24,150 matches
-
nevinovați, iar cei vinovați sunt bine mersi pe posturile lor. Acești conducători văd numai ce vor ei, dar că timp de zece luni au pus pe șantiere paznici oameni cu cea mai înaltă categorie de calificare, oameni care toată noaptea dormeau și ziua mergeau să lucreze la particulari, nu văd. în urma acestui scandal a venit o comisie formată din cei mai mari mafioți de la centrala Tripoli, care au trecut pe la șeful de șantier și inginerul-șef pentru a se consulta și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Zguduitoare scrisoarea de condoleanțe; de necomentat. Altfel? Muncesc. Mult mai puțin și mult mai prost decât ar trebui. Dar nu am putere. După o oră sau două de lucru (fără greutate, fără importanță) simt nevoia să mă culc și să dorm un secol. Eh, ce secol aș mai dormi! Iertați-mă că nu mai am talent la scris (am senzația că n-am avut niciodată). Mă doare golul din piept, locul În care au fost inimile. Poate un om să moară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mult mai puțin și mult mai prost decât ar trebui. Dar nu am putere. După o oră sau două de lucru (fără greutate, fără importanță) simt nevoia să mă culc și să dorm un secol. Eh, ce secol aș mai dormi! Iertați-mă că nu mai am talent la scris (am senzația că n-am avut niciodată). Mă doare golul din piept, locul În care au fost inimile. Poate un om să moară nu de inimă, ci de absența inimii? Sărutări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Béla Bartók... Mă trezesc pe la miezul nopții, În cameră e frig, un val de lumină din stradă luminează biblioteca. Mă scol și-mi pun paltonul peste plapumă: dacă ar fi cald, aș Încerca să scriu, simt că n-o să pot dormi prea repede. Am În gând o poveste despre o fată care după ce a căzut la facultate intră În serviciu și se Încurcă cu șeful, dar acum povestirea mi se pare proastă și renunț cu multă ușurință la ea. Rămân nemișcat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transmitea la emisiunea Teatru TV o piesă de inspirație istorică a lui M. Eminescu, rămasă În stadiu de ciornă (lucru care nu se explica bieților telespectatori). Sorin nu mai avea puterea să privească, era În pat, ceilalți erau Încredințați că doarme, oricum ținea ochii Închiși. Cineva din familie a spus În șoaptă că piesa nu-i pare grozavă, mirându-se că este totuși opera lui Eminescu. Muribundul n-a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când Madi mă invitase la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și lascivă. Noaptea când a rămas să doarmă la noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa de alături de privirea mare a unui Adrian Păunescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cutremur. Geamurile sunt sparte, la fel și mobilele, la fel un perete, ușa poartă urme de foc. Sub balcon se văd Încă vestigiile celuilalt foc, cu resturi de obiecte și oase de animale carbonizate. Teea Iancu a fugit de acasă, doarme pe la prieteni și pe la rude, temându-se de repetarea agresiunii. Comentariile - cum se spune În astfel de cazuri - sunt de prisos. Încheiem deci aici, nu Însă Înainte de a aminti - pentru cei ce-au uitat - că trăim Într-o societate guvernată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neapărat, o evaluare de acest tip. Scriitorii nu sunt, obligatoriu, „autentici” și „falși”, ci talentați sau nu. Pentru că aș putea specula oricât asupra temei și greu mi-ar fi să nu evoc câteva pachete de vechi și extraordinare scrisori care dorm În sertare, invocându-mi atingerea, să mai spun că oricât ne descurajează uneori solemnitatea și reverența, oricât ni se pare, prin cumulare, că Împiedică, de fapt, adevărata fraternizare, resimțim astăzi tot mai acut, În trivialitatea grăbită a vieții „postmoderne”, nevoia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult ca orice. În Viața ca o pradă povestește cum a vândut plapuma, ca și cum iarna n-ar mai exista, mulțumit cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cita fragmentul din Preda cu plapuma: „Mi-am vândut plapuma să am cu ce trăi, puținele cărți pe care le aveam și am Început să scriu o nuvelă. Mergea bine. Din când În când ieșeam, Îmi cumpăram pâine și roșii, dormeam câteva ore și mă Întorceam la nuvela mea”. Urmau considerațiile de mare finețe ale criticului și concluzia: „Liniștea aceasta e miraculoasă. Oanume indiferență a eroului În planul empiric și chiar față de evenimente care pe alții Îi sperie, atitudinea sa de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la Berck. În vara și toamna anului 1934, Blecher, aflat la tratament la Brașov
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toamnă. Am trecut pe la Focșani, care intrase în istoria mișcării naționale prin închisoarea Căpitanului și prin procesul, care a trebuit să ne țină în acest oraș. Prin noaptea pe care o puteai tăia cu cuțitul, nu se vedea nimic. Orașul dormea întins pe șesul bătut de ploaie. Am văzut numai gara sărăcăcioasă și pustie. Ne apropiam de Mărășești. În tren un domn între două vârste, fost ofițer în război, ne povestea de luptele la care a luat parte, pomenind cu evlavie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu și intră în odaie Pera, băiatul cel mai mic al lui Tomici, căci cel mai mare, Traian, plecase la Sibiu la școală. Au venit jandarmii sârbi, ne spune Pera cu respirația tăiată și se întoarce înapoi. în camera unde dormeam noi, ne aflam concentrați în acel moment cinci: eu, Petrașcu, Dumitriu, Borobaru și Vârlan. Știrea adusă de Pera ne-a năucit. Presimțirile lui Petrașcu... Nu știam ce să facem. Să ieșim în stradă și să fugim ni se părea primejdios
