24,150 matches
-
în Convorbiri literare (în ordine, la 1/13 februarie, 1/13 aprilie, 1/13 mai și 1/13 septembrie), contribuind într adevăr la consolidarea faimei poetului, deși Alecsandri mai continua să fie favoritul marelui public. Al doilea: Luna doarme, luna doarme Grațioasă, Peste dealuri, peste dealuri Și câmpii. Aceste două bucăți plac mult bucureștenilor, aceste două cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere în Herăstrău, la „Leul și cârnatul“ sau prin celelalte grădini, unde lăutarii să nu cânte și să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1878 a avansat până la gradul de maior; este autorul unor poezii facile, madrigale, elegii erotice, romanțe, dintre care cele mai cunoscute sunt Dor de răzbunare („Aș voi din piept să-mi scot...“ etc. pe muzică de George Cavadia) și Luna doarme (pe muzică de E. Macarie), citate mai sus și de Bacalbașa. Ambele romanțe (text și note) au fost incluse în culegerea - solicitată de Nicolae Ceaușescu - Romanțe (Ed. Muzicală, București, 1984), în care însă versurile din Luna doarme sunt atribuite greșit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cavadia) și Luna doarme (pe muzică de E. Macarie), citate mai sus și de Bacalbașa. Ambele romanțe (text și note) au fost incluse în culegerea - solicitată de Nicolae Ceaușescu - Romanțe (Ed. Muzicală, București, 1984), în care însă versurile din Luna doarme sunt atribuite greșit autorului muzicii, E. Macarie (p. 209). 155. Cele trei asalturi asupra Plevnei au demonstrat că aceasta nu putea fi cucerită decât printr-un asediu îndelungat. În acest scop au fost luate măsuri pentru încercuirea completă a grupării
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai mult ea, mai ales despre ce e: pedagog la un liceu din oraș. Cuvintele sale lăsau să se întrevadă saturația dată de un program rigid și monoton. „Ce bine ar fi - zicea - să poți face și altminteri: să nu dormi cînd lumea doarme, să mergi unde vrei, cînd vrei...” De la această reverie romantică a virat către cel mai cras „materialism”, subliniindu-mi avantajul de a mînca gratis la cantină datorită prieteniei cu bucătăreasa-șefă, pe care o stimulează uneori cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai ales despre ce e: pedagog la un liceu din oraș. Cuvintele sale lăsau să se întrevadă saturația dată de un program rigid și monoton. „Ce bine ar fi - zicea - să poți face și altminteri: să nu dormi cînd lumea doarme, să mergi unde vrei, cînd vrei...” De la această reverie romantică a virat către cel mai cras „materialism”, subliniindu-mi avantajul de a mînca gratis la cantină datorită prieteniei cu bucătăreasa-șefă, pe care o stimulează uneori cu cîte un „cadouaș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și, totodată, compătimitor - despre tata: „Cît de mult a muncit omul ista!” A fost salahor, zidar, țesător, ordonanață, cosaș, căruțaș, prundar, împletitor de nuiele etc. Unele din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
părinților, mai mulți din sat au încercat să mă convingă, citîndu-mi vorbe de-ale mamei și de-ale tatei, că ei ar fi avut un asemenea presentiment. În ceea ce-l privește pe tata, nu-i cred. Am stat și am dormit în aceeași cameră cu el, în ultimele lui zile, dar n-am observat că ar vrea să-mi încredințeze vreo taină, vreo dorință deosebită, să-mi dea instrucțiuni testamentare. Nimic de natura mesajului de definitivă despărțire în puținele lui cuvinte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un pahar cu apă, el care toată viața lui a băut numai vinuri alese!” L-am cunoscut și eu pe la diverse ședințe. Nelipsit din prezidii, unde figura pe criteriul că e „reprezentativ”, mă irita și mă amuza prin „nesimțirea” lui. Dormea aproape de fiecare dată, în fața a cinci-șase sute de oameni, tresărind abia perceptibil doar cînd se schimbau vorbitorii la tribună, însă uneori nici atunci. Era deseori criticat, înghiontit, avertizat, dar lua notă zîmbind de tot ceea ce se spunea la adresa sa. