23,159 matches
-
Iași, ales membru corespondent al Academiei Române în 1882 și îndepărtat în 1903, ca urmare a acuzației de delapidare de bani publici. Între anii 1864-1868, împreună cu Ștefan Vârgolici, a urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere ale Universității din Madrid obținând doctoratul cu teza intitulată "Breve noticia sobre la historia de Rumania" (Scurtă informare despre istoria României). La această universitate a fost înmatriculat sub numele «Andrés Vizanti y Basilio». A absolvit cu calificative excelente, obținând și două premii, la literatura greacă și
Andrei Vizanti () [Corola-website/Science/328077_a_329406]
-
1991 a absolvit cu titlul de inginer Universitatea Politehnica din București. În 1996 și-a luat licență în filozofie la Universitatea București. A urmat un master la Central European University (CEU) din Budapesta, absolvit în 1997 și a obținut un doctorat în științe politice la SNSPA în 2007. A fost Oxford Fellow la colegiul Nuffield, Oxford University, pentru un trimestru în 1999; și Fulbright fellow în 2000-2001 la Institutul de politici publice al Georgetown University din Washington DC.
Sorin Ioniță () [Corola-website/Science/328082_a_329411]
-
începutul celui următor. Jan Zamoyski s-a născut pe 19 martie 1542 ca fiu al lui Stanisław Zamoyski și Anna Herburt în Skokówka. La vârsta de 13 ani este trimis să studieze la Universitatea din Padova, unde a obținut un doctorat în drept. La Padova se convertește de la calvinism la Biserica Romano-Catolică. Se întoarce în Polonia în 1562. Încă de pe vremea studiilor s-a arătat deosebit de interesat de politică. În 1563 scrie scrie "De senatu Romano" (Despre Senatul roman), un studiu
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
studii de chimie la Stuttgart, Londra, München și Freiburg. În perioada 1977 - 1981, a lucrat ca si cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Universității Albert-Ludwig din Freiburg. Aici, sub îndrumarea Prof. Herbert Zimmermann, a studiat în cadrul tezei sale de doctorat cu subiectul: Măsurători RMN ale schimburilor cinetice intramoleculare. În această perioadă a asistat la un expozeu inaugural al directorului sau de teza Hans-Heinrich Limbach despre lucrările viitorului laureat al premiului Nobel, Paul Lauterbur, în domeniul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
începe carieră de cercetător la Departamentul de Radiologie al Centrului Medical Univeristar din Freiburg și dezvolta metodă de achiziție Rapid Acquisition with Relaxation Enhancement (RARE) în colaborare cu firma Bruker Medizintechnick GmbH. În 1989, Jürgen Hennig își susține teza de doctorat la Facultatea de Medicină a Universității Albert-Ludwig din Freiburg. În 1991 este numit professor la Clinica Universitară din Freiburg și director al grupului de cercetare IRM. În 1998 este numit director al secțiunii Imagistică Funcțională Fizico-Medicală al Departamentului de Radiologie
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza "Liderii în dinamica grupurilor" elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu. În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
Din 1938 se stabilește cu familia la Iași, locuind într-o casă parohială a bisericii „Sfântul Gheorghe” - Lozonschi. Activează ca profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași dar continuă să participe la activitățile inițiate la Ungureni. În 1940 obține doctoratul în pedagogie, iar în 1944 obține titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu teza " Condițiile și perspectivele unei pedagogii a satului românesc", teză realizată sub îndrumarea lui Ion Petrovici. Perioada de după război a fost dificilă: activitatea Universității Populare din
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
A fost studentul lui Kallistos /Timothy Ware. Farrell a devenit profesor de patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are, de asemenea, un masterat la Universitatea Oral Roberts, o licență în arte la Universitatea John Brown și gradul de doctorat (D. Phil.) la Pembroke College, Universitatea Oxford cu specialitate în Patristica, doctorat atribuit în 1987. Farrell a scris lucrări de teologie, despre Părinții Bisericii și Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale ce au apărut astfel în
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are, de asemenea, un masterat la Universitatea Oral Roberts, o licență în arte la Universitatea John Brown și gradul de doctorat (D. Phil.) la Pembroke College, Universitatea Oxford cu specialitate în Patristica, doctorat atribuit în 1987. Farrell a scris lucrări de teologie, despre Părinții Bisericii și Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale ce au apărut astfel în cele două Europe. Farrell a realizat prima traducere în limba engleză a
