23,406 matches
-
, specie folclorică în versuri ce se rostește la nuntă, de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat pe lichide semnele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin intermediul deconstrucției practică acea "hărțuire textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de lecturat "drept o metanarațiune care utilizează o construcție literară, o retorică bogată și o frecventă pasiune morală și politică. În timp ce luptă pentru consens, textul său adoptă disensiunea, atacând atât anumite forme ale teoriei moderne, cât și oponenții săi postmoderni. Tonul său este în mod clar polemic și el caută foarte rar elemente comune sau puncte de acord, preferând să se angajeze în polemici de obicei pasionate și câteodată chiar exagerate. Chiar dacă Habermas apără consensul, textele sale filosofice de dată recentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a deveni ele însele concepte "tari", înlocuitoare ale noțiunilor deturnate, este procedeul aplicării lor asupra lor însele. Se preferă logica terțului inclus, a lui "și-și" față de alternativa "nici-nici", acceptându-se astfel ideea nuanțată a identității în diferență. Cu un ton ușor ironic, sarcina deconstrucției, o "strategie spicuită din lecturile cărților lui Heidegger, este de a pune cu insistență întrebări referitoare la propriile noastre texte, precum și ale altora, și de a nega că vreun text este definitiv ori stabil. Atitudinea logocentrică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
așa cum obișnuia mereu să facă, l-a ascultat cu umilință. Frații au fost foarte mulțumiți de ascultarea sa și au celebrat cu solemnitate evenimentul în Biserica Sfântul Duh, acolo unde locuiau pe atunci, în timp ce fratele Nicolaie cânta liturghia pe un ton ferial și cu sufletul trist. După ce a fost numit așadar ca cel de-al treilea custode al Saxoniei și după ce a luat în primire această slujire, nu a neglijat umilința pe care o practicase dintotdeauna, ci a fost mereu primul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dat. Acest aspect este în favoarea obiectivității informațiilor pe care le transmite. Chiar și participarea verbală la valul de discreditare creat împotriva fratelui Elia, care îi oferă ocazia să dedice un spectaculos «tratat» alcătuit din informații diferite, dacă uneori ajunge la tonuri aspre - și nu refuză să preia chiar și bârfa -, se ferește totuși de exagerările spiritualilor, acest lucru datorându-se poate viziunii sale echilibrate și puțin îngăduitoare pe care o are despre franciscanism. De la Salimbene, primim înainte de toate, conform unei opinii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Acesta adună și sintetizează mărturiile precedente considerate ca fiind fondate din punct de vedere istoric, în mod special cele ale lui Benedict și Rainerio din Arezzo, ale lui Iacob Coppoli și Petru Zalfani, fără a sufoca cu elemente miraculoase excesive tonul relatării. Astfel, avem un izvor documentar semnificativ și în același timp hagiografic, bogat în evenimente pastorale, în contextul jubileului lui Bonifaciu al VIII-lea, și fondat, pe de o parte, pe fidelitatea față de intuiția lui Francisc, iar pe de altă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a fost unul dintre cele mai neobișnuite și imprevizibile. A debutat în 1968 cu romanul Capriciu la plecarea fratelui iubit, revenind după numai un an cu Dulce Brigitte. Pentru a infirma existența unei literaturi „feministe”, C. își însușise, deliberat, un ton sec, neutru, constatativ, ce aspira la obiectivitatea maximă. Apariția în 1970 a romanului patetic intitulat Nu ucideți femeile marca însă o cotitură de 180 de grade în creația ei. „Feminismul”, brutal reprimat anterior, irumpe aici violent. Aceasta părea, de altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul este sărac, inconsistent, personajele suferind de o excesivă verbozitate. Față de volumul anterior, se remarcă tendința de persiflare și demistificare. Cu totul altul este stilul romanului Nu ucideți femeile. Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
