23,734 matches
-
Gorceakov, delegația românească a susținut necesitatea unei convenții de reglementare a trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc, pe baza respectării instituțiilor și integrității teritoriale. Respinsă la început, cererea românească era mai apoi luată în considerare, un trimis special al țarului sosind în noiembrie 1876 la București, convenția se va semna însă în aprilie 1877. În decembrie 1876, Dimitrie Brătianu iniția un demers diplomatic la Constantinopol, cerând „garanții speciale pentru neutralitatea veșnică a teritoriului românesc „Tratatele româno-otomane eșuau, ca urmare a adoptării
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Vaslui, a doua zi, să-și preia teatrul, că eu mai aveam puțin și dădeam în infarct... Mă gîndeam chiar să-mi fac operație estetică, să nu mă recunoască cei pe care-i implicasem în imunda aventură... Amica mea a sosit zîmbitoare, ca întotdeauna, și, după ce a ascultat criza mea de isterie, după ce s-a speriat de spumele-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean "Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și privea, cu tristețe, cele ce se deșertau cu repeziciune, pe gîtlejul tăbăcit și mereu însetat al culturnicului. Cînd sticla rămase goală, oftară amîndoi, scurt, rusește. Așa tovarășe, e bine că ai înțeles exact cum e cu decretul 400, proaspăt sosit de la cabinetul 2!... (încet) ...ia dracu' sticla, că o găsește pe-acilea vaca aia de secretară și ne dă-n gît!... Așa s-a prelucrat, eficient și prompt, educativ și convingător, rapid și cu simț de răspundere, decretul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a fugit la o cîrciumă să continue sărbătorirea revenirii din putredul capitalism... Alt fapt eminamente comic s-a petrecut în teatrul frate al Timișoarei (cel german), chiar în vremea în care eu îmi luam, în mod neinspirat, transferul. Urma să sosească terifiantul juriu al "Cîntării României" (festival așa-zis al muncii și creației libere). Din juriu, de obicei, făceau parte doi-trei critici fără "bube-n cap" și doi-trei culturnici vigilenți. Ce-i unea? Dorința de-a se plimba prin țară și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
desfată cu cafele, coniacuri și fursecuri, așteptînd invitația în sală. Numai că invitația se prelungea suspect de mult! Regizorul tehnic dă telefon acasă la protagoniști să afle de aceștia nu au apărut încă în teatru, spre impacientarea onoratului juriu. Adevărul sosește crunt, exprimat nemțește, adică fără menajamente: reprezentația nu mai putea avea loc deoarece protagoniștii ei... fugiseră, cu o zi înainte, în Germania! Directorul teatrului a făcut o explicabilă criză de nervi, juriul a amenințat cu reclamații, teatrul a pierdut o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
suprauman să nu privească înspre rampă. Căci, dacă ar fi văzut ce-am văzut noi, pesemne se ducea naibii scena... Cel mai cumplit episod însă din acest ciclu l-am trăit la Chișinău, în hotelul "Moldova", din centrul orașului. Abia sosisem din Iași și aveam repetiții chiar de-a doua zi. M-am cazat și, seara, pe la ora 22, am dat s-adorm. Am auzit un zgomot suspect. Am coborît din pat, am aprins lumina: cinci șoricei treceau pe lîngă perete
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ar fi început să-i vorbească de semne și minuni, iar el ar fi sfârșit la mânăstire. Nu, nici să n-audă de mânăstire. El voia să fie catârgiu. Ploaia, vântul, zăpada, oboseala nu-l speriau. Îi știa pe catârgii: soseau din te miri ce alte ținuturi, se ștergeau de sudoare, își scoteau pălăria și intrau în cârciumă să bea ca niște adevărați domni. În cele din urmă s-a destăinuit. Catarinella dăduse de mâncare la găini și la porc și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
