24,349 matches
-
privințe, statul unitar francez s-a adaptat bine pentru a coopera cu aceste schimbări și pentru a le dezvolta. Pe de altă parte, sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sistemul de organizare teritorială politică și administrativă cele 100 de departamente și 36000 de municipalități s-a adaptat mai puțin. În timpul aceleiași perioade, țări ca Marea Britanie, Statele Scandinave și Germania își reformau radical instituțiile de guvernare teritorială pentru a se adapta mai bine la schimbările avântului postbelic. Acest fapt a luat forma reducerii numărului de guverne locale și conferirii noilor autorități funcții mai ample, toate în contextul statului bunăstării sociale. În Franța, acest fapt s-a dovedit a fi extrem de dificil
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
legea lui a marcat o schimbare importantă pentru planificarea politică în contrast cu cea adoptată în timpul perioadei les Trente Glorieuses. De fapt, perioada demersurilor de planificare naționalizate, caracteristice perioadei precedente, erau acum de domeniul trecutului, iar noua abordare a trebuit să se adapteze realităților schimbătoare de diferențiere locală. Rolul Comisariatului de Urbanism se schimbase deja odată cu abandonarea funcției acestuia de planificare națională și cu adoptarea unui rol mai strategic în 1993, iar legea Pasqua a confirmat această nouă orientare. Astfel, planificarea urma să
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
patrulea rând, este vorba de introducerea unui număr de elemente de democrație directă; în al cincilea rând, de acceptarea dreptului de a experimenta conferit autorităților locale; iar în ultimul rând, recunoștea că departamentele și teritoriile transoceanice ar putea să-și adapteze aranjamentele instituționale (statutul lor) la circumstanțele lor specifice. Reformele lui Raffarin constituie un pas uriaș înainte în efortul Franței de a-și completa proiectul de decentralizare. Evoluția lentă a acestui proces se explică prin importanța deosebită a legilor publice și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au fost înlocuite de o definiție care recunoaște descentralizarea, dar și asimetria, diversitatea și experimentarea. Aceasta este o versiune foarte diferită față de vechea definiție care a predominat încă din timpul Revoluției până în 1982, când noua abordare a început să fie adaptată. Concluzii Din 1982, Franța și-a revizuit și adaptat profund sistemul de guvernare teritorială progresând considerabil de la perioada les Trente Gloriouses cu sistemele ei de tip fordist, standardizate de producție economică și cu sistemele uniforme de ajutor social. În timpul acestei
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dar și asimetria, diversitatea și experimentarea. Aceasta este o versiune foarte diferită față de vechea definiție care a predominat încă din timpul Revoluției până în 1982, când noua abordare a început să fie adaptată. Concluzii Din 1982, Franța și-a revizuit și adaptat profund sistemul de guvernare teritorială progresând considerabil de la perioada les Trente Gloriouses cu sistemele ei de tip fordist, standardizate de producție economică și cu sistemele uniforme de ajutor social. În timpul acestei perioade, guvernele subnaționale au acționat în primul rând ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
subnațional francez. Însă niciuna dintre acestea nu poate funcționa fără dimiensiunea administrativă. Și în acest domeniu au avut loc transformări semnificative în Franța de-a lungul a 50 de ani deoarece statul s-a aflat în postura de a se adapta forțat, în primul rând la cerințele impuse de statul bunăstării sociale din timpul perioadei les Trente Glorieuses, apoi la provocările impuse de moda neoliberală a anilor 1980 și, în cele din urmă, la dezvoltările internaționale odată cu accelerarea integrării europene și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Republicii, până la comisarii Republicii de după eliberare în 1944 și la prefecții celei de-a Cincea Republici")14. După părerea lui Bernard, prefectura reprezintă o metodă pur franceză de a conserva legătura dintre stat și popor și este capabilă să se adapteze cu succes la regimurile și perioadele istorice aflate în continuă schimbare. El distinge trei astfel de perioade (care au constituit și cadrul capitolelor istorice din această carte). În primul rând, lunga perioadă a construirii statului-națiune care a început odată cu centralizarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unui plan de acțiune public strategic "Projet d'action strategique de l'État dans le départament" (PASED) cunoscut anterior ca "Projet territorial de l'État" (PTE)28. Acest plan este produsul unor mai multe luni de pregătire și intenționează