cu distanța de la punctul de ecou la transductor. 2. Cât de puternic este ecoul? Amplitudinea ecoului determină cât de strălucitoare va fi imaginea. 3. Este prezentă frecvența Doppler? Dacă da ecoul e reprezentat colorat; dacă nu ecoul e redat în tonuri de gri. 4. Care este magnitudinea semnalului Doppler? Semnalul Doppler variază în funcție cu velocitatea fluxului sanguin și cu unghiul format între flux și transductor. 5. Care este direcția semnalului Doppler? Cele mai multe sisteme folosesc următoarea convenție: roșu - fluxul care se
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Ceea ce sugerez este nevoia de a asculta printre cuvinte pentru a detecta sentimente și emoții. Într-un studiu bine-cunoscut despre comunicarea atitudinii, studiu efectuat de dr. Albert Mahrabian la UCLA, se spune că 38% din ceea ce interpretăm se bazează pe tonul cu care se spune ceva. Ascultarea perceptivă presupune acordarea unei atenții speciale tonului vocii folosite, celor nerostite și subtilităților. Pasul 2: Trebuie să aveți spirit de Observație. Întorcându-ne la studiul lui Mahrabian, 55% din comunicare se bazează pe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și emoții. Într-un studiu bine-cunoscut despre comunicarea atitudinii, studiu efectuat de dr. Albert Mahrabian la UCLA, se spune că 38% din ceea ce interpretăm se bazează pe tonul cu care se spune ceva. Ascultarea perceptivă presupune acordarea unei atenții speciale tonului vocii folosite, celor nerostite și subtilităților. Pasul 2: Trebuie să aveți spirit de Observație. Întorcându-ne la studiul lui Mahrabian, 55% din comunicare se bazează pe ceea ce văd oamenii. Ascultătorul P.O.W.E.R. Îl urmărește pe vorbitor pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
conteste ideile expuse, iar lupta era uneori destul de strânsă. Totuși, la sfârșitul ședinței, grupul identificase nu una, ci mai multe opțiuni pentru client. Pe când lumea se Împrăștia, am rămas surprins să văd foști „adversari” ieșind Împreună și vorbind pe un ton prietenos unii cu ceilalți despre un viitor picnic organizat de companie. Diferența dintre cele două companii era de fapt o diferență de cultură. Compania sus-menționată construise un climat În care oamenii se simțeau liberi să lupte pentru ideile lor. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Spre sfârșitul interviului, managerul de personal a spus că are o ultimă Întrebare. „Vă implicați În office politics 1?”, a Întrebat el. „Floare la ureche”, m-am gândit În sinea mea, considerând-o o Întrebare-capcană. L-am asigurat, cu un ton foarte detașat, că așa ceva nu e deloc constructiv pentru o afacere și că nu m-aș deda nicicum la practici de acest gen. Mi-a mulțumit pentru timpul acordat și a Încheiat interviul. Câteva zile mai târziu, am primit prin
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
numit „micul dejun al campionilor”. „Am primit comanda?”, a Întrebat nerăbdător unul dintre coordonatorii de servicii. „Nu”, i-am răspuns. „Și-au ales alt furnizor.” Dintr-odată, s-a făcut liniște. „Atunci ce mai sărbătorim?”, a Întrebat cineva pe un ton sarcastic. „Sărbătorim faptul că, În ochii cumpărătorului, am meritat să primim comanda”, am spus. Am continuat mărturisindu-le cât de mândru eram de eforturile lor și că mai mult nu se putea face. „Mai degrabă pierd meritând să câștig”, am
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
