23,518 matches
-
o reprezentare a sculptorului care a creat-o. „Sinceritatea” aceasta îi dă viață și forța de a trăi. Cred că metodele mele de lucru nu diferă cu nimic de metodele altor sculptori. Laboratorul meu este identic cu laboratorul oricărui sculptor. Atelierele noastre sunt la fel și, poate, nu foarte diferite de cele ale unui coleg din Grecia antică. Avem aceleași gesturi, facem aceeași trudă, creăm cu aceeași bucurie. Ne leagă atât de multe, încât deosebirile nu se pot discerne. Iar dacă
Aurel Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/322316_a_323645]
-
personală. Îl are ca invitat pe criticul de artă Gheorghe Vida care apreciază lucrările expuse și primind un răspuns favorabil și din partea publicului vizitator, pictorul Paul Ciuciumiș se simte motivat să se concentreze și mai mult pe munca asiduă din atelierul ce începea să devină neîncăpător pentru operele sale. Anul 2010 marchează maturizarea sa artistică. Îl cunoaște pe pictorul și scriitorul Valeriu Pantazi, vecin cu el pe Strada Mecet, care în scurt timp, prin impactul pe care îl are asupra sa
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
Baia Mare a avut loc pe 1 aprilie 1957. Începând cu această dată și pe o durată de 11 ani, până la înființarea secției române, continua să funcționeze ca Teatrul Maghiar de Stat din Satu Mare. Satu Mare se transformă dintr-o dată într-un atelier teatral clocotitor, astfel încât, în epoca sa de glorie, se numără printre cele mai bune trupe maghiare din România alături de cea din Târgu-Mureș și Cluj. Până în 1960 trupa este condusă de Harag György. În această perioadă au fost montate o serie
Trupa Harag György () [Corola-website/Science/329569_a_330898]
-
a maestrul care a lucrat la Collegiata di Sân Gimignano a fost Bernardo Bertini. Se crede că Bernardo a fost luat prizonier în 1335 în urma unei încăierări cu locuitorii orașului Lucca. A mers ulterior în Siena unde a studiat în atelierul lui Simone Martini. Documentele arată că în 1355 era fie plecat din Siena, fie mort. Acest aspect sprijină ipoteza că Bârnă, maestrul Collegiata di Sân Gimignano, a murit relativ tânăr, adică undeva în jurul anului 1360. Cand a fost prins în
Barna da Siena () [Corola-website/Science/329694_a_331023]
-
luând contact cu operele universale ale artiștilor din muzeele din Praga. Întors în țară, în 1918, la insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Drept din București. Însă după un an viitorul artist se transferă la Cluj. Aici va frecventa atelierul - școală al pictorului Francisc (Ferenc) Àcs. În anul 1926 va obține diploma de avocat și va pleca la Viena pentru a studia la școala profesorului Frölich. La această școală nu va poposi foarte mult deoarece va întreprinde alte deplasări prin
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
continuă studiile liceale la Oradea, mai întâi la Liceul Teoretic Emanoil Gojdu, apoi la Liceul Evreiesc Oradea Mare, urmând să-și dea bacalaureatul ca elev al Liceului Szent László. După bacalaureat pleacă la Budapesta unde lucrează ca ucenic într-un atelier de olărit. Rămâne aici un an de zile. Dragostea de teatru se manifestă încă din fragedă copilărie. Primul contact cu teatrul îl are la Tășnad, prin intermediul trupelor ambulante (după propriile sale mărturii cele ale lui Jódi Károly, Vig Ernő și
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
cu cele de actorie. Îi are ca profesori îndrumători pe Tompa Miklós și Szabó Ernő, actori ai Teatrului Secuiesc din Târgu-Mureș, care își trăia în acea perioadă epoca de plină înflorire. Harag a observat foarte repede diferența dintre cele două ateliere, idei pe care le rezumă, cu ani în urmă, astfel: Ei trăiau și munceau la Târgu-Mureș și tot de acolo veneau la Cluj pentru a-și ține cursurile.(...) Încetul cu încetul ne-am dat seama că, în acele vremuri, școala
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
toate tipurile (printre care 3.449 de tolbe cu praf de pușcă). Cu acest inventar ar fi totuși posibil să se echipeze circa 5.000 de oameni. Armele ofițerilor care se află în colecție sunt bogat decorate și provin din atelierele din Innsbruck, Augsburg sau Nürnberg. Printre echipamentele expuse se află următoarele: Arsenalul se află chiar în centrul orașului, la mică distanță de Hauptplatz, în Herrengasse nr. 16. El este deschis șapte zile pe săptămână pe tot parcursul anului. În timpul iernii
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
