23,518 matches
-
iar în clădire au funcționat pe rând: Casa Pionierilor, Casa Radioficării și Casa de Cultură. În anul 1974 destinația imobilului a fost schimbată în muzeu de artă. Referitor la transformarea clădirii în muzeu, Ion Irimescu declara: "„Aveam multe lucrări în atelierul meu de la București. Ideea înființării unui muzeu mă stăpânea de multă vreme. Am oferit orașului lucrările, dar am cerut în schimb un spațiu de expunere adecvat. Oficialitățile vremii, reprezentate de un om care iubea arta și înțelegea menirea ei, Miu
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
voluntar pe frontul antigerman, dar ofițerul de acolo (Florin Piersic) îl respinge din cauza vârstei, dându-i totuși un bon pentru a mânca la cantina Centrului teritorial. Flămând și dormind printre dărâmături, Mihai încearcă să se angajeze ca ucenic la un atelier de cizmărie și apoi la o băcănie, dar este dat afară deoarece nu a acceptat să fie exploatat de meșterii de acolo. În cele din urmă, el este racolat de un vagabond pe nume Lampă (Sebastian Papaiani), un fost hoț
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
doua zi la gară. Comisarul Burlacu dispune trimiterea lui la Casa de corecție condusă de Potra, unde este încarcerat în mod abuziv (fără sentință judecătorească) și sub numele de Urâtul. Mihai este preluat de instructor (Constantin Rauțchi) și repartizat la atelierul de tâmplărie, unde găsește și alți minori condamnați pentru motive politice. Instructorul îl pedepsește pe „roșcovan” la sfatul directorului. Mihai află de la ceilalți colegi că directorii Casei de corecție furau materii prime, alimente și bani din sumele alocate de stat
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
a deschis pentru public un parc arheologic și de distracții care include un spațiu cu vestigii și reproduceri ale uneltelor agricole folosite în regiune în antichitate. În august 2012, în cursul lucrărilor pentru șoseaua Kfar Malal, s-a descoperit un atelier antic de producere pe scară comercială a uleiului de măsline datând din epoca bizantină și până la cea a Califatului Arab, adică secolul al VI-lea - VIII-lea.
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
Maria. În anul 1845 regele Maximilian al II-lea al Bavariei a dispus construirea unei punți de lemn peste defileul Pöllat, care a trebuit să fie înlocuită câțiva ani mai tarziu. În 1866, regele Ludovic al II-lea a cerut atelierelor de lucru Gustavsburg ale companiei Cramer-Klett & Co (azi MÂN AG) din Nürnberg înlocuirea acestui pod printr-o construcție de fier proiectată de comisarul regal de construcții Heinrich Gottfried Gerber. În timpul construcției podului Marienbrücke a fost testată cu succes pentru prima
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
dat alerta, salvând orașul de invazia galilor conduși de Brennos. Aceste gâște erau consacrate cultului Iunonei. După acest episod, templul Iunonei a fost denumit Templul Iunonei Moneta. În : „a avertiza” , iar "moneta": „cea care avertizează”. În acest templu era instalat atelierul în care au fost bătute primele monede romane, denumirea de « monedă » provenind de la Templul Iunonei Moneta. Gâștele consacrate Iunonei au fost întreținute de stat, cel puțin de la acest eveniment, pe Capitoliu, sub responsabilitatea cenzorilor. Pentru comemorarea acestui eveniment, romanii organizau
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
surori Maria (Ioana Moraru) și Mirabela (Adriana Cucinschi) locuiesc într-un apartament de bloc alături de părinți (Horațiu Mălăele și Oana Pellea) și de bunică (Stela Popescu). Televizorul familiei se defectează și este dus de tatăl fetițelor la reparat la un atelier, dar meșterii de acolo nu apucă să se uite la el pentru că un băiat pasionat de electronică pe nume Bogdan își dă seama că trebuie schimbat antiparazitorul. Deasupra patului fetițelor se afla un tablou pe care erau desenați Oache, Scăpărici
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
numele pe care îl are și în zilele noastre. Numele străzii evocă una dintre bătăliile câștigate de oștirea română în satul Smârdan, (astăzi Inovo) de lângă Vidin. În secolul XIX, această stradă cunoaște o adevarată dezvoltare, pe ea construindu-se magazine, ateliere de reparații, dar și câteva hoteluri importante pentru Bucureștiul acelor vremuri. Unul dintre cele mai importante și frumoase hoteluri era Hotelul Brenner sau Hotel D'Europe, hotel menționat și de consulul Wilkinson în 1820. Acesta spunea că hotelul este "„bine
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]
