25,309 matches
-
local, etc. Primăria a funcționat în Livadia de Câmp - pe atunci comună, până în anul 1963, când regimul comunist a transferat primăria la Baru (comuna Livadia devenind sat). Prima biserică (amintită scriptic) a fost construită în anul 1733 din lemn, fiind amplasată în zona cimitirului actual. Datele despre parohie apar într-o carte publicată de Dr. Dimitrie Radu episcop greco-catolic de Lugoj, editată în 1903 sub numele „Semitism". Aceste date au fost copiate de Turcu Petru (Ponoran) în timpul formării de cantor, la
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
bogate, - luna august (sau sfârșitul lunii iulie), animalele erau coborâte de la munte, pășunând terenurile după culesul cerealelor sau prin zăvoaiele cosite. Animalele erau păzite la munte de sătenii, care reprezentau fiecare familie și locuiau în stâni încăpătoare. În preajma stânelor erau amplasate staulele pentru oi, care erau îngrijite de păzitori și plimbate pentru păscut de-a-lungul muntelui. Bovinele și caii se deplasau liberi în jurul stânilor toată ziua, iar seara veneau la stână la făina de porumb și sare, pe baza reflexului format. În timpul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
mesei și locuitului, iar cea de a doua pentru dormitul întregii familii. Cu timpul s-a construit o casă mai mică în curtea gospodăriei unde în timpul verii se prepara mâncarea pentru oameni și animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
continuare gospodăria mai avea o grădină de zarzavaturi sau livadă cu pomi fructiferi (pruni, meri, nuci, cireși, etc.), a cărei mărime era în funcție de starea materială a gospodarului. Satul Livadia avea mai ales în zona centrală aceste gospodării (case și acareturi) amplasate pe ulițe înguste, fiind foarte apropiate unele de altele, chiar înghesuite. La periferia satului gospodăriile erau dispuse la distanțe mai mari, fiind spațiile mai aerisite. Curtea gospodăriei în care se desfășurau toate activitățile curente zilnice era denumită ,ocol”. Satul Livadia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și trupul de moșie Ciceiul (?) (1837, 1870); înglobat în satul Podurile (1846, 1856), unde nu mai apare moșie. Pe teritoriul satului Valea Șoșii au fost descoperite și cercetate arheologic așezări preistorice din eneolitic, din cultura Cucuteni (mil. V a.Chr.), amplasate în punctele: ""Dealul Păltiniș"", „"La Slatină"” - ""Grădina Iscu"" (așezare Cucuteni A, descoperită de dr. Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava)) și ""Dealul Bujoarei"" (așezare descoperită de dr. George Trohani, de la Muzeul Național de Istorie a României, București). Săpături arheologice
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
în cursul cercetărilor arheologice. Până în prezent, o mare parte din suprafața orașului antic nu a fost excavată de arheologi. Dacă vechea capitală a Daciei preromane se situa în Munții Orăștiei la o altitudine de 1.200 m, Sarmizegetusa Romană era amplasată pe un teren aproape șes, în bazinul Hațegului, la cota 531 m. Orașul se afla la aproximativ 8 km depărtare de trecătoarea care face legătura între Banat și Transilvania și care purta în antichitate numele de "Tapae", astăzi "Porțile de
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la "Porolissum" (Moigrad). Deoarece romanii voiau sa evite o nouă luptă foarte dificilă la Tapae în următoarea lor incursiune împotriva dacilor, au amplasat la sfârșitul campaniei din 101-102 d.C., la distanța de 8 km est de Porțile de Fier ale Transilvaniei, în Câmpia Hațegului, o garnizoană romană. Pe acest amplasament al taberei militare romane se va construi după obținerea victoriei din anul 106
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
2012 de următoarele facilități: Înca de mai bine de 3000 de ani, pe teritoriul Cașinului de azi se găseau așezări omenești primitive. Acestea constituie stratul autohton. Din cauza ploilor, înghețurilor, dezghețurilor și a altor fenomene, o parte a malului râului Cașin amplasat pe dealul Buciumi s-a surpat scoțând la iveală statuete de lut ars ce reprezentau zeii la care se închinau oamenii din acele timpuri, diferite vase de lut, ciocane, fierăstraie, securi, cuțite lucrate din cremene și pietre de măcinat, unele
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
boierului Stan Cașen. Acesta a fondat la dreapta râului Cașin satul Stănești, sau nucleul a ceea ce avea să degenereze în istorie sub forma Cașinului de astăzi. Satul se numea Stănești sau Cașen de la numele lui Stan Cașen. Acest sat era amplasat pe ceea ce astăzi numim „Cătunul lui Briceag” sau „Cotul lui Briceag” și până „la Velniță”. Al doilea însemnat document care menționează existența satului Stănești este hrisovul de la 20 iulie 1443, tocmit de Ștefan Voievod către boierul Vlasin Crețescu, prin care
