23,008 matches
-
vedere către strada Howe și peste drum se afla o casă înaltă de culoare roșie, cu decorațiuni de piatră albă (ca în mesajul din ziar). În casa doamnei Warren, Holmes și Watson se ascund într-o debara. Prin folosirea unei oglinzi ei pot vedea ușa camerei unde se afla chiriașul. în care chiriașul a vedea ca ea preia masa de prânz ei. După ce proprietăreasa a adus tava cu mâncare și a coborât apoi pe scară, cei doi prieteni au văzut o
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
Editura Politică; - "Bomba drogurilor", 1991, publicistică, Editura Humanitas; - "Iubire interzisă" - 1995, roman, Editura Intact; - "Fă-ți patul și dormi!" - 1997, roman, Editura Pro; - "Pasărea nopții. Povești cu Daniel" - 1988, literatură pentru copii, Editura Pro; ilustrații de Sorin Andreescu; - "Revoluția în oglindă" - 1999, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Cavalerul spațial. Aventuri cu Daniel" - 1999, literatură pentru copii, Editura Fundației Pro; ilustrații - arhitect Victor Crețulescu; - "CIA - “Compania” cu ușile deschise" - 2000, publicistică, Editura Fundației Pro; - "Martorul" - 2000, roman, Editura Albatros; 2012 - ediția a doua
Stelian Țurlea () [Corola-website/Science/326188_a_327517]
-
de valori și o scală de integritate." Nimeni nu-și pune problema ce facem cu inteligență noastră, Aurora Liiceanu Cartea are la bază studiul realizat pe un eșantion format din 1132 de persoane cu următoarele caracteristici: Lucrarea își propune identificarea oglinzii sufletului românesc, "a sufletului neamului românesc" așa cum spunea Constantin Rădulescu-Motru: " Frumosul și uratul românesc, ceea ce ne place și ceea ce nu ne place la noi, la români. De asemenea, am dorit să analizăm cum ne vedem noi înșine și cum îi
Românii, un viitor previzibil? () [Corola-website/Science/326214_a_327543]
-
apoi a teoretizat problema metodei de determinare. Armand Fizeau a măsurat în 1849 viteza luminii pe o cale neastronomică, obținând valoarea de 3,13 10 m/s. Léon Foucault a înlocuit metoda lui Armand Fizeau înlocuind roțile dințate cu o oglindă rotitoare, metodă folosită timp de 15 ani și de Albert Michelson. Dispersia cuprinde totalitatea fenomenelor determinate de dependența vitezei de propagare formula 4 (deci și a indicelui de refracție) printr-un mediu transparent de lungimea de undă formula 5 (deci și de
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
acest univers geamăn al nostru nu doar materia ar fi înlocuită de antimaterie, dar și săgeată de timp ar fi inversata ("simetrie Ț") precum și imaginile geometrice ar fi inversate ("simetrie P" = relația dintre o particulă și a imaginii sale în oglindă). Această presupunere a dus doar la câteva studii științifice, (Jean-Pierre Petit și Gabriel Chardin încă mai abordează problemă), dar a fost folosită din plin că o temă a științifico-fantasticului În fizica cuantică problemă de modul de măsurare poate fi descrisă
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
a actorului Walter Koenig în rolul navigatorului rus Pavel Chekov și a oferit telespectatorilor posibilitatea de a vedea pentru prima dată planetă natală a lui Spock, Vulcan. Acest sezon include de asemenea episoade notabile că „”, care introduce maleficul „univers în oglindă”; „Journey to Babel”, în care ne sunt prezentați părinții lui Spock, Sarek și Amanda; și comedia „The Trouble With Tribbles”, ce va fi mai tarziu reeditata într-un episod din 1973 al serialului "" și într-un episod din 1996 din
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
el acolo. La circ, Kleinman îl întâlnește pe magicianul Armstead (Kenneth Mars), pe care-l admira mult. Ei sunt suprinși de Ștrangulator și sunt pe punctul de a fi uciși, dar magicianul îl păcălește apelând la un truc cu o oglindă și-l înlănțuie, dar în timp ce se felicitau reciproc Ștrangulatorul scapă. Filmul se încheie cu Kleinman acceptând invitația lui Armstead de a deveni asistentul lui, în timp ce Irmy și Paul își continuă cariera lor de artiști de circ, crescând și copilul pe
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
Paul își continuă cariera lor de artiști de circ, crescând și copilul pe care-l găsiseră. În scena finală, magul rezumă totul, spunând: "Ei au nevoie de iluzii ca de aer". Și, cu un gest, cei doi dispar într-o oglindă și într-un nor de fum. După premiera sa din 1991, "Umbre și ceață" a fost difuzat către publicul larg la 20 martie 1992 în 288 de cinematografe din America de Nord. În primele sale trei zile, a adus încasări de 1
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
anfilada și că un drum ceremonial spre Sala tronului, calea procesiunii începe cu scări externe în formă de potcoava care merg din Curtea de onoare până la Galeria deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercule. De aici musafirii intra în Galeria Oglinzilor, un hol lung inspirat din Coridorul oglinzilor și Versailles. Această galerie duce la prima cameră oficială, Camera Ofițerului, unde musafirii sunt felicitați de curtea oficială înaintea unei audiențe cu prințul în Sala tronului. Din coridorul ofițerului, anfilada se continuă cu
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Sala tronului, calea procesiunii începe cu scări externe în formă de potcoava care merg din Curtea de onoare până la Galeria deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercule. De aici musafirii intra în Galeria Oglinzilor, un hol lung inspirat din Coridorul oglinzilor și Versailles. Această galerie duce la prima cameră oficială, Camera Ofițerului, unde musafirii sunt felicitați de curtea oficială înaintea unei audiențe cu prințul în Sala tronului. Din coridorul ofițerului, anfilada se continuă cu Camera albastră. Această încăpere est decorată cu