convinge pe Scott să-și pună costumul ca să termine muncă lui Moș Crăciun. La început ezitant, Scott în cele din urmă conduce sania, se îmbracă cu celebrul costum și împarte cadouri. După ce Charlie și tatăl său au aterizat într-un atelier subteran ascuns sub gheață de la Polul Nord, Bernard, unul dintre elfi, îi spune lui Scott că în mod oficial este noul Moș Crăciun. A doua zi, spre deosebire de fiul său, Scott consideră că toate aceste incidente au fost doar un vis; dar
Cine este Moș Crăciun? (film din 1994) () [Corola-website/Science/328029_a_329358]
-
au pătruns în oraș. În cele din urmă, forțele rusești trimise să suprime muncitorii numărau șase regimente de infanterie și mai multe de cavalerie. Chiar și așa, situația escalada către o insurecție în toată puterea. La 23 iunie, toate industriile, atelierele, prăvăliile și birourile s-au închis, muncitorii și forțele guvernamentale ciocnindu-se. Unele din cele mai grele lupte au avut loc în zona intersecției străzilor Wschodnia și Południowa (astăzi, Rewolucji 1905 r.; unde se aflau patru baricade), lângă fabrica Scheibler
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
planul "Orașului Nou", această stradă era marcată, de o parte și de cealaltă a ei aflându-se terenuri cu o suprafață de 17,5-21 m, ce urmau să fie alocate meșteșugarilor. Pe aceste terenuri s-au construit clădiri standard: un atelier, spre stradă, iar restul terenului era folosit ca o "grădină". La început, în jurul anilor 1815, numele de era folosit pentru a descrie drumul ce unea cele două piețe, pe când partea de sud (Strada Piotrkowska din prezent) nu avea un nume
Strada Piotrkowska () [Corola-website/Science/328133_a_329462]
-
se ocupe de educația copiilor, iar el să pornească pentru a găsi fonduri de zeci de milioane de euro în Austria, Elveția, Germania, Liechtenstein. Sub patronajul său organizația a construit centre sociale, case și locuințe pentru copii și tineri, precum și ateliere și școli de ucenicie. Sub auspiciile acelorași deziderate care l-au condus și până atunci pe Georg Sporschill, în anul 2004 a debutat activitatea din Republica Moldova, dedicată atât orfanilor și tinerilor fără posibilități materiale - prin construirea unui complex de locuințe
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
ortodoxă din sat. În urma răspândirii protestantismului, biserica din Corvinești a aderat la luteranism, aflându-se în slujba comunității evanghelice din sat până la începutul secolului al XX-lea. Orga care se aflase în biserică începând cu anul 1799 fusese confecționată în atelierul meșterului Samuel Mätz. În 1930 cea mai mare parte a sașilor din sat s-au mutat la Lechința, iar în doar câțiva ani comunitatea evanghelică din Uifalău (în ) s-a destrămat complet. Patrimoniul bisericii (altarul, orga, băncile) a fost mutat
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
conceput și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul Mediu și a fost realizată în ateliere vieneze. În prezent, este expusă la Castelul Peleș din Sinaia. A pictat și lucrări murale în clădiri publice, precum sala de consiliu de la Palatul Universul din București și o frescă în sala de festivități a fostului Colegiu Academic al Universității
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
casă memorială, și a făcut în locul ei o parcare pentru firma sa. În București, Bd. Dacia nr. 29, se află un imobil edificat de Costin Petrescu după propriul său proiect, cu două funcțiuni complementare: cea de locuință și de amplu atelier de creație și întâlniri colegiale. În prezent este casă memorială. În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
și simplificat numele din Rudnitzky în Ray. Ulterior artistul își va zice Mân Ray, unde Mân provine de la „Manny”, adică Immanuel. Tatăl lucra într-o fabrică textilă, și în orele libere lucra acasă împreună cu soția și copiii într-un mic atelier de croitorie. Mamei artistului îi făcea plăcere să-și pună imaginația la încercare pentru a confecționa haine pentru membrii familiei și născocea lucrări din petice (patchwork) din resturi de stofe și pânze. Cu toata dorința lui Mân Ray de a
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
fost numit profesor la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud, după care s-a stabilit la Bistrița unde, alături de alți colegi de generație, a făcut demersuri pentru înființarea unui cenaclu de creație la Bistrița și pentru alocarea unor spații pentru ateliere artiștilor plastici bistrițeni. În vara anului 1988 s-a aflat la Anieș împreună cu sculptorii Maxim Dumitraș, Anton Tănase și Mircea Mocanu, spre a sculpta, după un desen tehnic riguros, elemente din piatră destinate coloanelor și placărilor cu piatră la Casa
