25,627 matches
-
dar Roy m-a ținut. Brusc, mi-a tras un ghiont zdravăn și am venit grămadă peste fazan. - L-am scos acuma. - Portofelu’? - Nu, pardesiu’. Ieșiserăm de-acum la suprafață, pe linia aeriană. Mi se-ntorsese stomacul pe dos de frică și toți mușchii mi se-ncordaseră de la efortul făcut ca să mă controlez. Fazanul era doar pe jumătate adormit. Mă așteptam să sară și să-nceapă să facă scandal dintr-o clipă-n alta. În cele din urmă l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
firesc să te-ntorci, am zis. - Firesc pentru hoți ! Am ajuns În cele din urmă la o altă linie de metrou și am revenit În Manhattan. - Nu cred că e valabil doar pentru mine dacă zic că mi-a fost frică, zise Roy. A, uite partea ta. Mi-a dat trei dolari. Ziua următoare i-am spus că am terminat-o cu prăduitul drojdierilor. - Nu ți-o iau În nume de rău, a zis Roy. Da’ ți-ai făcut o impresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bar, cu mese separate Înșirate pe un perete. Ne-am așezat la o masă și am comandat ceai. - E-un agent afară, Într-un trenci alb, mi-a zis Ray. M-a urmărit de la Tony pînă aici și mi-e frică să ies. Masa era din tuburi metalice și Ray mi-a arătat, ghidîndu-mi mîna pe sub ea, o deschizătură Într-unul din tuburi. I-am vîndut două capsule. Le-a Învelit Într-un șervețel de hîrtie și a Îndesat șervețelul În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
face rost de bani ca să-și cumpere o pereche de ciorapi. Nick le vindea și unor salariați respectabili din Village, care-și permiteau din cînd În cînd „o doză de distracție”. Acest gen de cumpărători constituie un risc major din cauza fricii. Le e frică de poliție, le e frică să nu-și piardă posturile lor de răspundere. Nu le trece prin cap că ar fi ceva-n neregulă dai informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bani ca să-și cumpere o pereche de ciorapi. Nick le vindea și unor salariați respectabili din Village, care-și permiteau din cînd În cînd „o doză de distracție”. Acest gen de cumpărători constituie un risc major din cauza fricii. Le e frică de poliție, le e frică să nu-și piardă posturile lor de răspundere. Nu le trece prin cap că ar fi ceva-n neregulă dai informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pereche de ciorapi. Nick le vindea și unor salariați respectabili din Village, care-și permiteau din cînd În cînd „o doză de distracție”. Acest gen de cumpărători constituie un risc major din cauza fricii. Le e frică de poliție, le e frică să nu-și piardă posturile lor de răspundere. Nu le trece prin cap că ar fi ceva-n neregulă dai informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le e frică să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
poliție, le e frică să nu-și piardă posturile lor de răspundere. Nu le trece prin cap că ar fi ceva-n neregulă dai informații gărzii. Bineînțeles, n-or să se prezinte cu informațiile din proprie inițiativă, fiindcă le e frică să nu fie „implicați”. Dar cînd sînt Întrebați de poliție, În general dau pe goarnă. Agenții de la Narcotice lucrează În mare parte cu ajutorul informatorilor. Schema obișnuită e să pună laba pe cineva cu marfă la el și să-l lase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
plic, dar femeia nu avea decît cinci pesos. Așa că i-a luat haina și a vîndut-o pe cincisprezece pesos, iar femeia s-a dus acasă Înfășurată Într-o pătură veche și Împuțită. Locul gemea de ciripitori. Lui Ike Îi era frică să păstreze cît de puțin din opiul pe care i-l adusesem, de teamă că or să i-l ia ceilalți deținuți sau or să-l toarne la Commandante. M-am obișnuit să stau acasă cu trei-patru injecții pe zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În care calea omenească se sfîrșește, În care forma omenească nu mai poate asimila oroarea crustacee care a dospit Înăuntrul ei. Urmăream toate astea curios. „M-a apucat tremuriciul, m-am gîndit detașat. M-am sculat cu o tresărire de frică. Stăteam Întins, cu inima bătîndu-mi repede, și Încercam să-mi dau seama ce m-a speriat. Mi s-a părut că am auzit dedesubt un zgomot slab. „E cineva-n casă”, am zis cu voce tare și-am știut imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
