24,122 matches
-
râde de situațiile în care sunt implicate celelalte personaje. Sub cercul strâmt al bărbaților decenți și admirabili care râd împreună cu Lary și cu Puiu, găsim cele câteva exemplare de bărbați ridicoli de care se râde în film, care, prin anumite trăsături caricaturale, se îndepărtează de idealul masculin și împrumută atribute feminine. Sebi, care are cele mai triviale preocupări (e conspiraționist și obsedat de Internet, la care se raportează ca la oracol), e atras în universul feminin pentru că primește nefericitul rol de
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
Geografia (din grecescul "γεωγραφία"—"geographia", însemnând „a descrie pământul”) este știința care studiază relieful, terenurile, trăsăturile, locuitorii și fenomenele Pământului. O traducere literală ar fi „să descrii sau să scrii despre Pământ”. Prima persoană care a folosit cuvântul „geografie” a fost Eratosthenes (276—194 î.Hr.). Patru direcții tradiționale ale cercetării în domeniul geografiei sunt analiza spațială
Geografie () [Corola-website/Science/296518_a_297847]
-
sfârșitului lumii și a venirii lui Iisus Hristos, nu e nevoie decât să citim despre milenarism sau apocalipticism (anul 1000, anul 2000, etc.) sau chiar Biblia (mai exact Apocalipsa 13: 18) unde se vorbește despre "numărul fiarei", 666)). Cât despre trăsăturile magice ale religiei, acest aspect a fost deja detaliat în secțiunea "Filozofia și religia", unde s-au comentat maladiile religiei, printre care și "gândirea magică" manifestată în creștinism prin rugăciune (în special ceea ce în ortodoxie se numesc "rugăciune de cerere
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
are un dintre îmbrăcat în aur, isi freacă trupul cu flori parfumate după baia în albie), pasionala și, desigur, vulgara în limbaj. Aceste atribute sunt clișee care populează imaginarul gadjiu cu privire la femeile rome, din care fac parte, aparent paradoxal, si trăsăturile opuse, precum supușenia, caracterul domestic, virginitatea în momentul căsătoriei sau fidelitatea.</spân></spân></spân></spân></spân></p> Indiferent de tipurile de așteptări și prejudecăți pe care gadjiii le au față de femeile rome, toate sunt nocive pentru că împiedica cunoașterea reală și
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
căror idei se bazează pe metodele periculoase descrise de Hannah Arendt. Oricât ar fi de greu de separat, diferența este - sau ar trebui să fie, totuși - destul de evidentă. Teoriile științifice sunt empirice, în sensul că se ocupă de descrierea unei trăsături sau a unui set de trăsături ale lumii, pe când ideologiile se ocupă cu prescrierea a ceea ce ar trebui oamenii să facă. Problema este însă că teoriile științifice implică și oamenii și deci și cum ar trebui să trăiască aceștia. Componenta
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
periculoase descrise de Hannah Arendt. Oricât ar fi de greu de separat, diferența este - sau ar trebui să fie, totuși - destul de evidentă. Teoriile științifice sunt empirice, în sensul că se ocupă de descrierea unei trăsături sau a unui set de trăsături ale lumii, pe când ideologiile se ocupă cu prescrierea a ceea ce ar trebui oamenii să facă. Problema este însă că teoriile științifice implică și oamenii și deci și cum ar trebui să trăiască aceștia. Componenta normativă apare astfel și în științe
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
era Apollo. Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap. Începând din secolul al VI-lea a.Ch. - sub influența școlilor filozofice materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc, apă, pământ și aer) - medicina capătă trăsături științifice, în special prin persoana lui Hippocrate din Cos, considerat părintele medicinei moderne. În culegerea sa de studii ("Corpus Hippocraticum") nu se mai întâlnesc remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor empirice. În epoca elenistică (secolul al III-lea a
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
alt sistem (populare sunt shellurile bash - Bourne Again Shell, ksh - Korn Shell, C Shell și tcsh). Componența generală a sistemelor UNIX este : În general, UNIX folosește un nucleu monolitic care are posibilitatea de a încărca module suplimentare. Aceasta este o trăsătură comună a nucleelor UNIX începând cu System 5 și până în ziua de astăzi în distribuțiile Linux și BSD. UNIX are un mediu suficient pentru a reconstrui tot sistemul direct din codul sursă. Canonice sunt un compilator de C (cc), un