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
muzeal ASTRA. Încercarea de datare a vechiului altar, a fost făcută de către istoricul sas Viktor Roth în lucrarea sa din anul 1916, "Siebengürgische Altar" editată la Strassburg. Astfel, el consideră că altarul a fost pictat în anul 1655 în același atelier în care s-a pictat și cel din Agnita în anul 1650. Deoarece nu apare inscripționat anul pictarii, V.Roth crede că acesta era menționat pe coronamentul care însoțea altarul, în mod similar ca și la cel din Agnita. În cadrul
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
venituri și pot fi stabilite rute comerciale cu orașele învecinate, fie pe cale terestră sau maritimă. Resursele disponibile depind de loc și pot fi grâu, legume, fructe, struguri (folosit doar pentru producerea vinului), măsline, carne, pește, lemn, lut, fier și marmură. Ateliere de lucru pot fi construite pentru a procesa strugurii în vin, măslinele în ulei, cheresteaua în mobilă, ceramica în lut și fierul în arme. Vânzarea produselor manufacturate este adesea mult mai profitabilă decât vânzarea materiilor prime (în afară de marmură), dar durează
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
cele două schimburi la muncă, ieșea din subteranul minei pentru a merge la "Școala populară de arte" din Petroșani. În anul 1969, timp de o lună și jumătate, a lucrat sub îndrumarea profesorului artist sculptor Mihai Onofrei. Acesta afirma: "(..) În atelierul meu, de la prima lucrare m-a impresionat. Abilitatea în a mânui pământul modelând formele, expresia ce i-a dat, au arătat că este un artist înnăscut, fără școală.(..)" În vara anului 1970, Aristide Buhoiu a realizat o emisiune TV despre
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
danie ce cuprindea și o ușă încrustată cu bucăți de chihlimbar. Mai târziu în 1837 străbătând văile Sibiciului și Boului, contele rus Demidov consemnează primele date despre chihlimbarul local. Primele exploatări (sub formă rudimentară) au apărut între anii 1828-1834, primele ateliere de prelucrare au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea și, exploatarea amplă și organizată în prima jumătate a secolului XX (pusă în valoare de inginerul "Dumitru Grigorescu" între 1902 - 1937). Ultimele tentative de exploatare industrială au fost consemnate în intervalele
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
și dată în circuit (2008) o gospodărie reprezentativă pentru prelucrarea chihlimbarului, din satul Aluniș, comuna Colți, județul Buzău Aceasta are 2 nivele: parterul construit din piatră de râu) și etajul (din bârne de brad solzite și tencuite), care adăpostește un atelier de epocă. La atelier se suie prin intermediul unei scări ce dă într-o prispă ornamentată, de unde se intră într-o tindă centrală și de aici în cele două camere. Atelierul este dotat pe lângă strungul acționat cu pedală, cu un polizor
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
2008) o gospodărie reprezentativă pentru prelucrarea chihlimbarului, din satul Aluniș, comuna Colți, județul Buzău Aceasta are 2 nivele: parterul construit din piatră de râu) și etajul (din bârne de brad solzite și tencuite), care adăpostește un atelier de epocă. La atelier se suie prin intermediul unei scări ce dă într-o prispă ornamentată, de unde se intră într-o tindă centrală și de aici în cele două camere. Atelierul este dotat pe lângă strungul acționat cu pedală, cu un polizor cu curea, unelte pentru
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
din bârne de brad solzite și tencuite), care adăpostește un atelier de epocă. La atelier se suie prin intermediul unei scări ce dă într-o prispă ornamentată, de unde se intră într-o tindă centrală și de aici în cele două camere. Atelierul este dotat pe lângă strungul acționat cu pedală, cu un polizor cu curea, unelte pentru prelucrat chihlimbarul, bucăți de rocă cu filoane de chihlimbar și alte elemente. Ușile - din lemn de brad, păstrează feroneria originală. Accesul la casă se face printr-
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
a repara instalațiile electrice, dar aceștia verifică pereții casei pentru a găsi o ascunzătoare. Costi continuă și el căutarea, pălmuind fetița și închizând-o în cameră pentru a afla locul unde era ascunsă lista. În paralel, Iustin se deplasează la Atelierele CFR din București și aduce puști pentru a organiza o acțiune împotriva nemților. În seara zilei de 23 august 1944, bănuind că se va petrece un eveniment important, Costi pleacă în capitală. După plecarea sa, Iustin reușește să găsească lista
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]