227,325 matches
-
trebuiau finanțate de contribuabilii americani 1397. Secretarul Comerțului, Maurice Stans, nu putea fi redus, însă, la tăcere atît de ușor. El se hotărî să trateze direct cu președintele. Pe 19 noiembrie, el împreună cu Peter Flanigan și secretarul de Comerț, Siciliano, ajunseră la Nixon, în Biroul Oval. În cursul discuției despre comerțul Est-Vest, președintele arătă că, deocamdată, se opune liberalizării comerțului cu Moscova. Nu menționă nimic despre problema acordării "Clauzei națiunii celei mai favorizate" și a creditelor Eximbank pentru țările comuniste. Cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mixtă, în mai 1971. Corporația Romanda reprezenta o asociere între compania lui Anderson și Agenția Română de Stat, Terra, fiecare cu o participare de 50%. Obiectivul corporației era acela de a înființa societăți pe acțiuni, în care România să poată ajunge la o poziție egală cu a partenerului 1435. Decizia lui Nixon cu privire la România reflecta o schimbare a liniei politice și comerciale adoptate față de lumea comunistă. Pe 10 iunie, ziua în care președintele a luat această hotărîre, Casa Albă a ridicat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fel de transport sub pavilion american. În 1971, Departamentul Agriculturii estima că numai între 1965 și 1970, fermierii americani pierduseră peste 565 milioane de dolari din potențialul vînzărilor de cereale, din cauza restricției privind transportul preferențial. În aceeași perioadă, Departamentul a ajuns la concluzia că America pierduse 23 milioane de dolari la vînzările de porumb, 44 milioane de dolari la cele de orz și cîte 10 milioane la ovăz și secară. Preferința pentru transportul a 50% din încărcătură nu numai că nu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Sovietice, lîngă Odessa, aproape de frontiera românească. Manevrele, numite Operațiunea Yug 71, se axau pe genul de tactici esențiale pentru o invazie a României, incluzînd atacuri de noapte, traversări de rîuri, precum și atacuri aeriene și amfibii 1447. După China, Ceaușescu a ajuns în Coreea de Nord, pentru a-l vizita pe Kim II Sung. În urma acestei vizite de șase zile, liderul român a rămas profund impresionat. Autoritarismul îl atrăgea foarte mult și cultul coreean al personalității se potrivea cu temperamentul său1448. La întoarcerea în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
război cu SUA. Povestea acestui proiect de lege reflectă schimbarea viziunii Administrației asupra comerțului cu lumea comunistă. La început, în versiunea pentru care optaseră Comitetul Senatului și al Camerei Reprezentanților, proiectul a întîmpinat o opoziție neglijabilă. Însă cînd proiectul a ajuns la Camera Reprezentanților, Chalmers Wylie, din Ohio, membru al acesteia, a propus un amendament pentru menținerea în vigoare a Amendamentului lui Fino. Pe 8 iulie, Camera Reprezentanților a adoptat amendamentul cu un vot de 207 la 158. Proiectul fusese sprijinit
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
României trebuia să se conformeze gîndirii lui Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului. Bogdan și Ioniță au ameliorat, efectiv, ceea ce stricaseră, în America, presa și declarațiile lui Ceaușescu. Pe 22 noiembrie, Nixon îi răsplăti pentru efortul depus. El anunță că ajunsese la concluzia că este în interesul național al Americii ca Eximbank să garanteze, să asigure și să prelungească împrumuturi pentru România, în vederea cumpărării sau închirierii oricărui produs sau serviciu 1467. În următorul an, România avea să negocieze cu Eximbank tranzacții
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pe data de 17 iunie. S-a aflat ulterior că era mai mult decît una din obișnuitele șotii de campanie. "Washington Post" începu să-i acuze pe unii reprezentanți guvernamentali și, deși Biroul Oval era în afara oricărei bănuieli, Administrația a ajuns ținta atacurilor 1501. În consecință, Congresul își putea exercita puterea, ceea ce a făcut, limitînd prelungirea Legii administrării exporturilor pînă pe 30 iunie 1974. Puterea legislativă și-a dat girul pentru Consiliul pentru Politica Economică Internațională și l-a scutit pe
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Linebacker II, adică reluarea bombardamentelor asupra Vietnamului de Nord1532. Strategia a funcționat astfel, încît pe 2 ianuarie 1973 s-au reluat tratativele la Paris. Schimbarea în bine s-a produs pe 9 ianuarie, cînd Kissinger și Le Duc Tho au ajuns, din nou, la un acord. Kissinger se temea de reacția președintelui Thieu, dar Nixon era hotărît să-și atingă scopul. El îi spunea lui Kissinger: "brutalitatea e o nimica toată. Ai s-o cunoști cu adevărat doar dacă ticălosul ăsta