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și până „la Velniță”. Al doilea însemnat document care menționează existența satului Stănești este hrisovul de la 20 iulie 1443, tocmit de Ștefan Voievod către boierul Vlasin Crețescu, prin care acesta primește drept danie de la domnitor „Siliștea la Cașin”. Aceasta era amplasată mai sus de Stan Cașen adică mai în amontele râului Cașin față de satul Stănești. Despădurind-o tatăl său Stan Crețul, Vlasin Crețescu creează sat ce avea să devină Vlașca de azi. Există două ipoteze ale formării Cașinului nou care implică
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
împreună cu secăreni și suseni din județul Ciuc, ajung la valea Cașinului tăind padurile dese și statornicindu-se in vecinătate satului Stănești. Aceste patru mici au evitat însă a se uni între ele păstrîndu-și originea etnică precum și unele tradiții. Ei erau amplasați astfel: Rucărenii în centrul Cașinului nou format în timp, dragoslovenii în partea de apus și miază-noapte, secărenii în partea de răsărit iar susenii în partea de miază-zi. Odată cu scurgerea timpului însă, toate aceste comunități împreună cu satul Stănești s-au alipit
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
a avut statut de sat. Numele vine de la boierul Vlasin Crețescu, care a a primit danie acest pământ, de la domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei, prin hrisovul tocmit de acesta la data de 20 iulie 1443. „Cotul Vlașca” este amplasat într-o mică depresiune formată în cadrul văii Cașinului, la vărsarea pârâului Curița în râul Cașin. Zona este astfel înconjurată din trei părți de aceste ape curgătoare, trecerea făcându-se pe un pod care dă la un pripor ce urcă mica
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
aducere la lumină a mitologiei populare, colorând-o cu o țesătură simbolică în operele ""Omul apelor", "Omul nopții", "Omul pădurii", "Priculiciul minei", "Solomonarul", "Odihna"", etc. Pe această linie se înscrie și grupul statuar de la Moisei, precum și ansamblul intitulat Sfatul bătrânilor, amplasat în fața Palatului Administrativ din Baia Mare. În ""Monumentul de la Moisei"(1966)", cele 12 coloane dispuse circular, reprezentând figuri de maramureșeni sau măști din mitologia locală, evocă masacrul comis la 14 octombrie 1944 de trupele horthyste aflate în retragere, în care au
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
coasta de nord-vest a lacului. Pe parcursul istoriei, Marea Caspică a avut cca 70 de nume: Marea Hyrcană, Marea Hvalână, Marea Hazară, Marea Abescună , Marea Saray, Marea Derbent, Sihai și alte denumiri provenite de la naționalități și triburi diferite. Marea Caspică este amplasată la hotarul dintre cele două părți ale Eurasiei: Europa și Asia. După formă amintește de litera latină "S". Marea Caspică se întinde de la nord la sud pe aprox. 1200 km (36°34' - 47°13' lat.N); de la vest la est
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
cu mai multe restaurante, hoteluri și un magazin de suveniruri, si popasul Cabesteana. Mai exista o pensiune în zona Lorau (Valea Iadului)și una în satul Beznea. Comună Bratca dispune și de o Tabără de elevi cu peste 100 locuri, amplasată într-un decor mirific, pe [[Râul Brătcuța|Valea Brătcuței. În satul Beznea există o fabrică de procesare a laptelui, un atelier de mobila și mai multe magazine (de tip ABC). Cod poștal: 417081 În luna septembrie 2006 s-au sărbătorit
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
în anul domnului 1948 la 100 de ani de la Revoluția din 1848 primar fiind Florea Nicolae”. Renovarea monumentului prin anii 1979-1980 a făcut ca monumentul să fie îngrădit cu un gard, înainte monumentul fiind aparat de un gard viu. Fiind amplasat în așa-zisul centru al localității, poate fi ușor observat încă din momentul ajungerii în localitate cu orice mijloc de transport în comun său personal. Tot în perioada mai sus menționată la troițele din lemn li s-au întărit și
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
construirea monumentului - 1948. Conform manualului nostru putem afirmă că este o compoziție închisă, având troița din ciment în centru și liniar simetric în stânga și dreapta se află troițele din lemn, până nu demult în lateral stânga și dreapta au fost amplasați și cei doi brazi. Putem observa simetria dorită încă de la așezarea troițelor, dimensiunile acestora sunt și ele identice, chiar dacă sunt construite de către persoane diferite și la distanță de timp una de cealaltă. Contrastul format între cele două troițe din lemn
