24,388 matches
-
străbate orașul aproximativ dinspre sud-vest către nord-est. O altă stradă importantă este stradă Al Bishara ( البشارة Vestirea, sau Bună Vestire), paralelă cu prima în vest, si care duce de la piata orașului din sud, catre nord, traversând Orașul Vechi, până la Piata Izvorului și la Piata Bisericii. Din Piață orașului pornesc alte două străzi însemnate - strada Tawfik Ziyad către sud, și strada Iksal către sud-est. Dinspre sud, est și nord înconjura orașul o șosea principala interurbana numită în prima ei porțiune Șoseaua 75
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
și sunt însemnate prin numere. În sudul orașului se află o mică enclava care aparține orașului Natzeret Ilit și unde se găsește un hotel și o bază militară. În perioada preistorica zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peșteră cea mai faimoasa este Peșteră Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
enclava care aparține orașului Natzeret Ilit și unde se găsește un hotel și o bază militară. În perioada preistorica zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peșteră cea mai faimoasa este Peșteră Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
localitatea să atragă pelerini creștini și au fost ridicate în perimetrul ei cele dintâi biserici bizantine. În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfanțul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
din Bar (astăzi în Muntenegru). În plină criză iconoclastă, în anul 731, împăratul iconoclast Leon al III-lea a subordonat canonic mitropolia din Durrës patriarhului din Constantinopol. În perioada domniei lui Leon al VI-lea (886 - 912) sunt menționate în izvoarele bizantine 15 scaune episcopale care depindeau de mitropolia din Durrës. În 927 este recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au intrat sub controlul noului patriarhat. Durrës-ul a rămas însă în jurisdicția
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Ocupațiile de bază ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și cultivarea plantelor. Mai există însă și alte domenii în care localnicii își desfășoară activitatea: fabricarea pieselor de schimb auto, fabricarea cărămizii, prelucrarea lemnului și comerț. Prezența la nivelul comunei a unor izvoare de apă minerală oferă posibilitatea investitorilor de a le valorifica, prin amenajarea unor baze de tratament cât și a unor centre de îmbuteliere. O altă posibilitate de afaceri este dată de solul argilos, care poate fi exploatat; se pot amenaja
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
o pătură acviferă, care la precipitații normale se acumulează și izvorăște la baza versanților. Au o curgere permanentă și debite foarte variabile. În zonele calcaroase se acumulează importante cantități de apă din precipitații care debușează în izbucuri, lapiezuri. Coșuștea are izvoarele în județul Mehedinți într-o asemenea zonă la altitudini de 580 m. Alte cursuri de apă de pe teritoriul comunei sunt și pârâurile Prejna, Gornovița și Balta din bazinul hidrografic al râului Topolnița. La nivelul comunei se identifică zone carstice prin
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
satul Ponoral în 1576, azi sit arheologic). Zona de vest față de drumul județean 670 face parte din bazinul hidrografic al râului Topolnița cu afluenții importanți: Balta (alimentat la rândul său de afluenții din Costești, Prejna, Gornovița și râul Topolnița (cu izvoarele în zona localității Mălărișca) care se unesc la sudul localității Sfodea. Aici este zona cu cele mai multe peșteri: Balta, Curecea, Sfodea. Numeroasele izvoare din zona localităților comunei pot asigura debitele necesare pentru consumul populației și nevoile gospodărești, studiile hidrologice urmând să
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
cu afluenții importanți: Balta (alimentat la rândul său de afluenții din Costești, Prejna, Gornovița și râul Topolnița (cu izvoarele în zona localității Mălărișca) care se unesc la sudul localității Sfodea. Aici este zona cu cele mai multe peșteri: Balta, Curecea, Sfodea. Numeroasele izvoare din zona localităților comunei pot asigura debitele necesare pentru consumul populației și nevoile gospodărești, studiile hidrologice urmând să stabilească soluțiile de captare. Cu toate acestea la nivelul comunei se întâlnesc și zone inundate la precipitații bogate, cum ar fi: lunca
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
consumul populației și nevoile gospodărești, studiile hidrologice urmând să stabilească soluțiile de captare. Cu toate acestea la nivelul comunei se întâlnesc și zone inundate la precipitații bogate, cum ar fi: lunca Gornovița și lunca Balta. Tot aici se identifică și izvoare sulfuroase cu rezerve necunoscute în locul numit de localnici Valea Morii. Vegetația din cadrul județului se remarcă printr-o mare varietate floristică, ca urmare a poziției județului Mehedinți în partea de sud-vest a țării, la contactul cu extremitatea nordică a Peninsulei Balcanice
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
Izvoarele este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cernești, Chirițești, Homorâciu, Izvoarele (reședința), Malu Vânăt și Schiulești. Comuna se află în zona montană a județului, în bazinul hidrografic al Teleajenului, pe o vale străjuită de munții Nebunul
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
Izvoarele este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cernești, Chirițești, Homorâciu, Izvoarele (reședința), Malu Vânăt și Schiulești. Comuna se află în zona montană a județului, în bazinul hidrografic al Teleajenului, pe o vale străjuită de munții Nebunul Mare, Moașa și Trifoiu și drenată de pârâul Crasna. Prin comună trece șoseaua națională DN1A
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
pârâul Crasna. Prin comună trece șoseaua națională DN1A, care leagă Ploieștiul de Brașov prin Vălenii de Munte. La Homorâciu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102, care duce la Slănic, , , Plopeni, și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Comuna Izvoarele este traversată și de calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de stațiile Homorâciu și Izvoarele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Izvoarele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