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
decembrie 2012 - 12 decembrie 2013. A absolvit Liceul Nicolae Bălcescu din București (în prezent Colegiul Național Sfântul Sava) în 1976. Este licențiat în istoria artei la Institutul de Artă din București, pe care l-a absolvit în 1980. Are un doctorat în istorie, obținut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj în 1991. Între 1991 și 1993 a urmat studii doctorale în cadrul facultății de teologie la Universitatea din Fribourg, Elveția. De asemenea a fost auditor al Școlii de Înalte Studii în Științele Sociale
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
1991. Între 1991 și 1993 a urmat studii doctorale în cadrul facultății de teologie la Universitatea din Fribourg, Elveția. De asemenea a fost auditor al Școlii de Înalte Studii în Științele Sociale din Paris și a mai susținut cu succes un doctorat în filosofie la Universitatea din București, în 1999. a activat ca muzeograf în cadrul Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București, din 1981 până în 1986, la Oficiul pentru patrimoniul cultural. Între anii 1987 și 1998, a fost cercetător științific, la
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
Universității din București, 1993 - 1996. Din 1997 a fost numit printr-un ordin de ministru al ministrului învățământului, profesor de știință politică la Universitatea din București. În 1999, prin alt ordin al ministrului educației naționale, a fost numit conducător de doctorat în științe politice, și confirmat în 2007 de ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului. Din 1990, a susținut peste 30 de conferințe și prelegeri la: - Școala de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris ( École des Hautes Études en Sciences
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
1962-1967). Și-a luat licența în 1967 cu o lucrare despre "Filosofie și poezie la Lucian Blaga". A urmat apoi, la studii fără frecvență, Facultatea de limba franceză (1970-1974), fără a o termina printr-o lucrare de licență. A luat doctoratul în Litere la Universitatea din București, cu "magna cum laude", în 2001, cu lucrarea "Miorița. O hermeneutică ontologică". A început să lucreze ca profesoară de limba română și franceză la Liceul agricol Poarta Albă (1967-1974), apoi, prin concurs, ca profesoară
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
universitare "Teoria deformării plastice" și "Procedee neconvenționale de laminare" și tratatele "Calibrarea cilindrilor de laminare" și "Teoria și tehnologia deformării prin tragere", primele lucrări de acest gen din literatura de specialitate românească. Din anul 1990 a fost conducător științific de doctorat în specialitatea Deformări plastice și tratamente termice și a fost șeful catedrei Deformări plastice din Universitatea Politehnica din București. Pentru întreaga sa activitate profesională dedicată științei, în domeniul prelucrării prin deformare plastică, la sfârșitul anului 2001, a fost propus pentru
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
Pentru întreaga sa activitate profesională dedicată științei, în domeniul prelucrării prin deformare plastică, la sfârșitul anului 2001, a fost propus pentru a deveni membru supleant al Academiei Române - SECȚIA DE STIINTE TEHNICE. A condus cu atenție și implicare studiile universitare de doctorat, denumite pe scurt doctorat, a numeroși ingineri în domeniul Deformărilor plastice. Menționam printre alții : 1993 Mihail TÂRCOLEA - Studii și cercetări privind modelarea procesului de deformare plastică prin tragere fără ghidaj interior a țevilor 1995 Cătălin POPESCU - Cercetări privind rolul refulării
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
profesională dedicată științei, în domeniul prelucrării prin deformare plastică, la sfârșitul anului 2001, a fost propus pentru a deveni membru supleant al Academiei Române - SECȚIA DE STIINTE TEHNICE. A condus cu atenție și implicare studiile universitare de doctorat, denumite pe scurt doctorat, a numeroși ingineri în domeniul Deformărilor plastice. Menționam printre alții : 1993 Mihail TÂRCOLEA - Studii și cercetări privind modelarea procesului de deformare plastică prin tragere fără ghidaj interior a țevilor 1995 Cătălin POPESCU - Cercetări privind rolul refulării în procesele tehnologice de
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
dintre parametrii tehnologici în procesele de extruziune hidrostatica În anul 1970 a obținut titlul științific de doctor inginer în specialitatea Laminoare la Institutul de Oțel și Aliaje din Moscova , universitate de referință în domeniu, cunoscută în toată lumea. Tema tezei de doctorat a cuprins la etapa elaborării, priorități în domeniu, ocupându-se de laminarea cu viteze mari, de până la 50 m/s., situându-se și acum în zona performanțelor ridicate în tehnică laminarii. A fost permanent prezent în activitatea de cercetare științifică