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
radiației gamma bazată pe tehnicii cunoscută sub numele de "Imaging Atmospheric Technique" (IACT), care fusese realizată cu ajutorul telescopului optic de 10 metri la începutul anilor 1980. Același "Whipple 10-meter Telescope" este supus actualmente unei revizii generale și unei recalibrării a oglinzii folosind o metodă ce fusese inițial concepută pentru telescopul VERITAS. În aprilie 2007, sistemul telescopic VERITAS (un complex de 4 telescoape de tip IACT, fiecare constând din reflectaore multi-oglindă de 12 metri diametru) a pornit să opereze din plin. În
Observatorul astronomic Fred Lawrence Whipple () [Corola-website/Science/322265_a_323594]
-
face parte din istoria științei și reprezintă evoluția studiului fenomenelor luminoase, ale cărei origini sunt plasate antichitate și se continuă și în zilele noastre. Debutează cu realizarea primelor lentile și oglinzi de către vechii egipteni și mesopotamieni, se continuă cu elaborarea primelor teorii privind lumina și mecanismul vederii de către filozofii greci și indieni, cu dezvoltarea opticii geometrice în lumea greco-romană. O puternică înflorire cunoaște acest domeniu în epoca de aur a islamului
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
răspândesc în întreaga lume". Această teorie, a rolului activ jucat de radiația luminoasă, a avut o influență clară asupra unor savanți de mai târziu ca: Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea refracției cu peste șase secole înaintea lui Snellius. În scrierile sale referitoare la optică, Alhazen (965-1040) studiază mecanismul vederii, oglinzile sferice și lentilele, refracția atmosferică, dispersia luminii și descrie, se pare că pentru prima dată
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea refracției cu peste șase secole înaintea lui Snellius. În scrierile sale referitoare la optică, Alhazen (965-1040) studiază mecanismul vederii, oglinzile sferice și lentilele, refracția atmosferică, dispersia luminii și descrie, se pare că pentru prima dată, camera obscură, ce era utilizată pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui și al Lunii. Alhazen susține printre primii că viteza luminii este finită, lucru subliniat
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
a contururilor umbrelor, predominarea culorii roșii la eclipsele de Lună și haloul luminos în cazul celei de Soare. Toate acestea le atribuie refracției atmosferice. În lucrarea "Astronomiae Pars Optica", Kepler descrie legea variației intensității luminii cu pătratul distanței, reflexia prin oglinzi plane și curbe, precum și efectul de paralaxă, motiv pentru care tratatul poate fi considerat fundamentul opticii moderne. Willebrord Snellius (1580-1626) enunță, în 1621, legea matematică ce guvernează refracția, cunoscută mai târziu sub numele legea lui Snell. Această lege a fost
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
ca de exemplu alaudidele (ciocârliile), au remigele secundare cele mai posterioare (de lângă corp) foarte lungi. La unele păsări, de exemplu la rațe, o parte din remigele secundare sunt colorate diferit și bătător la ochi în culori vii, constituind așa-numita oglindă, care folosește la determinarea speciilor și a sexelor. Numărul remigelor secundare variază după grupuri, de la 9 până la 40, în funcție de modalitatea zborului diferitelor grupe de păsări: 5-7 la "Trochilidae", 8 la "Apodiformes" și 35-30 la unele "Procellariiformes". Uneori a 5-a
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
sunt cele mai simple lasere cuantice în cascadă. În primul rând, pentru a forma mediul de câștig, se realizează un ghid de undă optic din material cuantic în cascadă. Capetele dispozitivului semiconductor cristalin sunt apoi despicate pentru a forma două oglinzi paralele la fiecare capăt al ghidului de undă, realizând astfel un rezonator Fabry-Pérot. Reflexia reziduală pe fațetele despicate din interfața semiconductor - aer este suficientă pentru a crea un rezonator. Laserele cuantice în cascadă Fabry-Pérot sunt capabile să producă puteri mari
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
cuantic în cascadă servește pe post de mediul de câștig pentru laser. Una sau ambele fațete ale ghidului de undă are/au un strat anti-reflexie ce învinge acțiunea cavității optice a fațetelor despicate. În exteriorul dispozitivului cuantic în cascadă, câteva oglinzi sunt aranjate într-o anumită configurație pentru a crea cavitatea optică. Dacă un element selectiv de frecvență este inclus în cavitatea externă, este posibil să se reducă emisiile laser la o singură lungime de undă și chiar să se regleze
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
și a "Laboratoire de Physique des Hautes Énergies et Astrophysique" (LPHEA) al Universității Cădi Ayyad din Marrakech. Este situat în Parcul National Toubkal, la o altitudine de de metri, în apropiere de localitatea Oukaimeden. Telescopul de tip Newton are o oglindă primară de 500 mm, cu deschidere la f/3. A fost inaugurat la 5 octombrie 2011. Uniunea Astronomica Internațională i-a dedicat Claudinei Rinner asteroidul 23999 Rinner.