-
Expus o lungă perioadă la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, a fost readus în palat în anii 1990 (inventar ÖG 2089). A fost realizată și o a cincea versiune (Muzeul Național al Castelului Versailles) de către David, rămasă în atelierele sale succesive din Paris și din timpul exilului său de la Bruxelles. La moartea pictorului, tabloul atârna pe partea opusă a patului său. Pus în vânzare fără succes de către familia sa în 1826, a fost cumpărat de baroneasa Pauline Jeanin, fiica
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
cele cinci portrete a fost pictat în patru luni, din octombrie 1800 până în ianuarie 1801. David a început imediat replica sa în februarie și a terminat-o la 25 mai, dată la care a fost vizitat de Bonaparte, venit în atelierul de la Luvru pentru a-și admira imaginea. A. Th., autorul primei biografii complete a pictorului, menționează o anecdotă referitoare la vizita lui Napoleon în atelierul lui David : Potrivit lui Charles Bouleau, bazându-se pe un desen al lui Girodet, artiștii neoclasicismului
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
terminat-o la 25 mai, dată la care a fost vizitat de Bonaparte, venit în atelierul de la Luvru pentru a-și admira imaginea. A. Th., autorul primei biografii complete a pictorului, menționează o anecdotă referitoare la vizita lui Napoleon în atelierul lui David : Potrivit lui Charles Bouleau, bazându-se pe un desen al lui Girodet, artiștii neoclasicismului își structurau tablourile pornind de la o construcție geometrică riguroasă bazată pe regula clasică de pliere a laturilor mai scurte ale dreptunghiului, cele două pătrate obținute
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de mătase erau tranzacționate în estul Mediteranei. Pieile de animale, precum cele de leopard, erau purtate de preoți și de faraoni. Producerea hainelor era rolul femeilor, pe care le țeseau la războaiele de țesut orizontale, fie la domiciliu, fie în ateliere de lucru conduse de nobili. Confecționau veșminte și pânze. Egiptenii confecționau sandale făcute din piele și legate cu două curele. Pentru faraoni și nobili se confecționau sandale decorate. Egiptenii obțineau vopsele din plante sau din ocru pentru a-și decora
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
război într-o suburbie din Paris. Misiunea lui Arno Stern era de a ține copii ocupați pe perioada de ședere în orfelinat și așa începe să picteze. Rezultatul a fost" Malort". În anii 1950 a construit prin forțe proprii un atelier la Paris Saint Germain-des-Prés pentru copii. Timp de 33 de ani, acest studio s-a numit "Académie du Jeudi", nume care rămâne până la mutarea lui Arno Stern într-un cartier central al Parisului. Noul loc primește numele de "Closlieu" (în
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
dorința și ideea creării unei academii pentru copii: "Académie du Jeudi" („Academia de joi”). Ziua de joi era în Franța o zi liberă în săptămâna școlară - astfel se explică numele academiei. Așa se face că în 1949 a deschis un atelier de pictură pentru copii în centrul orașului Paris, la Saint-Germain-des-Prés. " Académie du Jeudi" devine rapid un proiect cunoscut de mass-media și nu numai. Dar dorința lui Stern nu a fost de a avea doar un atelier cunoscut, ci visul sau
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
1949 a deschis un atelier de pictură pentru copii în centrul orașului Paris, la Saint-Germain-des-Prés. " Académie du Jeudi" devine rapid un proiect cunoscut de mass-media și nu numai. Dar dorința lui Stern nu a fost de a avea doar un atelier cunoscut, ci visul sau a fost de a crea un loc unde copiii pot trăi sentimentele lor cele mai intime, si aceasta izolați de publicitate și publicul larg. Acesta este momentul în care Stern a început un proces de dezvoltare
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
un loc unde copiii pot trăi sentimentele lor cele mai intime, si aceasta izolați de publicitate și publicul larg. Acesta este momentul în care Stern a început un proces de dezvoltare foarte important. Până atunci, Stern a descris activitatea din atelierul său că „artă pentru copii”. De-a lungul timpului, Stern s-a distanțat tot mai mult de acest concept și a dezvoltat unul nou: „Formulation”. Prin urmare, pictură are în viziunea lui Stern un scop neterapeutic și nu este deci
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