renunțat și m-am Întins pe podea, gîfÎind și gemînd. Mi-am adus aminte că În dulapul cu medicamente aveam niște dionină. M-am ridicat să văd. O singură tabletă. La preparare s-a făcut lăptoasă și mi-a fost frică să mi-o bag În venă. O mișcare bruscă, involuntară, a mîinii mi-a tras acul din braț și doza mi s-a pulverizat pe piele. Stăteam așa și Îmi priveam brațul. În cele din urmă am reușit să dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill, ți-aduc unu’ imediat. - Și nu veni cu unul dintre nenorociții ăia de rețetari pe cinci pesos! - OK, Bill. Stăteam Întins și-ncercam să-mi stăpînesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un doctor! - OK, Bill, ți-aduc unu’ imediat. - Și nu veni cu unul dintre nenorociții ăia de rețetari pe cinci pesos! - OK, Bill. Stăteam Întins și-ncercam să-mi stăpînesc frica. Nu știam mare lucru despre intoxicația uremică. O femeie pe care-o cunoscusem vag În Texas murise din cauza asta după ce băuse o bere la fiecare oră, zi și noapte, timp de două săptămîni. „S-a umflat și aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
întreagă și tras tot folosul dintr-o intervenție încă posibilă a Rusiei, interesată ca și noi în oprirea inamicului spre granițele ei de sud. Populația, mai puțin în stare să judece așa departe, nu se descurajase, dar clasele bogate, de frica bulgarilor, de dragul vieții și averii lor, fug în Occident. Astfel, întreaga familie Văcă rescuCalli machi și altele, luând cu ele argintăria, scule și chiar covoare, pornesc la Paris, unde mai târziu au lucrat la Crucea Roșie și spitale, dar de unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea. Cercetași de la 12 la 17 ani, de frica lagărelor de concentrare germane, fură porniți pe jos ca organizații militare, deși erau încă niște copii plăpânzi; mulți s-au prăpădit pe drum sau de urmările răcelii și prea marei oboseli. plecarea guvernului În ziua de 13 noiembrie am însoțit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne luptam cu cei ce voiau să intre ilegal, mai ales de când știau pe Costache arestat și numai pe mine în casă. Mă luptam cu ei singură, știind mai bine limba germană. Din fericire, nu numai nu cunoșteam simțimântul de frică, dar vederea lor mă îndârjea așa de grozav, încât îi speriam. Într-o zi, unul, îmbrâncind pe Maria, femeia din casă, intră după dânsa în camera mea de culcare împodobită cu broderii românești. „În această odaie vreau să locuiesc.“ „De
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din mahala le ajutau. Cu vorbe bune toți îi mângâiau. Nu erau decât oameni modești, care nu dădeau din prisosul lor, ci, într-adevăr, împărțeau frățește cu cei mai nenorociți ca ei. Cu cât urcai pe scara socială, cu atât frica și egoismul creșteau la cei rămași în București. [Astfel, bunul nostru preot Negulescu în ziua de Crăciun nu pomeni pe rege. Mă dusei a doua zi la slujbă și îl întrebai de această omisiune. Îmi mărturisi că-i fusese frică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frica și egoismul creșteau la cei rămași în București. [Astfel, bunul nostru preot Negulescu în ziua de Crăciun nu pomeni pe rege. Mă dusei a doua zi la slujbă și îl întrebai de această omisiune. Îmi mărturisi că-i fusese frică de mutra unui domn blond care semăna a german și nu era decât un locuitor din strada noastră. „Dar ați auzit că azi l-am pomenit cu rost, ca pe întreaga familie regală, căci mi-a părut rău de ce am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