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
este prezentată cu orientarea de rigoare folosită în cartografie, având polul Nord în sus, iar Vestul la stânga privitorului. Astronomii folosesc, de obicei, hărți având Sudul în sus, ceea ce corespunde cu ceea ce se observă printr-un telescop, întrucât imaginea formată de oglindă este „cu capul în jos”. Este de notat faptul că pe hartă Estul și Vestul de pe Lună se află acolo unde un privitor de pe solul lunar s-ar fi așteptat să le afle, dar în situația în care privitorul se
Fața vizibilă a Lunii () [Corola-website/Science/329832_a_331161]
-
patru file, a fost publicată de Johann Heinrich von Mädler, care și-a continuat lucrarea publicând o carete "La Sélénographie universelle" (În română: „ universală”). Toate măsurătorile erau făcute prin observație directă până când, în martie 1840, John William Draper, utilizând o oglindă de 5 țoli, a obținut un dagherotip al Lunii, introducând astfel fotografia în lumea astronomiei. Primele imagini erau de calitate mediocră, dar așa cum s-a întâmplat și cu telescopul cu două secole mai înainte, calitatea fotografiilor s-a îmbunătățit rapid
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Nu Pleca De Lângă Mine), Infinit (Infinit), și Lutje në ditën e tetë të javës (Rugăciune în A Opta Zi a Săptămânii). În plus, a publicat o carte ce conține interviuri cu autori intitulată Ana tjetër e pasqyrës (Cealaltă Parte a Oglinzii), o carte ce a selectat articole și eseuri intitulată Ca gjëra nuk mund të mbeten sekret (Anumite lucruri nu pot fi ținute secret), și o carte de critică literară intitulată Protonizmi: nga teoria në praktikë (Protonismul: Teorie în practică). Marinaj
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
Această emisiune a avut ca scop promovarea muzicii de calitate și a muzicienilor de valoare, dar mai puțin cunoscuți. A mai prezentat emisiunea “Nopți Albe de lângă Biserică Neagră”, în cadrul festivalului “Cerbul de Aur” din 1997. A fost realizator al emisiunii “Oglindă Sunetului”, difuzată pe programul Radio România Tineret și “Jazzy Hour” de la Radio România Muzical. A publicat articole de specialitate în diverse publicații de presă: “Stage Pass”, “Musical Report”, “Art&Roll”, “Revista Radio”, “Playboy” , “Sunete”etc. Realizator al unor interviuri televizate
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
universitară. Activitatea sa ca profesor universitar (1921 - 1935) a fost legată de școala matematică de la Leningrad. Între anii 1947-1948 a fost primul șef al Departamentului de Matematică de la . La vârsta de 15 - 16 ani a construit un reflector a cărui oglindă a fost șlefuită de el însuși. În 1909 a construit cinci planoare și apoi a efectuat zboruri de probă cu acestea. S-a ocupat de teoria numerelor algebrice și anume de rezolvarea în numere întregi a ecuațiilor nedeterminate de gradul
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
a înființat prima publicație independentă de după Revoluție din Vestul României, „Litera de tipar“ nume dat de criticul Dan Lăzărescu după o poezie semnată Petre Don. A lucrat apoi ca redactor la Tribuna Aradului, Curierul Aradului, Reporter în Arad, Observator arădean, Oglinda. Între 2007-2016 Petre Don este redactor, corector și editorialist la cotidianul Glasul Aradului. A debutat publicistic în 1971 (Flacăra roșie) și literar în Excelsior (1973). Editorial a debutat în anul 1983 cu antologia de poezii „Noi Poesis“. Între 1979-1986 a
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]