La Homorâciu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102, care duce la Slănic, , , Plopeni, și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Comuna Izvoarele este traversată și de calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de stațiile Homorâciu și Izvoarele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Izvoarele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,17%), cu o minoritate de romi (1,6%). Pentru 2
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
județeană DJ102, care duce la Slănic, , , Plopeni, și Ploiești (unde se intersectează cu DN1B). Comuna Izvoarele este traversată și de calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de stațiile Homorâciu și Izvoarele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Izvoarele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,17%), cu o minoritate de romi (1,6%). Pentru 2,22% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,06%). Pentru 2,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Teleajen al județului Prahova și era formată din satele Izvoarele și Costeni (astăzi, în comuna Măneciu). Comuna avea 1475 de locuitori, o școală fondată la 1875 frecventată de 78 de elevi (din care 10 fete), 6 mori și 2 pive, din care o moară și o pivă pe Teleajen și
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
3 fete), două mori (una pe Crasna și una pe Teleajen) și două biserici: una în Schiulești, înființată de locuitori în 1842 și una în Homorâciu zidită în 1744 de căpitanul Iane și soția sa Anica. În perioada interbelică, comunei Izvoarele i-a fost arondat și satul Chirițești (anterior, în comuna Drajna de Jos), comuna ajungând la o populație de 2120 de locuitori, în vreme ce comuna Homorâciu avea 3120 de locuitori. Atât comuna Izvoarele, cât și comuna Homorâciu făceau parte atunci din
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
și soția sa Anica. În perioada interbelică, comunei Izvoarele i-a fost arondat și satul Chirițești (anterior, în comuna Drajna de Jos), comuna ajungând la o populație de 2120 de locuitori, în vreme ce comuna Homorâciu avea 3120 de locuitori. Atât comuna Izvoarele, cât și comuna Homorâciu făceau parte atunci din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Homorâciu a fost desființată și inclusă în întregime în
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
și comuna Homorâciu făceau parte atunci din plasa Văleni din județul Prahova. În 1950, ele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Homorâciu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Izvoarele, iar satul Costeni a trecut la comuna Măneciu, toate acestea fiind arondate județului Prahova, reînființat. În comuna Izvoarele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1743-1744, cu absidele laterale construite în 1877) din satul Homorâciu; (1854) din
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna Homorâciu a fost desființată și inclusă în întregime în comuna Izvoarele, iar satul Costeni a trecut la comuna Măneciu, toate acestea fiind arondate județului Prahova, reînființat. În comuna Izvoarele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1743-1744, cu absidele laterale construite în 1877) din satul Homorâciu; (1854) din Izvoarele; și (începutul secolului al XVIII-lea, 1824-1828) din satul Schiulești, ansamblu format din biserica „Sfinții Împărați Constantin
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
iar satul Costeni a trecut la comuna Măneciu, toate acestea fiind arondate județului Prahova, reînființat. În comuna Izvoarele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1743-1744, cu absidele laterale construite în 1877) din satul Homorâciu; (1854) din Izvoarele; și (începutul secolului al XVIII-lea, 1824-1828) din satul Schiulești, ansamblu format din biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, turnul-clopotniță și o fântână. În rest, alte unsprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
Nae Gaftoi (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Eufrosina Săcuiu (1898), Constantin N. Manolică (începutul secolului al XX-lea), Maria Ciobanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Sevasta Zârnă și Ana Onea (începutul secolului al XX-lea), ultimele șase din satul Izvoarele.
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
hotarului comunei și sunt de origine aluvionară, formate din îngrămădiri mari de materiale cărate de ape din munții și dealurile mai înalte. Ele se pierd lent în Câmpia Eriului și mai abrupt în Câmpia Crasnei. În aceste dealuri își au izvoarele Sechereșa și Sforașa care sunt izvoarele de bază ale Eriului și au săpat terase largi pe care se află așezat satul Unimăt. Clima regiunii se încadrează în climatul caracteristic părții de nord-vest a Transilvaniei care are un climat temperat - continental
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
aluvionară, formate din îngrămădiri mari de materiale cărate de ape din munții și dealurile mai înalte. Ele se pierd lent în Câmpia Eriului și mai abrupt în Câmpia Crasnei. În aceste dealuri își au izvoarele Sechereșa și Sforașa care sunt izvoarele de bază ale Eriului și au săpat terase largi pe care se află așezat satul Unimăt. Clima regiunii se încadrează în climatul caracteristic părții de nord-vest a Transilvaniei care are un climat temperat - continental moderat. Această nuanță mai moderată este
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
un pericol pentru hotare și localitate. Cele mai mari inundații au fost în 1970, când nivelul apei a urcat la aproximativ 6 metri și au inundat o mare parte a hotarului și a localității neprotejate de dig. Eriul își are izvorul în Sechereșa - în pădurea Sechereșa situată în sudul hotarului comunei, în aproprierea localității cu același nume. Străbate hotarul Unimătului împărțind satul în două iar la ieșirea din Unimăt primește un afluent - Sforașa - care izvorăște în pădurea Mocanilor, la marginea sudică
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]