împresura 10. Agazio Solea vorbise cu părintele Costantino despre acest tânăr, spunându-i cum reușise să învețe de unul singur să citească și să memoreze zeci de predici și cărți întregi din Biblie. Așa se face că părintele Costantino, de îndată ce sosise la Stilo, pusese să-l cheme, spre marea bucurie a lui Don Terentio. Giandomenico învățase la perfecție și predicile părintelui Costantino, cu citatele grecești și latine și lungile digresiuni teologice și doctrinare. Era ceva suprafiresc. Asemenea mașini repeta călugărul predicator
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu reușea să rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l amintească la perfecție. Giandomenico a fost îndrumat spre Placanica, un sătuc vecin cu Stilo. A sosit acolo în asfințitul unei zile a anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în zilele ciumei, cel puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei pedepse pe cale să sosească; dacă murea vreo găină, chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise de ciumă. Ne trezeam noaptea dând vina pe molimă, dar nimeni dintre noi nu știam
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
priceapă și pace; nu era vorba pur și simplu de o contradicție, căci veniseră la el stareți și confrați spre a-i reproșa că era un eretic precum Telesio, iar acum se plecau în fața aceluiași Telesio.Trimiseseră delegații, trebuia să sosească chiar și un reprezentant al Papei de la Roma. Pentru Tommaso însemna o durere imensă; de când era la Cosenza, trăsese nădejde mereu să-l întâlnească pe bătrânul filosof, să-i poată vorbi. Ținea la el ca la un tată al propriilor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
norme era și interdicția de a se întâlni cu orice persoană străină de mânăstire. Până atunci nimeni nu dăduse de furcă superiorilor și nu crease situații îndoilenice. Acel loc de muncă și rugăciune era o pildă de urmat, dar de când sosise Tommaso lucrurile se schimbaseră, ceea ce nu se putea tolera. Acceptă pedeapsa cu seninătate, îi simțea totuși lipsa lui Ponzio, căruia i se interzisese să-l mai viziteze. Tommaso, te revolți prea mult, îi spuse Starețul când a luat sfârșit pedeapsa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și întoarse privirile înapoi, dar Starețul su siguranță spiona plecarea lui, drept care Tommaso strigă: Oaia molipsită pleacă, n-o să mai aveți pe cine mulge. VIII La Altomonte a dat de o vrăjmășie pregătită și pusă la punct de mesagerii ce sosiseră înaintea lui. Era tratat ca un paria, certat pentru orice-ar fi făcut, atenționat necontenit să-și facă datoria de călugăr; jurase să respecte regulile și să-l apere pe Cristos așa cum o cerea tradiția mânăstirii și cum un dominican
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
clipă de șovăire auzind o atât de calculată pledoarie. Aveau dreptate cei ce atrăgeau atenția asupra vorbelor alese și ticluite ale acelui călugăr, căci știa să ocolească obstacolele cu iscusință și rigoare. Nesupunerii ai adăugat alte păcate grave. Această bulă sosită de la Roma te acuză de efracție, materialism, magie, limbaj necuviincios, și chiar de sodomie. Cum te dezvinovățești de toate astea? Cine a născocit acuzațiile? Pentru numele lui Dumnezeu, nu-și pot permite asemenea infamii fără să aibă dovezi Cum te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
piciorul pentru ca nu cumva să sting suflarea lucrurilor. De ce oare sunt persecutat oriunde m-aș duce? Fac apel la conștiința Voastră în numele lui Dumnezeu. Toate cărțile citite, de data asta n-o să te poată salva. Învinuirile sunt deosebit de grave și sosesc din mai multe orașe. IX Tommaso a fost condamnat. Nu slujiseră la nimic apărarea sa lucidă, vorbirea sa aleasă și argumentată, intervențiile unui medic, prieten al său, Giovan Battista Clario, sau al lui Ottavio Longo. Venind ca martori la tribunal