UNIX () [Corola-website/Science/296561_a_297890]
-
având anumite particularități care și-au exercitat influența și asupra educației și învățământului. Astfel, educația evului mediu propriu-zis (secolele V-XIV) se deosebește mult de aceea care se practica în epoca Renașterii și Reformei (secolele XV-XVI), iar aceasta avea unele trăsături care o diferențiau de sistemul educativ din perioada descompunerii feudalismului (secolele XVII-XVIII). Către sfârșitul evului mediu ritmul de dezvoltare al societății a devenit mai alert. Cruciadele au înlesnit schimbul de mărfuri, au contribuit la dezvoltarea puternică a meseriilor, a atelierelor
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
O „majoritate”, în termeni socilogici, este un segment de populație care depășește din punct de vedere numeric toate celelalte segmente. Termenul de minoritate este în mod ineviatabil asociat cu mișcările politice legate de asimilare, în care grupul minoritar își pierde trăsăturile distinctive și este absorbit în grupul dominant. În politica unor țări, o minoritate este un grup etnic care este recunoscut astfel de către legile statului gazdă și, de aceea, are anumite drepturi care lipsesc altor grupuri. De exemplu, vorbitorii limbilor minoritare
Minoritate () [Corola-website/Science/298410_a_299739]
-
morții ființei iubite se transformă în transfigurarea "Laurei", care coboară consolatoare din ceruri. "Laura", femeie superioară căreia poetul îi aduce omagii, nu are nimic de supraomenesc, este un model de virtute și frumusețe, însă figura ei nu palpită de viață, trăsăturile sale umane, ochii frumoși, părul blond, surâsul dulce, se repetă imuabil și totuși ea constituie punctul ideal de sprijin în jurul căruia se desfășoară viața sentimentală a poetului. Culegerea se încheie cu un cântec adresat Fecioarei (""Alla Vergine""), căreia îi solicită
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
unde își câștigă existența lucrând ca șlefuitor de lentile și dând lecții particulare. Aici redactează prima sa operă filosofică de amploare ""Tractatus de Deo et Homine Ejusque Felicitate"" ("Tratat cu privire la Dumnezeu, om și fericirea sa"), în care sunt deja cuprinse trăsăturile de bază ale sistemului său filosofic. Lucrează la ""Tractatus theologico-politicus"" ("Tratat teologico-politic"), tipărit la Amsterdam în 1670 și publicat anonim. În 1661 se mută la Rijnsburg, în apropiere de Leiden. Din cauză că în instituțiile oficiale vederile filosofice erau îngrădite de teologie
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
și nu neapărat pe termen lung. Tendința capitalismului de a suferi în mod ciclic de crize economice, și aceast rezultat al analizei marxiste s-a dovedit a fi durerors de exact până azi. Caracterul expansionist al capitalismului este o altă trăsătură corect indicată de analiza marxistă, Marx și Engels fiind probabil primii autori care au schițat (anume în „Manifestul Partidului Comunist”) procesele de expansiune mondială și transformare a capitalismului, pe care azi le cunoaștem sub numele neutru de „globalizare”. Observația marxistă
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
mecanismul și dezvoltarea sa, atenția prezintă următoarele forme: atenția involuntară, atenția voluntară și atenția postvoluntară. După direcția principală de orientare, atenția se clasifică în atenție externă și atenție internă. În pofida variatelor sale forme de manifestare, atenția pune în evidență câteva trăsături comune: volumul, concentrarea, stabilitatea, distributivitatea, mobilitatea. Atenția nu are un conținut informațional propriu. Totuși, ea are întotdeauna un obiect asupra căruia se concentrează, se focalizează. Funcția specifică a atenției este cea de orientare, selectare și concentrare selectivă a energiei psihonervoase
Atenție () [Corola-website/Science/298492_a_299821]
-
trăiri subiective specifice, raportul de concordanță, respectiv, discordanță, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivație) și dinamica evenimentelor externe (stimulii, situațiile obiective și proprietățile lor). Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidență câteva trăsături comune, și anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea și ambivalența. a reflectă relațiile dintre subiect și obiect sub formă de trăiri afective. Afectivitatea reflectă raportul de concordanță sau discordanță dintre dinamica stărilor interne de necesitate și dinamica evenimentelor, a situațiilor obiective
