemelor, a coping-urilor - Carență afectivă dominantă - Abandon și imperfecțiune asociate carenței, scheme secundare - Exigență crescută, inhibiție emoțională condiționate de carență - Coping-uri principale: evitare și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Carență afectivă dominantă - Abandon și imperfecțiune asociate carenței, scheme secundare - Exigență crescută, inhibiție emoțională condiționate de carență - Coping-uri principale: evitare și contraatac Factori biologici potențiali Neant Origini developmentale - Valorizare preferențială a muncii, a performanței, critici sistematice, supraprotecție sau abandon. Neglijarea emoțiilor infantile. - Mai multe situații în care tatăl său l-a uitat la școală... Distorsiuni cognitive centrale - „Nu sunt la înălțime”. - „Nu observă decât ceea ce nu este în regulă”. - „Voi pierde încrederea sa”. - „Voi fi descoperit”. - „Nu voi reuși să stabilesc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
echipa sa, în care să acorde cuvântul tuturor celor prezenți, încurajând astfel criticile constructive. Exemplu de sarcini pe plan sentimental - Să aibă conversații curente scurte cu cât mai multe femei posibil, determinând cealaltă persoană să vorbească, vorbind despre sine cu emoție, fără a încerca să stabilească o relație pentru moment (astfel încât să diminueze anxietatea anticipativă). - Să abordeze femeile care îl impresionează respectând aceeași regulă. - Să vorbească cu noua sa prietenă despre ceea ce simte, mai ales despre ceea ce-l deranjează și ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avea curaj, cât și asupra inhibiției emoționale care determină pacientul să raționalizeze în mod exagerat. Terapeutul îl întărește și îl încurajează pe Xavier cu căldură, dedramatizează și repozitivează eșecurile. El îl încurajează constant să-și formuleze ipotezele, să vorbească despre emoțiile sale. In schimb, combate tendința acestuia spre evitare și raționalizare cu scopul de a-l conduce spre afect și acțiune. Evoluția cazului Xavier participă la ședințe cu devotament. Pe parcursul acestora, el participă mai mult la stabilirea ordinii de zi, se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comun, terapeutul și pacientul emit și discută multiple ipoteze, situație care conduce la stabilirea unei relații terapeutice, la elaborarea unei sinteze și la conturarea unei logici a schimbării. In acest proces, o abordare centrată pe rațiune (privind reprezentarea logică a emoției) are limite: ea poate veni în sprijinul, conștient sau nu, a unui mecanism de evitare în cazul unui pacient victimă a schemelor precoce dureroase pe care încearcă să nu le mai retrăiască utilizând diferite strategii asociate problemei sale. Travaliul terapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
veni în sprijinul, conștient sau nu, a unui mecanism de evitare în cazul unui pacient victimă a schemelor precoce dureroase pe care încearcă să nu le mai retrăiască utilizând diferite strategii asociate problemei sale. Travaliul terapeutic este dirijat, deci, asupra emoției ca atare, în special asupra amintirilor sau a traumelor inițiale, în legătură cu care emoțiile se reactivează și care sunt abordate din nou prin intermediul unei „rescrieri a istoriei”. Schimbarea se manifestă prin modificările comportamentale, adică printr-o luptă în prezent. Este un
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui pacient victimă a schemelor precoce dureroase pe care încearcă să nu le mai retrăiască utilizând diferite strategii asociate problemei sale. Travaliul terapeutic este dirijat, deci, asupra emoției ca atare, în special asupra amintirilor sau a traumelor inițiale, în legătură cu care emoțiile se reactivează și care sunt abordate din nou prin intermediul unei „rescrieri a istoriei”. Schimbarea se manifestă prin modificările comportamentale, adică printr-o luptă în prezent. Este un travaliu terapeutic de lungă durată, deoarece modalitățile de percepere și de acționare, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici (insatisfacție corporală, alimentație restrictivă, personalitate fragilă - slabă stimă de sine, funcționare după principiul „totul sau nimic”, impulsivitate -, dificultate de a-și regla emoțiile...), cât și unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale...) și familiali (comportamente alimentare perturbate și tulburări psihiatrice în cadrul familiei, conflicte, părinți mai mult absenți...). Factori declanșatori Unele evenimente de viață precipită apariția bulimiei la subiecții predispuși
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor emoții negative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor emoții negative. Terapia cognitiv-comportamentală clasică intervine țintit asupra preocupărilor corporale exagerate și a manifestărilor comportamentale sub formă de restricție alimentară, hiperactivitate fizică, gânduri compulsive, purgații... Terapia interpersonală se focalizează asupra dificultăților de adaptare psihosocială. Terapia comportamentală dialectică și terapia schemelor se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
manifestărilor comportamentale sub formă de restricție alimentară, hiperactivitate fizică, gânduri compulsive, purgații... Terapia interpersonală se focalizează asupra dificultăților de adaptare psihosocială. Terapia comportamentală dialectică și terapia schemelor se centrează pe dificultățile de control emoțional. Terapia cognitivă integrativă lucrează asupra alimentației, emoțiilor și schemelor comportamentale personale și interpersonale Primele două terapii au fost studiate și validate ca „tratamente de calitate” ale bulimiei și ale hiperfagiei bulimice. Terapia cognitiv-comportamentală Principii și etape Terapia cognitiv-comportamentală a bulimiei este o terapie standardizată care constă în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe care pacienta trebuie să o completeze zilnic. Acest carnet conține informații privind ora și locul fiecărui aport de alimente solide și lichide, cantitatea ingerată, „mesele principale”, „bulimiile”, comportamentele de purgație și comentarii generale asupra desfășurării zilei respective (evenimente semnificative, emoții, cogniții, senzații, acțiuni, relații interpersonale). Terapeutul îi cere lui Gwen să noteze, de asemenea, „exercițiile abdominale” și cantitățile de alcool. El îi explică faptul că acest document constituie suportul terapiei, deoarece permite obiectivarea determinanților („contingențe de întărire”) comportamentelor alimentare. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru carnetul alimentar pe care aceasta l-a completat aproape în fiecare zi. El încearcă să afle ce anume a împiedicat-o să-l completeze în fiecare zi. El trece în revistă auto-observațiile notate în timpul săptămânii și este atent la emoțiile manifestate în timpul ședinței. Terapeutul descoperă împreună cu Gwen circumstanțele apariției și menținerii comportamentelor care crează probleme. Analiză Terapeutul face legătura dintre auto-observații și analiza funcțională a bulimiei. Pornind de la carnetul alimentar zilnic, acesta completează o fișă sintetică care reia numărul săptămânal
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]