să adapteze politica guvernamentală a statului la realitățile locale. Un comitet de pilotaj (comité de pilotage) constând în directori ai serviciilor locale principale, stabilește numărul echipelor de lucru a căror sarcină este de a analiza situația locală și de a judeca și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de carieră ca și cei de la nivel național.52 Mai mult, administratorii se pot muta de la o ramură la alta fără a fi dezavantajați din punctul de vedere al carierei. Pe lîngă aceste condiții generale, fiecare ramură are propriile regularizări adaptate la propriile funcții și activități. În practică, a fost mult mai greu decât s-a așteptat să se implementeze aceste măsuri.53 Acest lucru s-a întâmplat din cauza schimbărilor partidelor politice de la putere (și prin urmare, și în filosofia politică
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a aflat chiar o reformă a statului. Funcționarii civili care erau implicați în Planul Național, au înființat un număr de comitete care au început să examineze "statul" ca un obiect al reformei și să dezvolte o "doctrină" a reformei diferită, adaptând, după cum s-a întâmplat în timpul guvernului Rocard, abordările de tipul noului management public principiilor care se aflau la baza statului francez.64 În septembrie 1995, pentru o perioadă de trei ani, guvernul a înființat Comisariatul pentru Reforma Statului (Commissariat á
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
l'État DIRE) aflată în cadrul ministerului administrației publice (Ministére de la Fonction Publique). "Reforma statului" a devenit astfel o preocupare de bază a guvernelor franceze care s-au succedat, atât de stânga cât și de dreapta, toate adoptând-o, dar și adaptând-o la propriile circumstanțe și predilecții ideologice. Ceea ce a ieșit din această reconsiderare a naturii statului este doctrina conform căreia statul deține, două funcții diferite dar complementare: pe de o parte, planificarea strategică (formularea politică, dar și controlul și evaluarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
autoguvernării locale ("libre administration"); principiul garanției unor resurse suficiente pentru a realiza această autoguvernare; introducerea unui număr de elemente de democrație locală directă; acceptarea dreptului la experiment de către autoritățile locale; recunoașterea drepturilor teritoriilor transoceanice și a departamentelor de a-și adapta structurile instituționale la circumstanțele lor specifice. Toate acestea reprezintă o transformare importantă din partea unui stat francez foarte centralizat, uniform și standardizat, care a existat înainte, chiar dacă o astfel de autoimagine nu corespundea în totalitate realităților multiple ale practicii statului și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
formă a neoliberalismului ca element al unei ,,guvernări eficiente". Elitele franceze intelectuale și din administrație au îmbrățișat câteva dintre aceste idei, chiar dacă, uneori, ,,management" a fost tradus ca ,,gestion", dar, de cele mai multe ori, termenul englezesc a fost pur și simplu adaptat în fraze precum ,,le nouveau management publique". Printre noile idei de ,,guvernare eficientă" care se dezvoltau la acea vreme erau noțiunile de descentralizare și regionalizare, văzute ca modalități de micșorare a îndatoririlor guvernului central, dar și ca noi aspecte de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unui guvern local. Dintre toate celelalte toate cu excepția Franței, au semnat și ratificat Carta. Cartea reprezintă un document sub formă de tratat și prin semnarea și ratificarea acesteia, se așteaptă ca orice stat membru să o aplice și să o adapteze la propriul sistem de guvernare, fie acesta federal, unitar sau regionalizat. 3 Articolul 2-2 spune că "Colectivitățile teritoriale beneficiază de resurse de care pot dispune în mod liber în ondițiile fixate de lege. Acestea pot primi totul sau o parte
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
funcțiilor îndeplinite de limbaj în spațiul politic, Henrieta Mitrea Șerban distinge între limbaje ideologice, propagandistice și de îndoctrinare, subliniind că, în vreme ce orice limbaj politic este ideologic și propagandistic, numai unele sunt și de îndoctrinare: "în timp ce limbajul propagandistic îndeplinește funcția incitativă, adaptându-se la modul de exprimare și la sensibilitățile receptorului, "vorbindu-i limba", limbajul de îndoctrinare desconsideră auditoriul și face abuz de funcția incitativă, impunând să fie învățat ca "limbă oficială""70. În rândurile care urmează trecem în revistă o parte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este recunoscut și acceptat de publicul receptor; b) receptorii, la rândul lor, sunt purtători de reprezentări