duce până la ușă și ia poziția de santinelă. Văzând că nu are de gând să plece, l-am Întrebat pe cel cu care vorbeam dacă pot reveni cu un telefon. După ce am Închis, l-am Întrebat pe individ pe un ton cât se poate de țâfnos: „Pot să te ajut cu ceva?”. Omul a străbătut camera și a Început să-și despăturească din nou broșura. „Nu doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”, a repetat el. M-am uitat În ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial, lingvistic și artistic. Ipostazele existențiale, de la stare de dor față de Roma la teama de moarte printre barbari, sunt transfigurate într-o expresie poetică cu tonuri întunecate care reflectă drama interioară și conștiința sa tragică. Ovidiu întoarce elegia, ca specie literară, la valoarea ei originară, etimologică, la vers cu substanță nostalgică, melancolică, funerară. Elegiile sale cresc la intersecția dintre ficțiune și adevăr istoric, reflectând un iter
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cel puțin nu erau nici partizani înflăcărați ai lui". Acesta, deci, este cercul opozanților față de regimul lui Augustus, la care converg, cum am presupus 62, și unele curente "ideologice" heterodoxe, mai ales cel iudaic, parcă pentru a da mediului un ton de mai profundă înălțare spirituală. Și, ironia sorții, tocmai în acest cerc anti-Augustus anti-Augustus din principiu, nu din impuls pasional irațional a crezut Ovidiu că se poate încadra, el care, prin scrierile și viața lui, era foarte departe de înaltele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
omucideri în sensul larg al cuvântului. Aceasta este o chestiune bine stabilită care trebuie subliniată. Un aspect limpede de avut în vedere este afirmația poetului potrivit căreia nu a avut nici o compensație, cu alte cuvinte ca să folosim și noi un ton glumeț a păcătuit "dezinteresat"84. Și această aserțiune este importantă, din punct de vedere juridic, pentru că poetul "precizează" că vina lui nu poate fi și nu trebuie căutată printre delictele care țin de "latura financiară": aici intră în primul rând
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
soți, fapt care poate aruncă o rază de lumină asupra comportamentului ipotetic al lui Ovidiu care i-a adus relegarea și nu exilul. În Tristele, III, III, poetul, bolnav, îi dictează unui scrib scrisoarea în care îi descrie soției, în tonuri emoționante, starea proastă de sănătate în care se află cu urmările firești asupra stării sufletești, condițiile de climă și de civilizație insuportabile, lipsa prietenilor care să-l consoleze și apăsătoarea depărtare de tot ce îi este drag. Acum, în momentele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ea, înduplecându-l pe Augustus cu lacrimi, rugul mortuar al soțului ei. Groag 369 consideră că atât scrisoarea Ex Ponto, I, V, cât și III, VIII, este adresată nu lui Fabius, ci lui Cotta Maximus, pentru că justifică el370 "entspricht der Ton mehr den Schreiben an den weit jüngeren Cotta Maximus als an den hochangesehenen F(abius)...". Noi, însă, nu reușim deloc să sesizăm vreo schimbare de ton; aceasta poate fi o simplă impresie, bazată pe puține elemente, care se repetă efectiv
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este adresată nu lui Fabius, ci lui Cotta Maximus, pentru că justifică el370 "entspricht der Ton mehr den Schreiben an den weit jüngeren Cotta Maximus als an den hochangesehenen F(abius)...". Noi, însă, nu reușim deloc să sesizăm vreo schimbare de ton; aceasta poate fi o simplă impresie, bazată pe puține elemente, care se repetă efectiv în epistolele I, IX și III, VIII, dar, din punctul nostru de vedere, a fost interpretată greșit: vom reveni asupra acestui aspect la timpul potrivit. Pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe puține elemente, care se repetă efectiv în epistolele I, IX și III, VIII, dar, din punctul nostru de vedere, a fost interpretată greșit: vom reveni asupra acestui aspect la timpul potrivit. Pentru moment, repetăm, nu există nicio diferență de ton între această scrisoare (I, V) și cea anterioară, pe care noi deja am analizat-o (I, II). De exemplu, începutul nu oferă nimic special: "Naso, care pe vremuri nu ocupa ultimul loc printre prietenii tăi, te roagă, Maximus, să binevoiești
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]