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
de familii, 361 persoane de religie ortodoxă. Aproximativ în jurul anului 1800, bălăienii și-au construit biserica lor ortodoxă, din pământ bătut. In limbajul lor cotidian, bălăienii își cunoșteau așezarea lor de la începuturi sub următoarele denumiri: Ulița de pe deal, unde este amplasată și biserica, Ulița de pe vale, Ulița de pe cionc și Ulița Țumandului, unde se află Școala elementară, compusă din două săli de clasă și locuința directorului Școli, compusă din 3 camere, bucătărie și cămară de alimente. Aceste denumiri ale localității au
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
Coasta este un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Obeliscul este amplasat în centrul localității și a fost realizat în anul 1936, din inițiativa învățătorului Ioan Sângeorzan, ajutat de săteni, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Monumentul, în formă de piramidă, are la bază un postament, fiind realizat din piatră
Coasta, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300872_a_302201]
-
Antal Budai în cursul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437. Într-un protocol încheiat la 10 octombrie 1437 apare menționat ca "Mychael Volach de Wyragosberk", alături de "Johannes Mester de Cluswar". "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Obeliscul memorial este amplasat în centrul satului, fiind ridicat în anul 1937, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial, prin contribuția sătenilor, ale căror nume sunt înscrise pe fețele III și IV ale acestuia. Monumentul este din piatră, având o formă piramidală și
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
Fântânița (în ) este un sat în comuna Miceștii de Câmpie din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. "Troița Eroilor Români din Primul Război Mondial". Troița este amplasată în curtea Bisericii Ortodoxe și a fost dezvelită în anul 1933, în memoria ostașilor români căzuți în Primul Război Mondial. Aceasta are o înălțime de 2,5 m iar pe fațada sa este înscris textul: „Anul sfânt 1933. Eroii morți
Fântânița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300875_a_302204]
-
și semnată de donator în anul 1857, care a fost apoi mutată în noua biserică de cărămidă, ctitorită în mijlocul satului. Legenda păstrată în sat spune că înainte de construcția bisericii noi, a fost măsurată umbra unui om bătrân pentru a fi amplasat altarul, persoană care la scurt timp a și murit, dar biserica a dăinuit. Până la construcția acestei biserici unde slujesc eu astăzi, în biserica veche a satului Voicăuți-Bajura au slujit mai mulți preoți și dascăli, amintind aici pe preotul Mihalachi cu
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
1774 mănăstirea nu mai avea nici un călugăr. Averea mănăstirii la acea dată era: arător de 9 găleți, un fânaț de 16 care de fân, o pădure și 20 de stupi. "Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial". Obeliscul memorial a fost amplasat inițial în anul 1937 în satul Fânațele Silivașului, iar după restaurare, a fost mutat în comuna Silivașu de Câmpie, unde se află și în prezent. Monumentul, de formă prismatică, este postat pe un soclu piramidal, fiind realizat din piatră și
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
Copălău (reședința) și Cotu. Județul Botoșani este situat în extremitatea nord-estică a României și se învecinează la sud cu județul lași, la vest cu județul Suceava, la nord și est cu Ucraina și Republica Moldova. Intre aceste coordonate, comuna Copălău este amplasată în partea sudică a județului Botoșani, fiind învecinată la nord cu comuna Sulița, la sud și est cu orașul Flămânzi, la vest și nord-vest cu comunele Coșula și Bălușeni. Suprafața comunei Copălău este de 4. 346 ha teren; populația totală
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
Siretului la locul numit astăzi „La Siliște“ prima așezare răzășească, care a stăpânit pământul în devălmășie. Această așezare, după toate probabilitățile, s-a întemeiat anterior perioadei lui Alexandru cel Bun. Din povestirile bătrânilor se spune că în acest loc era amplasat vechiul sat „Săliște“, avea o biserică de lemn, cimitir, case și o curte boierească, toate împrejmuite cu un gard de nuiele dublu, umplut cu pământ. Și astăzi cetățenii satului spun „La Țântirim“ unei părți din așezarea „La Siliște“. Tot din
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]