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă apropii, atît era de mare aglomerația. Următorul a venit după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-a părut nesfîrșită: soldați care se întorceau din permisie, beți, vulgari pînă la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar călca unii pe alții, s-ar (și ne-ar) strivi, ca să-și facă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am mers împreună mi-l evocă. Aci aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la soare, și m-am gîndit la duminicile în care tata, obosit de muncile de peste săptămînă, dormea, în ogradă, pe iarbă. Cînd se scula, îmi spunea mulțumit: „Bun somn am mai tras!” Vecinii - Costică al lui Dîrlea (Moraru) și Alecu Ilenei Motrici - sînt amîndoi bolnavi. E drept, au case frumoase, ridicate recent, dar ei au intrat vizibil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e, însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Germania de Est: Dresda, Sans Souci...” Ultima denumire i-a amintit imediat de alte locuri, de alte întîmplări: „Eram în Iugoslavia (veneam din Italia). Lîngă noi o pereche de tineri francezi îndrăgostiți. Le am spus că mi-i frică să dorm în mașină, dar ei m-au liniștit: «Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai găsesc puterea de a recupera. Sentimentul acesta apare, de regulă, cînd sînt foarte obosit, adică tot mai des în ultima vreme. Nevoia de odihnă, de liniște a devenit atît de mare, încît mă gîndesc uneori să mă tranchilizez, să dorm, cu mici întreruperi, o săptămînă-două, să uit tot ce e eronat în trecutul meu, să-mi articulez un drum nou, drept. În tot acest interval să am un singur vis, acela că lucrez la cele cinci cărți care ar reprezenta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era un amărît de preot care aluneca pe panta declasării. Se îmbăta des și era ridiculizat de tovarășii de pahar. Odată, chiar un frate de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să intre «Siretul» în B!” și va intra, căci perdelele sînt un articol de lux românesc. *Constantin V. Toma i-ar fi invitat pe activiștii din subordine să-și vadă de treabă și să-și țină gura: „ca să putem să dormim lîngă nevestele noastre, să avem grijă de copiii noștri”. Dar, la nici o jumătate de oră, a dat el însuși drumul unui „porumbel”: „Undeva, trebuie să crape, tovarăși!” *Al. Zub despre Ardeleanu, Mușat & Co.: „Sînt exacți în anumite detalii, dar construcția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Serguévitch» était enthousiaste”. „și cînd te gîndești - încheie Burlațki cu amărăciune - că totul a început cu denunțarea cultului personalității!” *Tatăl lui Gelu se teme de somn, ca nu cumva să adoarmă definitiv. E o teamă veche. În copilărie, uneori nu dormea cîte două-trei nopți la rînd. „Teoria” sa (dezvoltată la telefon) e că „omul nu poate ști niciodată cînd o să moară”. „Ca și nașterea, moartea e înscrisă în noi”. Însă - recunoaște el - această teorie nu-l ajută să-și învingă teama
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea ca doar legile biologice să schimbe istoria poporului român”. „Adică nu ne rămîne altceva de făcut decît să așteptăm să moară?”, mă întreabă A. contrariată. „Cam așa ceva”, îi răspund. *Sînt zile cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de muzicologie Edgar Istratty”. Vă convine la 28 martie? Sper că o să vă simțiți bine la acest Studio, unde vine lume multă, de obicei, și oameni competenți. Eu am emoții de fiecare dată și două-trei zile Înainte de ședință nu pot dormi, sunt Îngrijorată...Iubesc mult această preocupare a mea, și sper să rămână ceva trainic și de mare ținută artistică, așa