Eugen Cazimirovici () [Corola-website/Science/328335_a_329664]
-
a folosit pseudonimele F. Ion, Ion F., Socrate, Menipos, Lafcadio, Menin, Philolaos din Crotona sau Menale. Ion Frunzetti a publicat în anul 1942 eseuri dedicate operei lui Lucian Blaga și, în același an, a început să-și facă teza de doctorat nefinalizată niciodată intitulată "Tipologia ornamenticii populare românești", sub directa îndrumare a lui I. D. Ștefănescu și George Oprescu. Părți din această teză au apărut începând din anul 1940 în revista "Viața Românească". În perioada 1944 - 1946 îndeplinește funcția de asistent
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
a permis să emigreze în Statele Unite ca medic rezident. Suna Öz (n. Atabay) provenea dintr-o familie înstărită din Istanbul. Oz a urmat cursurile Tower Hill School din Wilmington, Delaware. În 1982 a absolvit Universitatea Harvard. În 1986 a obținut doctoratul în medicină și masteratul în administrarea afacerilor din partea Facultății de Medicină din Pennsylvania și a Școlii Wharton. Din 2001 predă în cadrul departamentului de chirurgie al Universității Columbia. Este și director al Institutului de medicină cardiovasculară și complementară din cadrul Spitalului Prezbiterian
Mehmet Öz () [Corola-website/Science/327578_a_328907]
-
dr. Constantin Voicu (2001-2007). Studiile doctorale au fost continuate la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian” din cadrul Universității București, sub îndrumarea științifică a diac. prof. univ. dr. Ioan Caraza (2007-2011), sub a cărui conducere magistrală a întocmit și susținut teza de doctorat: Sfanțul Grigorie Palama și doctrina despre energiile necreate (București, 2011). Preasfinția să este în prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teza de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
conducere magistrală a întocmit și susținut teza de doctorat: Sfanțul Grigorie Palama și doctrina despre energiile necreate (București, 2011). Preasfinția să este în prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teza de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreștin, sub îndrumarea științifică a arhim. prof. univ. dr. Nikolaos Ioannidis și a mitropolitului prof. univ. dr. Hrisostomos Savvatos. A fost hirotonit diacon și preot în anul 2001 și tuns în
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
ani a pledat pentru prima oară în fața unui judecător, apărându-și consătenii contra unui arendaș. După absolvirea liceului "Matei Basarab" s-a înscrie la cursurile Facultății de drept din București. După absolvire, a plecat în Franța pentru specializare, luându-și doctoratul în drept în anul 1894, cu lucrarea "L'évolution de L'idée de Droit". Întors în țară, a lucrat un timp ca judecător la tribunalul din Iași și apoi ca procuror la tribunalul Ilfov. Calitățile sale i-au fost recunoscute
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
8 copii (5 băieți și 3 fete). Școala primară germană a urmat-o în localitatea natală, apoi Gimnaziul superior de stat din Dumbrăveni, Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității „Ferenc József ” din Cluj. Și-a susținut teza de doctorat în științe juridice la 20 ianuarie 1912. În toamna anului 1918, ca majoritatea intelectualilor români, se încadrează în mișcarea națională din Comitatul Mureș-Turda. Este ales membru în Consiliul Național Român, deținând și funcția de comisar militar, alături de medicul Dr. Titu
Aurel Baciu () [Corola-website/Science/327142_a_328471]
-
Huși - d. 1884) a fost un medic chirurg, profesor de chirurgie, fondator al Școlii de chirurgie din Iași, prima școală medicală universitară din România cu predare în limba română, precursoare directă a Facultății de Medicină din Iași. și-a obținut doctoratul în medicină și chirurgie în 1857, la Berlin, cu teza „"De febră moldavenis"”. Reîntors în Moldova, a fost profesor la „Școală de moșit” din cadrul Institutului Gregorian și medic primar (1859) la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași. În anul 1859, a
Nicolae Negură () [Corola-website/Science/327232_a_328561]
-
se afla în permisie militară și a petrecut o zi la casa închiriată de Floria Capsali și Mac Constantinescu, înainte de a pleca spre Sinaia pentru a urca la Pietrele Arse, iar apoi în 1933, după publicarea romanului "Maitreyi" și susținerea doctoratului în filozofie, plecând de acolo după câteva zile, împreună cu grupul său, într-o expediție în Bucegi. În vara anului 1955 Mircea Eliade nu avea niciun angajament științific, așa că a plecat în vacanță în Elveția. El s-a aflat în luna
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]