25,546 matches
-
Blazing Saddles) este un film satiric western de comedie regizat de Mel Brooks. În rolurile principale interpretează actorii Cleavon Little și Gene Wilder. Filmul este scris de Brooks, Andrew Bergman, Richard Pryor, Norman Steinberg și Al Uger pe baza unei povestiri de Bergman. Filmul a fost nominalizat la trei Premii Oscar și se află pe locul 6 în clasamentul AFI 100 Years...100 Laughs. În 1874, în Vestul sălbatic american, construcția unei noi căi ferate este condusă de Lyle (Burton Gilliam
Șei în flăcări () [Corola-website/Science/325902_a_327231]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe. Petrecută pe Sullivan's Island din statul Carolina de Sud, povestirea relatează o întâmplare a lui William Legrand, după ce acesta a fost mușcat de un cărăbuș de culoare aurie. Servitorul său, Jupiter, se teme
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe. Petrecută pe Sullivan's Island din statul Carolina de Sud, povestirea relatează o întâmplare a lui William Legrand, după ce acesta a fost mușcat de un cărăbuș de culoare aurie. Servitorul său, Jupiter, se teme că stăpânul său a înnebunit și îl anunță pe prietenul lui Legrand, un narator nenumit, care este
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
și îl anunță pe prietenul lui Legrand, un narator nenumit, care este de acord să-și viziteze vechiul prieten. Legrand îi atrage pe cei doi într-o aventură după descifrarea unui mesaj secret care-i conduce la o comoară îngropată. Povestirea este adesea comparată cu „poveștile de raționament” ale lui Poe ca o formă timpurie de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile misterioase în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
o formă timpurie de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile misterioase în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de spărgător de coduri. El a profitat de popularitatea criptografiei în scrierea povestirii „”, iar succesul povestirii se centrează pe o astfel de criptogramă. Caracterizarea lui Jupiter, servitorul lui Legrand, a fost criticată ca rasistă dintr-o perspectivă modernă mai ales pentru că discursul său este scris în dialectul negrilor americani și din cauza replicilor sale
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile misterioase în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de spărgător de coduri. El a profitat de popularitatea criptografiei în scrierea povestirii „”, iar succesul povestirii se centrează pe o astfel de criptogramă. Caracterizarea lui Jupiter, servitorul lui Legrand, a fost criticată ca rasistă dintr-o perspectivă modernă mai ales pentru că discursul său este scris în dialectul negrilor americani și din cauza replicilor sale adesea comice. Poe
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
fost criticată ca rasistă dintr-o perspectivă modernă mai ales pentru că discursul său este scris în dialectul negrilor americani și din cauza replicilor sale adesea comice. Poe a trimis „Cărăbușul de aur” la un concurs literar organizat de "Philadelphia Dollar Newspaper". Povestirea lui a câștigat marele premiu și a fost publicată în trei numere ale revistei, începând din iunie 1843. Premiul a inclus și o sumă de 100 de dolari, probabil cea mai mare sumă primită de Poe pentru oricare dintre operele
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
altfel, Poe nu a mai returnat banii lui Graham și s-a oferit în schimb să se revanșeze dându-i să publice revizuirea operei pe care ar scrie-o. Poe a câștigat premiul cel mare; pe lângă câștigarea sumei de 100 $, povestirea a fost publicată în două numere ale ziarului, din 21 iunie și 28 iunie 1843. Plata de 100 $ din partea ziarului ar putea fi cea mai mare sumă primită de el pentru o singură scriere. Anticipând un răspuns public pozitiv, ziarul
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
din 21 iunie și 28 iunie 1843. Plata de 100 $ din partea ziarului ar putea fi cea mai mare sumă primită de el pentru o singură scriere. Anticipând un răspuns public pozitiv, ziarul "Dollar Newspaper" a preluat dreptul de autor pentru povestirea „Cărăbușul de aur” înainte de publicarea acesteia. Povestirea a fost republicată în trei numere ale "Saturday Courier" din Philadelphia la 24 iunie, 1 iulie și 8 iulie; ea a apărut în ultimele două numere pe prima pagină și a inclus și
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Plata de 100 $ din partea ziarului ar putea fi cea mai mare sumă primită de el pentru o singură scriere. Anticipând un răspuns public pozitiv, ziarul "Dollar Newspaper" a preluat dreptul de autor pentru povestirea „Cărăbușul de aur” înainte de publicarea acesteia. Povestirea a fost republicată în trei numere ale "Saturday Courier" din Philadelphia la 24 iunie, 1 iulie și 8 iulie; ea a apărut în ultimele două numere pe prima pagină și a inclus și ilustrații de F. O. C. Darley. Retipăririle
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
iunie, 1 iulie și 8 iulie; ea a apărut în ultimele două numere pe prima pagină și a inclus și ilustrații de F. O. C. Darley. Retipăririle ulterioare din ziarele din SUA au făcut „Cărăbușul de aur” cea mai citită povestire a lui Poe din timpul vieții sale. Până în mai 1844, Poe a raportat că au circulat 300.000 de copii, deși el nu a fost probabil plătit pentru aceste retipăriri. Ea a contribuit la creșterea popularității sale ca lector. O