cum numele ei, EDGAR ISTRATTY, m-a readus la sănătate. Veți vorbi despre Rotopănești, nu este așa? Sunt nerăbdătoare să vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unul mai reușit care reprezenta interiorul bisericii Sf. Nicolae din Prund. Profesorul Teodorescu a fost coleg cu mine, și avea o fire foarte veselă, În contrazicere (contrast?, n.n.) cu soția de origine germană, femeie ponderată. El a avut norocul să doarmă somnul de veci alături de Andrei Mureșanu! Dacă mai (e) nevoie de vreo relație, sunt la dispoziție cu multă plăcere. M-ar bucura faptul ca să se Îmbogățească Muzeul și cu lucrările lui Irimescu. În București locuia o casă veche boierească, ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
proaspătului delicvent. Stăteau adeseori de vorbă. Tăifăsuiala lor dura uneori ceasuri Întregi. Bătrânul povestea de una de alta, de prin vechime, de multe ori fără legătură Între ele, iar conu Mihai asculta. Stătea așa cufundat În soare și lene, de parcă dormea. Pentru asemenea ceasuri de vorbărie cu bătrânul Țibulcă, conu Mihai Își făcuse În fundul grădinii acolo o portiță, Îngustă de tot de nu puteai trece prin ea decât În cant. Pe această portiță trecea conu Mihai la prietenul său, moșneag de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
opere și personalități peste care s-au așezat uitarea și colbul. Este o muncă istovitoare dar frumoasă, că nu-i alta mai frumoasă și iscusită zăbavă... Îmi pare rău că n-am trecut pe la tine deloc, adică am trecut dar dormeai, poate ți-au spus ceilalți bolnavi 369. Îți doresc multă sănătate, să ai putere să Îndeplinești sacra misiune pe care singur ți-ai ales-o. Îi felicit din suflet pe factorii de conducere suceveni care te apreciază cu căldură și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
85 ani. Când o voi găsi, Vă voi trimite din ele. 600 Gândul d-nei Maria-Luiza Ungureanu de a tipări ceva la Suceava, nu s-a Împlinit. 970 D-na Ungureanu Îmi scrie ce frumoasă seară i-ați procurat, când ați dormit la dânsa. Doamna matale a făcut o foarte bună impresie tuturor prin modestia și delicatețea sa. Ce ați recoltat la Brașov? Ați fost la D-na Costescu? (Nu-i știu actualul nume). De adresa d nei Doina Bucur dați, dacă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am fi serioși. Se întreabă muncitorii și poporul, domnule președinte, pentru care motiv nu au voie să stea de vorbă cu un cetățean străin din Occident? Pentru care motiv nu ai voie să-i permiți unui prieten sau cunoscut să doarmă la tine, ținând cont de faptul că tu ai dormit poate la el? Consider că aveți cunoștință de aceste măsuri, că aceste probleme se prelucrează în cadrul întreprinderilor și că miliția aplică amenzi cu nemiluita celor care nu se conformează. [ ] Poporul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru care motiv nu au voie să stea de vorbă cu un cetățean străin din Occident? Pentru care motiv nu ai voie să-i permiți unui prieten sau cunoscut să doarmă la tine, ținând cont de faptul că tu ai dormit poate la el? Consider că aveți cunoștință de aceste măsuri, că aceste probleme se prelucrează în cadrul întreprinderilor și că miliția aplică amenzi cu nemiluita celor care nu se conformează. [ ] Poporul nu poate fi indus în eroare și mințit. Dimpotrivă, încercând
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tabletă mai sus reprodusă. Apoi, fiindcă nu-i răspund, de fapt, lui Eugen Barbu, ci dau socoteală așa socot eu , dau socoteală, spun, celor ce au dreptul să mi-o ceară: cititorilor ce m-au onorat nelăsându-mi cărțile să doarmă în librării. Și tot lor, probabil surprinși azi de accentul ceva mai apăsat al textului meu, vreau să le spun că m-am convins de necesitatea ca, măcar din când în când, celor ca domnul Eugen Barbu să le răspunzi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]