mai mult de acest concept și a dezvoltat unul nou: „Formulation”. Prin urmare, pictură are în viziunea lui Stern un scop neterapeutic și nu este deci o terapie prin artă, iar accentul îl pune pe funcționarea practică. Așa apare noul atelier, după aproape 33 de ani, în apropiere de La Madeleine: "Closlieu" („Locul închis”, în senul de „locul protejat”). În 1987 Arno Stern fondează "Institut de Recherche en Sémiologie de l'Expression" („Institutul de cercetare pentru semiologia exprimării”). Institutul se concentreză pe
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
Saving Santa") este un film de Crăciun americano-britanic din 2013 regizat de Leon Joosen. Este o animație pe calculator scrisă și creată de Tony Nottage. Filmul este produs de Prana Studios și distribuit de Gateway Films și The Weinstein Company. Atelierul lui Moș Crăciun de la Polul Nord este bine camuflat și nu poate fi văzut din satelit. Filmul prezintă povestea lui Bernard, un elf, ajutor al Moșului care se ocupă de curățenia în staulul renilor. Dar el este nemulțumit de meseria sa
Salvându-l pe Moș Crăciun () [Corola-website/Science/330679_a_332008]
-
sa, Vera Baddington, vor să transforme compania lor de transport aerian în cea mai mare companie din lume de acest fel. De aceea ei au nevoie de secretele Moșului pe care-l caută mereu, prin satelit, pentru a-i găsi Atelierul de la Polul Nord. În timpul căderii de curent din Ajunul Crăciunului, camuflajul nu mai este eficient și Nevil împreună cu mercenarii săi află unde este orașul Moșului și-l invadează. Între timp, Moș Crăciun, plăcut surprins de faptul că Bernard este un bun
Salvându-l pe Moș Crăciun () [Corola-website/Science/330679_a_332008]
-
calicare pentru piloți din Petersburg, curs pe care-l termină în anul 1917. El devine membru al partidului comunist fiind înrolat în armata roșie. În timpul războiului civil rus lucrează că mecanic de avioane pe frontul de nord iar ulterior la atelierele de avioane din Saratov. La data de 21 septembrie 1921 se înscrie la academia militară de aviație. În acest timp este inițiat de profesorii săi în aerodinamică și în construcția de elicoptere. În anul 1923 el a construit primul său
Serghei Vladimirovici Iliușin () [Corola-website/Science/330725_a_332054]
-
chitarele Epiphone sunt produse doar în fabrica din Qingdao. În anii 1990 Epiphone a lansat o serie numită Imperial Series. Acestea erau un remake al chitarelor archtop Epiphone clasice din anii 1930 și 1940. Fiecare chitară era construită manual în atelierul Fujigen din Japonia. Această serie a fost stopată în 1993, fiind produse doar 42 de exemplare Emperor. Câteva alte modele, cum ar fi De Luxe, Broadway și Triumph au fost produse în cantități diferite. Producția s-a mutat înapoi în
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Series" (pentru chitarele acustice). Aceste două colecții aveau intenția de a reintroduce modelele Epiphone originale fabricate în Statele Unite. În 2002 Epiphone a început să producă o serie de instrumente de calitate superioară cunoscută sub numele de "Elitist Series", construite la atelierele Terada și Fuji-Gen din Japonia. Până în anul 2008 producția la această serie a fost stopată cu excepția modelelor Elitist Casino și Dwight Trash Casino. Chitarele din această serie aveau caracteristici precum lemne de calitate superioară, prăguș confecționat din os, finisaje realizate
Epiphone () [Corola-website/Science/330895_a_332224]
-
Tageblatt". În 1919, i-a apărut la Leipzig volumașul "Geständnisse und Erkenntnisse" (Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
und Erkenntnisse" (Mărturisiri și cunoaștere). În 1930 a adunat poeziile sale răzlețe în volumul "Späte Ernte" (Recoltă târzie). Despre acest volum el declara că a rezultat din „praful“ adunat în atelierul său se „aurar“, explicând că după ce mătură praful din atelierul lor, aurarii nu îl aruncă ci îl pun la topit, scoțând din el câteva grame de aur. La 3 ani după publicarea acestui volum, Ernst Kühlbrandt a murit la Brașov, în 1933.
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
împărații din dinastia Comnen din Trebizonda, denumită "aspron" (în română: „alb”) și destinată prelevării unui impozit. Din punctul de vederea al Islamului, acest impozit este condamnabil, întrucât era aplicabil oricărui supus al Imperiului Otoman. Primele akcele au fost bătute în atelierele de la Bursa, iar mai târziu și în alte orașe ale imperiului. Moneda avea titlul de 900‰, greutatea de 1,2 g și un diametru de aproximativ 18 mm. Denumirea românească "aspru" provine din denumirea din : „alb”, denumire luată de la culoarea
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]