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte spurcate, niște viermi. Ei însă dau rod, se înmulțesc. Va sosi clipa în care acești viermi o să vă cotropească paturile, șeile cailor, arătându-se la balcoanele palatelor voastre. Capul tău e plin de bazne, fra' Tommaso, iar baznele nu te vor scăpa de rug. Trufie, nerușinare, intoleranță, sunt semnul păcătosului ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bojocii, în timp ce Tommaso, printre flăcări, din fericire nu foarte încinse și înalte, acuza: Dumnezeu în persoană a dat foc culcușului meu. Dumnezeu o să-l stingă. Mi-ați promis hârtie și cerneală și-n schimb mi-ați tras câțiva scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înalt, pieptos, cu păr și ochi negri. Inspira oarecare teamă și inchizitorii înșiși, văzându-l atât de serafic, abia de credeau c-ar fi tatăl lui fra' Tommaso. Doar fizionomia asemănătoare nu lăsa loc de îndoială. Scrisoarea asta ți-a sosit printr-un consătean. Cui era adresată de fapt, de vreme ce nu vorbește de treburi familiale, ci amintește de Giordano Bruno și de rugul din Campo de' Fiori de la Roma? Mie îmi era adresată și eu, după ce am rugat pe cineva să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu vreo șase sau șapte indivizi. Dădu binețe și se făcu că nu dă vreo atenție specială grupului respectiv. La început a fost un moment de ezitare, apoi izbucniră în râs și, bătându-l pe spate, îl luară cu ei. Sosiseră pe coasta de la Perniciaro, o vale îngustă, îngrozitoare, ce se căsca ca un soi de râpă imediat după ultimele case ale satului, pe latura opusă locului în care se afla locuința lui Tommaso. Se numea Perniciaro fiindcă, așa cum spuneau bătrânii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să vină și va să execute acele bestii umane. Existau momente în care se gândea să cedeze și să spună totul; zicea să fie chemat judecătorul de serviciu, ce părea să se aștepte la așa ceva, dată fiind iuțeala cu care sosea: începea să vorbească, făcând o lungă introducere despre nevoile lumii și egalitatea între oameni, după care izbucnea în hohote de râs de-l treceau lacrimile, spre mânia cu greu de stăpânit a inchizitorului. Aceste scene îi alimentau plăcerea sarcasmului și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să dea de un loc mai puțin blestemat. Copiii urmăreau acel cortegiu îndreptat spre malul unui curs de apă cu prundișul secătuit și cotropit de oleandri; broscoii s-au adunat în bătătura lui Agnese: de la fereastră femeia i-a văzut sosind cuprinsă de panică. Se gândise să-i alunge cu cosorul, dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a rămas să se uite la ei. Băieții, sosiți și ei, s-au ghemuit la pământ, rămânând așa până la apusul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Băieții, sosiți și ei, s-au ghemuit la pământ, rămânând așa până la apusul soarelui. Broscoii continuau să țopăie și să scoată un orăcăit nefiresc; ca și cum ar fi vorbit între ei și ar fi plănuit ce-i de făcut. Toată noaptea sosiră de prin toate părțile o adunătură nemaipomenită. În zori dispărură fără urmă cu excepția unui soi de bale asemănătoare cu roua, numai că oleacă mai vârtoasă. Ce se întâmplase? A doua zi Tommaso și grupul său de prieteni au încercat să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încetat să se mai roage și se uitau la mine în tăcere și înspăimântați, preotul încerca să mă domolească, spunându-mi că era vorba de o noapte a minunilor și că să stau liniștit la locul meu. Gărzile regale au sosit în câteva secunde, m-au luat cu forța și m-au dus de-acolo. Despre drumul ce-a urmat nu-mi amintesc nimic, eram asudat între piciodare, mă durea capul îngrozitor și simțeam câteva cucuie pe frunte, altceva nu știu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu mintea obosită și răvășită, încântat și fericit precum un copil în așteptarea unei întâmplări extraordinare fără să știe însă ce anume. În locul lui Pedro Gìron, duce de Osuna, ce nu mai era pe placul Spaniei datorită unor prietenii suspecte, sosi la Napoli pe 3 iunie 1620 cardinalul Gaspare Borja y Velasco. Primirea lui în orașul a fost, ca întotdeauna la sosirea unui străin, sărbătorească și emoționantă. Comentariile erau contradictorii, unii spuneau că fusese o gravă eraore încredințându-se faptele cele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]