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se găsea la extrema unei aripi. Urmând pe femeie, noi trebuia să trecem curtea în diagonală, pentru a ne ascunde într-un șopron care se găsea la extrema celeilalte aripi. Dar tot pe această aripă se găsea și camera unde dormeau Borobaru și Vârlan și unde acuma se găseau jandarmii. Tomici s-a gândit totuși să riscăm acestă mișcare, pentru a nu fi găsiți de jandarmi, dacă le-ar trece prin cap să percheziționeze toată casa. Neam strecurat cum am putut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție în locuința lor, păsările au zburat în curte cotcodăcind ca de groaza cuțitului. Dar mai disperați eram noi care nu știam dacă alarma găinilor nu va atrage atenția jandarmilor. Aici am stat înghesuiți, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tăiat în grabă niște nutreț pentru vite, l-a pus în căruță și apoi s-a întors. Timpul era rece. Ploua o ploaie măruntă și deasă, iar noi nu aveam decât hainele pe noi. Pardesiile ne rămăseseră în camera unde dormiserăm. Cum lumea trecea pe drum și dacă am fi rămas în picioare ne-ar fi zărit, ne-am întins pe răzoare. După o bună așteptare, l am văzut pe Pera venind cu bicicleta pe drum. I am ieșit în întâmpinare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de la Primărie, au fost escortați la Belgrad, legați unul de altul cu mâinile la spate. Din faptul cum i-a tratat acuma, se părea că jandarmii îi descoperiseră a fi legionari. La ei acasă nu ne puteam întoarce, dar vom dormi peste noapte în casa omului care a venit cu el, iar dimineața vom vedea ce este de făcut. Ne-am întors în sat tăind holdele, iar când am ajuns la marginea lui, ne-am strecurat pe lângă garduri, căci tocmai încetase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
intrat în curtea omului și apoi în casă. Aici ne-a condus într-o odaie, unde pe întuneric, ne-a adus ceva de mâncare și un pahar cu vin. Apoi ne am întins toți trei pe două paturi și am dormit îmbrăcați. De dimineață tare, vine omul la noi și ne zguduie zdravăn, căci eram cufundați într-un somn de plumb și ne spune că peste ziuă nu putem rămâne în casă, căci am fi văzuți de vecini. Trebuie să ne
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că în casă sar putea să vină cineva dimineața și să-i vadă. Femeile din casa lui Neagu le-au adus albituri ca să se schimbe și, istoviți după tot efortul din ultimele zile, s-au trântit pe paie și au dormit, în rumegatul molcolm al vitelor până aproape de prânz. La amiază au întins masa cu tot ce puteau să i servească mai bun. Bătrânul Neagu, care avea cam patruzeci de ani a început să le ude masa cu „răchie” după obicei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
venit din nou Bengliu să-i ureze noapte bună. Se purta foarte amabil, îmbrăcat civil părea un salonard, capabil de flirturi, dar nici într-un caz de crimele groaznice pe care le săvârșise. Cu aceste gânduri tulburi a adormit și dormi fără vise în seara aceea. Dimineața primi ziarele cu ultimele știri: dizolvarea Frontului Renașterii Naționale și înființarea, în perspectivă, a unui nou organism politic. Tot comentând cu ofițerii evenimentele, se deschide ușa și intră Comandantul, într-un costum aproape elegant
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se zbăteau în ținetă și apoi ieșeau în cameră, plimbându-se și scuturându-se de mizerie și răspândind un miros îngrozitor de fecale. În spatele unei uși de scândură era o saltea de paie și o pătură cazonă pe care puteam să dorm. Mâncarea venea tot la trei zile. Dimineața se da o jumătate de gamelă de apă sărată. Altceva nimic. În ziua a treia o bucată de turtoi. Cu toate acestea foame nu-mi era; de trecerea timpului nu aveam cum să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de apă sărată. Altceva nimic. În ziua a treia o bucată de turtoi. Cu toate acestea foame nu-mi era; de trecerea timpului nu aveam cum să-mi dau seama, căci la mine în celulă era numai noapte. Uneori, când dormeam mă vizita câte un șobolan rău mirositor. Îmi trăgeam pătura pe cap căci deși erau fricoși, îi știam că sunt mari amatori să muște din urechile sau vârful nasului bietului deținut izolat. Astfel somnul îmi era întrerupt de plimbarea pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prânz și seara masa obișnuită a deținuților înmulțită cu apă caldă. Odată m-am amuzat să socotesc caloriile, vreo 700; foc nu aveam. În mai 1964 degetele de la mâini și de la picioare erau încă degerate. Ziua nu aveam voie să dorm iar noaptea nu puteam să dorm de frig... în ziua de 30 august am fost scos din „Zarca” și dus la celular, dar tot izolat. Apoi un subofițer politic m-a dus împreună cu alți trei deținuți în fața col Crăciun - comandantul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
deținuților înmulțită cu apă caldă. Odată m-am amuzat să socotesc caloriile, vreo 700; foc nu aveam. În mai 1964 degetele de la mâini și de la picioare erau încă degerate. Ziua nu aveam voie să dorm iar noaptea nu puteam să dorm de frig... în ziua de 30 august am fost scos din „Zarca” și dus la celular, dar tot izolat. Apoi un subofițer politic m-a dus împreună cu alți trei deținuți în fața col Crăciun - comandantul reeducator al condamnaților din Aiud (Actor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să bată ploi. Și dimineața prinse-n drum Pe-ntâiul călăreț de fum Spre zări de vis, pe murg de scrum. Dormea al doilea dintre ei Pe sâni și brațe de femei De-acum să uite ochii ei! Ci luna a spoit cu var, în ștreang, pe-al treilea drumar Leagănă-l creangă de arțar. Cu fruntea mută de pământ Cu ochi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]