domn blond care semăna a german și nu era decât un locuitor din strada noastră. „Dar ați auzit că azi l-am pomenit cu rost, ca pe întreaga familie regală, căci mi-a părut rău de ce am făcut stăpânit de frica internării.“ De atunci n-a mai șovăit.]( Ediția I, 1937, p. 63. ) viscolul Până aci vremea era dulce și frumoasă, în unele curți părăsite înfloreau încă trandafirii, dar în Ajunul Crăciunului se lăsă o ceață și o negură tocmai ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
30(În ediția I, 1937, amenda e de „300 lei“, p. 84.) lei pe 12 ore de întârziere, sumă enormă pe vremea aceea, prin urmare nu era de mirare să vezi cucoane și copii cu lopata în mână, curățind de frică. La noi în casă, din proprie inițiativă, procedasem de veci astfel, găsind că este drept să ajuți primăria în zilele cu zăpadă; nu ne fusese o corvoadă impusă de vrăjmaș, dar amenzi tot plătirăm. Un singur lucru ne bucura: era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să-mi dai o hârtie de ce ai constatat ca să nu mai fiu supărată și de alții.“ De aceasta n-a voit să audă și i-am întors spatele, lăsându-l să se descurce singur prin coridoarele subsolului. Spre marea mea frică însă, m-am pomenit după-amiază tot cu el. Credeam că aflase de cealaltă pivniță nevizitată, dar și mai mare îmi fu mirarea când îmi înmână un Ausweiss de orice percheziție. După ce am primit hârtia, nu-mi venea să cred în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o astfel de stare și nu știam cum s-o potolesc. Costache era și dânsul foarte impresionat de arestarea mea. Eram între două focuri. Eu nu aveam și nu-mi dădeam vreme să mă îngrijorez. Mai întâi, fiindcă simțimântul de frică îmi era necunoscut, al doilea, fiindcă devenisem fatalistă, mai ales de la război încoace, văzând cum unii mu reau și alții scăpau, deși [se aflau] în aceleași condițiuni. Mai era și ce numeam psihoza martiriului: primeam orice nevoie ca un tribut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Dl Tzigara mă asigură - fără a voi să-mi spună de la cine o știe - că bărbatul meu nu va mai fi închis. Ideea de a fi definitiv prizonieri acasă îmi surâdea mult și potoli puțin grija mamei. Mie îmi era frică să nu se interzică și primirea vizitelor și corespondenței, idee care mă muncea mai ales în privința Mariuței, deja așa de încercată, care ar fi rămas prea izolată, fără contact cu noi; mă felicitam însă că apucasem să aranjez spitalul. Văzând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rituală în slujbă și preotul care n-a încădelnițat frumos primea o aspră observație când, după biserică, se urca la stariție. Aceasta este vizita reglementară, primirea la maica stariță. Era de trei ani stariță. Cu toată energia ei, îi era frică de germani și de scandal. Trebuie să fi patronat aci fel de fel de istorii și aventuri amoroase. Pasărea a fost, desigur, un loc de întâlnire în timpurile normale, numai lista persoanelor care au frecventat-o mărturisește. Dissescu cu Mița
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
așa de flămânzi, încât mâncau boabe de porumb găsite pe jos în magazia unde erau închiși. Femeile din sat au voit să le dea ceva hrană, dar nici să se apropie de ei nu au putut, atât le era de frică soldaților germani să nu se afle de unde veneau. Fiecare din aceste sălbăticii nejustificate măreau ura tuturor. Pentru mine era o mare mulțumire sufletească să constat că poporul avea alte simțiminte decât unii boieri de care mă despărțisem de curând. Dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și închipuiră că le voi da în ziua aceea, în loc de zahăr. Au revenit însă și am rămas prieteni; adesea mă însoțeau la plimbare și culegeau flori cu mine. Eu nu le puteam da decât zahăr și chinină când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]