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Poe într-o scrisoare din 1848, aceasta „a făcut un zgomot mare”. El va compara mai târziu succesul public al „Cărăbușului de aur” cu „Corbul”, deși a admis că „pasărea bate cărăbușul”. "Public Ledger" din Philadelphia a numit-o „o povestire esențială”. George Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată”. "Graham's
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
zgomot mare”. El va compara mai târziu succesul public al „Cărăbușului de aur” cu „Corbul”, deși a admis că „pasărea bate cărăbușul”. "Public Ledger" din Philadelphia a numit-o „o povestire esențială”. George Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată”. "Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
cărăbușul”. "Public Ledger" din Philadelphia a numit-o „o povestire esențială”. George Lippard a scris în "Citizen Soldier" că povestirea era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată”. "Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
era „caracterizată printr-un interes captivant și o putere de descriere grafică, deși vagă. Este una dintre cele mai bune povestiri pe care Poe le-a scris vreodată”. "Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
vreodată”. "Graham's Magazine" a tipărit o recenzie în 1845 care a caracterizat povestirea ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă povestire americană și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
ca fiind „destul de remarcabilă ca un exemplu de acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă povestire americană și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și mai ales cu "Ligeia"”. Thomas Holley Chivers, prietenul lui Poe, a spus că
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
acuitate intelectuală și de subtilitate de gândire”. Thomas Dunn English a scris în "Aristidean" din octombrie 1845 că povestirea „Cărăbușul de aur” a avut, probabil, o circulație mai mare decât orice altă povestire americană și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și mai ales cu "Ligeia"”. Thomas Holley Chivers, prietenul lui Poe, a spus că povestirea „Cărăbușul de aur” a inaugurat „Epoca de
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
americană și „este probabil cea mai "ingenioasă" povestire pe care a scris-o dl. POE; dar... nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și mai ales cu "Ligeia"”. Thomas Holley Chivers, prietenul lui Poe, a spus că povestirea „Cărăbușul de aur” a inaugurat „Epoca de Aur a activității literare a lui Poe”. Popularitatea povestirii a adus și controverse. În prima lună de la publicarea sa, Poe a fost acuzat de către "Daily Forum" din Philadelphia că s-ar fi înțeles
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
nu este deloc comparabilă cu "Inima care-și spune taina" — și mai ales cu "Ligeia"”. Thomas Holley Chivers, prietenul lui Poe, a spus că povestirea „Cărăbușul de aur” a inaugurat „Epoca de Aur a activității literare a lui Poe”. Popularitatea povestirii a adus și controverse. În prima lună de la publicarea sa, Poe a fost acuzat de către "Daily Forum" din Philadelphia că s-ar fi înțeles dinainte cu membrii Comitetului de premiere. Publicația a numit „Cărăbușul de aur” un „"avort"” și „"gunoi
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
cerut scuze pentru că a sugerat că Poe nu ar fi câștigat corect premiul de 100 $. Editorul John Du Solle l-a acuzat pe Poe că a furat ideea pentru „Cărăbușul de aur” din „Imogine; or the Pirate's Treasure”, o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Du Solle l-a acuzat pe Poe că a furat ideea pentru „Cărăbușul de aur” din „Imogine; or the Pirate's Treasure”, o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză a „Cărăbușului de aur” publicată în noiembrie 1845
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
că a furat ideea pentru „Cărăbușul de aur” din „Imogine; or the Pirate's Treasure”, o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză a „Cărăbușului de aur” publicată în noiembrie 1845 de Alphonse Borghers în "Revue Britannique" sub
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
o povestire scrisă de o școlăriță pe nume Miss Sherburne. „Cărăbușul de aur” a fost republicată ca prima povestire din colecția Wiley & Putnam a volumului "Povestiri" al lui Poe din iunie 1845, urmată de „Pisica neagră” și de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză a „Cărăbușului de aur” publicată în noiembrie 1845 de Alphonse Borghers în "Revue Britannique" sub titlul „Le Scarabée d'or”, devenind prima traducere literară a unei povestiri a lui Poe
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
de alte zece povestiri. Succesul acestei colecții a inspirat prima traducere în limba franceză a „Cărăbușului de aur” publicată în noiembrie 1845 de Alphonse Borghers în "Revue Britannique" sub titlul „Le Scarabée d'or”, devenind prima traducere literară a unei povestiri a lui Poe într-o limbă străină. Doi ani mai târziu, ea a fost tradusă în limba rusă după acea versiune, marcând debutul literar lui Poe în această țară. În 1856, Charles Baudelaire a publicat traducerea sa a povestirii în
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]