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
răul în diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine și rău se încheie, de obicei, prin victoria forțelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de ființe supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice și se confruntă cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trăsături omenești, dar și puteri supra naturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau funcțiile personajelor, prin raportare la erou (în basmul popular): răufăcători (produc o dăuna care trebuie corectata de erou), donatori sau furnizori (personaje întâlnite întâmplător de
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
grupuri cu un număr relativ egal de instrumentiști. Din acest tip va rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau Concertul pentru orchestră din zilele noastre. Vivaldi a scris aproape 60 de concerte ripieni (sau concerte pentru corzi fără solist), care au trăsături asemănătoare cu ale simfoniei operatice; câteva din aceste trăsături demonstrează perspicacitatea pentru scriitura de fugă. 2. Concertul cu un singur solist, unde solistul poartă un dialog cu orchestra. A apărut în urma definitivării primelor două tipuri de concerte, fiind inaugurat de
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
acest tip va rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau Concertul pentru orchestră din zilele noastre. Vivaldi a scris aproape 60 de concerte ripieni (sau concerte pentru corzi fără solist), care au trăsături asemănătoare cu ale simfoniei operatice; câteva din aceste trăsături demonstrează perspicacitatea pentru scriitura de fugă. 2. Concertul cu un singur solist, unde solistul poartă un dialog cu orchestra. A apărut în urma definitivării primelor două tipuri de concerte, fiind inaugurat de italianul Giuseppe Torelli (1658-1709), compozitor italian. El se impune
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale. Concertul în re minor pentru vioară, orchestră de coarde și cembalo - se găsește în op.8 ¬- este considerat ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului. Torelli a conturat trăsăturile exterioare, a stabilit forma și principiul concertului pentru solist, dar intensitatea expresivă caracteristică acestui gen se observa începând de la Vivaldi. Totul se explică prin deosebirile de temperament, clar reliefate, dintre cei doi muzicieni: tendințele individualismului vivaldian, evidente în aproape toate
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
uneori până la dramatism. În op. 3, în care grupul concertino este format din două viori și un bas, muzicianul venețian, spre deosebire de predecesorul său, acordă uneia din viori un rol predominant. Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-o veșnică mișcare. Cel mai căutat tip de concert care domina după anul 1710 a fost concertul pentru un instrument solo
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
din secolul al XX-lea se disting două teorii dominante. Conform teoriei lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, și ar fi plecat de acolo în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte și Quirinus. Această grupare a fost văzută drept o reprezentație religioasă a societății romane timpurii, în care: Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împărații Claudius și Domițian au adoptat trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra întregii lumi. Cel mai mare templu din Roma era acela al lui "Jupiter Optimus Maximus" pe Colina Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno și Minerva, formând Triada
Jupiter (zeu) () [Corola-website/Science/298535_a_299864]
-
corespunzătoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de timp, loc și acțiune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale. Se mai pot desprinde și alte trăsături ale operei: simetria și echilibrul compoziției, concizia și rigoarea unor exprimări care capătă uneori caracter de sentință... Termenul comportă sensuri largi, exprimând o atitudine estetică fundamentală ce se caracterizează prin tendința de a observa fenomenele în contextul universului și de
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]