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Nixon dreptul să comunice Congresului această informație 1569. Moscova nu voia ca presa americană să interpreteze revenirea asupra problemei taxei de emigrare ca pe un semn de slăbiciune, căci așa s-ar fi întîmplat, cu siguranță, dacă vestea ar fi ajuns la urechile congresmenilor. Caracterul secret al mesajului făcea ca Administrația să fie legată de mîini și de picioare. Mai mult decît atît, prin amestecul său, Dobrînin îl implica pe Kissinger în proiectul de lege comercială. El și președintele priveau această
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1585. Pe 18 aprilie, Nixon i-a chemat la Casa Albă pe cîțiva lideri din Congres, printre care și senatorul Jackson, pentru a-i informa în legătură cu nota diplomatică trimisă de sovietici. În vremuri mai bune, aceasta ar fi fost de ajuns pentru ca problema Clauzei să fie separată de emigrare. Însă în mărturia depusă recent de Dean la audieri pentru Watergate erau implicați mulți dintre consilierii președintelui, inclusiv Robert Haldeman, șeful de Personal, John Ehrlichman, consilierul său de Interne și John Mitchell
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Clauza și chiar dacă Senatul respingea această prevedere, Mills era "convins că comitetul consultativ pentru legea comerțului va repune în drepturi" "Clauza națiunii celei mai favorizate". Așa stînd lucrurile, Administrația nu prea vedea de ce ar fi cooperat sau de ce ar fi ajuns la niște compromisuri cu acei congresmeni care se opun Clauzei. Strategia Administrației se baza pe faptul că "atitudinea lui Mills față de Clauză este mult mai importantă din punct de vedere legislativ decît pozițiile lui Jackson, Ribicoff și Javits la un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
tîrîtă în scandalul Watergate. Problema cea mai gravă era posesiunea celebrelor benzi de care pomenise, pentru prima dată, Alexander Butterfield, pe 16 iulie, cînd depusese mărturie în fața Comitetului Senatului pentru Afacerea Watergate. În octombrie, lupta declanșată de aceste benzi a ajuns la acea infamă conversație de 18 minute și jumătate, care lipsea. Fragmentul lipsă a iscat o adevărată cascadă de rezoluții ale Congresului privind afacerea Watergate, dintre care douăzeci și două vizau punerea lui Nixon sub acuzare sau o anchetă condusă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
că România este îndreptățită să beneficieze de Clauză 1615. Nu toată lumea a fost, însă, impresionată de președintele român. Bogdan a aranjat o întîlnire între Ceaușescu și senatorul Jackson, la Blair House, și l-a sfătuit pe președintele român să nu ajungă "la chestiuni de detaliu, precum vizele. Discutați despre subiecte mai ample". Președintele nu a urmat, însă, sfatul lui Bogdan și întîlnirea "n-a decurs prea bine". Ceaușescu "avea prea multă încredere în Nixon și nu voia să asculte de nici o
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la București 1628. Proiectul "Legii reformei comerciale", de la Camera Reprezentanților la Senat O dată recăpătat controlul asupra Războiului din Orientul Mijlociu, Casa Albă a trebuit să ia o atitudine în privința proiectului Legii de reformă comercială. La sfîrșitul lunii noiembrie, Kissinger încercase să ajungă la o înțelegere cu Jackson. El voia ca senatorul să se folosească de influența sa pentru a accepta proiectul de lege fără Capitolul IV, care includea prevederile formulate de Jackson-Vanik. Jackson a refuzat, promițînd, însă, că atunci cînd proiectul va
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fi supus atenției Senatului, el va fi gata să accepte un oarecare compromis în privința acestor prevederi 1629. Ca urmare, Kissinger i-a cerut președintelui să amîne în continuare votarea în Camera Reprezentanților, în virtutea faptului că întîrzierea este "necesară... pentru a ajunge la o soluționare în problema Orientului Mijlociu"1630. Totuși, cîțiva reprezentanți ai Administrației, în special Shultz și Flanigan, insistau ca președintele să prezinte proiectul Camerei, spre aprobare. Deși legea avea să fie adoptată cu tot cu amendamentul Jackson-Vanik, președintele putea spune că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de procedurile de emigrare. Apoi a votat, cu 272 la 140, pentru aprobarea Legii reformei comerciale, cu tot cu amendament. Liberalii și conservatorii se coalizaseră pentru a pune bețe în roate Casei Albe, în demersurile acesteia către destindere. Acum proiectul urma să ajungă la Senat și la Jackson. Noul an a debutat cu alegerea unui nou vicepreședinte, Gerald Ford, pe care Nixon îl desemnase pe 6 decembrie. Tot la începutul anului s-au precipitat o serie de audieri pe teme comerciale, printre care
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