și de cunoștințe active. În această viziune, se impune ca emițătorul să cunoască universul reprezentărilor și atitudinile acestora față de subiectele dezbătute și să-și adapteze discursul la orizontul lor de așteptare. În același timp, el trebuie să cunoască și să analizeze discursurile adversarilor, evaluând impactul acestora asupra publicului; c) media obligă oamenii politici la acoperire discursivă, asigurând o vizibilitate sporită evenimentelor și actelor politice. În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În contra maltratării evreilor", publicat în Curierul de Iași, la 29 septembrie 1876, pare, cel puțin la prima vedere, o nedreptate. Fără a escamota afirmațiile extrem de dure pe care jurnalistul le face la adresa evreilor, cărora le reproșează refuzul de a se adapta la specificul țărilor în care se stabilesc, precum și natura îndeletnicirilor economice, trebuie să subliniem că, de cele mai multe ori, judecățile de acest gen au fost influențate de orizontul ideologic al interpreților. Printre cei care formulează cele mai vehemente critici la adresa poetului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a articolelor eminesciene este și inserarea în text a unor proverbe și ziceri populare care susțin ideile și concepțiile jurnalistului. Recursul la paremiologie, semn al experienței și al înțelepciunii populare, vine să sprijine demersul argumentativ conferind culoare și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se găsise să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cultural este și mai redus. Publicul cititor aparține în principal orașelor, fiind format din învățători, preoți și funcționari ai statului. f. Viața politică românească. Creat după modelul sistemului occidental, sistemul constituțional introdus în România la mijlocul secolului al XIX-lea își adaptează conținuturile la specificul autohton, "relația dintre model și imitație îmbrăcând alte haine și alte înțelegeri"324. Între formele de import și conținutul local există însă numeroase contradicții, de aceea societatea românească a celei de-a doua jumătăți a veacului al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de modernizare a economiei românești, starea precară a țărănimii, principalele ideologii politice din epocă, situația românilor din afara granițelor, viața politică a celorlalte state europene, relațiile de politică externă ș.a. 4.4.5. Dascălul Scriind pentru un public individualizat, jurnalistul își adaptează mijloacele de exprimare la orizontul de așteptare al epocii, însoțindu-și excursul jurnalistic cu un discurs metatehnic cu valoare explicativă, prin intermediul căruia își dezvăluie obiectivele și mijloacele de semnificare folosite. Pentru accesibilizarea mesajului jurnalistic, Eminescu sensibilizează concepțiile și ideile prezentate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un folos, nu spre a o irosi în parade"372; "Precum haina se îndreptează după climă și e în țările calde un obiect de lux, supus unor schimbări foarte fantastic, pe când la nord devine un apărător foarte neschimbat contra frigului, adaptându-se agenților naturii, tot astfel legile și instituțiile nu sunt decât espresia acelui instinct de conservațiune al popoarelor"373; "Precum nu se poate vorbi de monoteiști fără Dumnezeu, de școli fără dascăli și fără elevi, tot așa nu poate fi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îl ocupă idiotismele, definind expresiile sau construcțiile specifice unei limbi și care nu pot fi traduse ad litteram în altă limbă. Analizând ponderea și rolul idiotismelor în scrisul jurnalistic eminescian, Stelian Dumistrăcel remarcă: " Apreciind că mijloacele stilistice ale publicistului sunt adaptate la partener și la împrejurare, putem observa că în articolul de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula de extracție populară"394. Astfel, expresii precum "câtă frunză și iarbă", "ca
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o și adaptând-o la nevoile argumentative. De cele mai multe ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea, relevând, dincolo de conținutul informațional caracteristic discursului mediatic, valorificarea la nivelul structurii profunde a unor mituri, credințe și simboluri naționale, care configurează opțiunile și atitudinile politice ale jurnalistului. 5.3. Pragmatica Interesată de modul în care comunicatorii își adaptează limbajul la profilul interlocutorului și la datele situației de comunicare, pragmatica evidențiază fenomenul de co-producere a semnificației. Într-o astfel de perspectivă, sensurile limbajului politic eminescian sunt rezultatul colaborării dintre jurnalist, pe de o parte, și cititor (interpret, politician, critic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]