una din figurile cele mai puternice și mai perspicace 1636. În vreme ce Long deschidea audierile, Eberle îi trimitea lui Kissinger o notă cu privire la problemele pe care le-ar fi putut aborda secretarul de stat și modalitățile prin care ar fi putut ajunge la un compromis cu Jackson. Kissinger dorea să poarte o discuție cu senatorul și credea că s-ar putea ajunge la un compromis acceptabil pentru ambele tabere. În raport, Eberle preciza că deși mai mulți dintre suporterii amendamentului Jackson-Vanik ar
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
notă cu privire la problemele pe care le-ar fi putut aborda secretarul de stat și modalitățile prin care ar fi putut ajunge la un compromis cu Jackson. Kissinger dorea să poarte o discuție cu senatorul și credea că s-ar putea ajunge la un compromis acceptabil pentru ambele tabere. În raport, Eberle preciza că deși mai mulți dintre suporterii amendamentului Jackson-Vanik ar fi dispuși să recurgă la un compromis, "nimeni nu sugerează că senatorul Jackson este singurul care nu va putea accepta
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de patru ori mai mare decît în anul precedent l-a iritat pe senatorul Richard Schweiker, din Pennsylvania. Pe 8 martie, acesta a cerut Biroului de Contabilitate Generală (GAO) să investigheze legalitatea acestor împrumuturi 1646. În ziua următoare, GAO a ajuns la concluzia că Eximbank nu poate acorda împrumuturi fără ca președintele să aprobe fiecare proiect în parte. Hotărîrea Biroului se baza pe o lege adoptată de Congres în 1945 și amendată în 1968, care interzicea acordarea de credite oricărei țări comuniste
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a "stimula" reformele de liberalizare din această țară1660. Pe 10 aprilie, Comitetul de Finanțe și-a încheiat audierile publice privind proiectul legii comerciale. Dîndu-și seama că nu se va putea realiza nimic pînă cînd Kissinger și Jackson nu vor fi ajuns la un compromis, președintele Long a mai lăsat un răstimp de aproape două luni pînă la momentul cînd Comitetul de Finanțe avea să înceapă analiza proiectului de lege1661. Acest interval era un cîștig pentru Kissinger, dar nu și pentru președinte
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a asigura Congresul că în Uniunea Sovietică nu există obstacole legale împotriva emigrării, cu excepția cazurilor ce periclitează securitatea națională. În afară de aceasta, Gromîko a fost de acord ca secretarul de Stat să-i spună lui Jackson că rata emigrării ar putea ajunge cam la 45.000 anual, dar nu se putea garanta acest lucru, de vreme ce sovieticii nu aveau cum să anticipeze cifra solicitanților 1663. După această întîlnire, Kissinger spera să se întoarcă la Washington într-un interval de 10 zile. Eforturile de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anticipeze cifra solicitanților 1663. După această întîlnire, Kissinger spera să se întoarcă la Washington într-un interval de 10 zile. Eforturile de a reinstaura pacea în Orientul Mijlociu i-au ocupat, totuși, aproape toată luna ce a urmat. A reușit să ajungă în Capitală abia pe 4 iunie, la o zi după ce Comitetul de Finanțe al Senatului a început să analizeze proiectul legii comerciale 1664. Deși, după cum avea să remarce Kissinger în memoriile sale, negocierile din Orientul Mijlociu i-au dat lui Jackson
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anunțat că intenționează să pună în discuție niște "condiții noi, încă neprecizate" privind emigrarea. Își alesese în mod deliberat acest moment. Pe 26 iunie, Nixon pleca la Moscova și anunțul lui Jackson avea să zădărnicească toate eforturile președintelui de a ajunge la un compromis cu sovieticii 1667. În discuțiile sale particulare cu Brejnev, Nixon a încercat să-l convingă pe liderul sovietic să "schițeze un gest cît de mic în privința emigrării evreilor, chiar și numai pentru a-i tăia lui Jackson
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
valută era ilegală și se pedepsea cu maximum cinci ani de închisoare. Ca urmare, se puteau obține pașapoarte numai contra unei taxe și cursul pieței a fost, în 1974, de aproximativ 5.000 de dolari 1672. Deși această situație nu ajunsese să fie cunoscută de toată lumea, se putea deduce în mod clar că practicile românești de emigrare nu erau fundamental diferite de cele sovietice. Acesta a fost, fără îndoială, și motivul pentru care Ceaușescu a refuzat să răspundă la întrebările reporterilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
discutat cu Russell Long și și-a exprimat dorința ca proiectul să fie adoptat 1675. Pe 15 august, Ford a luat micul dejun cu Kissinger, Jackson și Ribicoff, prilej cu care i-a îndemnat să-și soluționeze divergențele și să ajungă cît mai repede la o înțelegere 1676. După pauza scursă de la ultima sesiune a Congresului, Long a reluat ședințele de analiză a proiectului de lege. Pe 20 septembrie, Ford l-a pus pe Jackson la curent cu garanția oferită de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]