24,164 matches
-
virală. În ultimul episod, un dispozitiv asemănător cu unul Mueller se află în relație cu un alt obiect al lui Rambaldi, "The Horizon"; totuși, mai multe lucrui indică faptul că acela nu era un dispozitiv Mueller. În primul rând, un lichid roșiatic se scurgea din sfera plutitoare în "The Horizon"; nici un dispozitiv Mueller nu a lăsat fluidul din interiorul sferei să se scurgă. În al doilea rând, când, sfera a fost spartă, s-a văzut că interiorul ei era umplut cu
Mueller device () [Corola-website/Science/305591_a_306920]
-
se scurgea din sfera plutitoare în "The Horizon"; nici un dispozitiv Mueller nu a lăsat fluidul din interiorul sferei să se scurgă. În al doilea rând, când, sfera a fost spartă, s-a văzut că interiorul ei era umplut cu un lichid roșu; sfera oricărui dispozitiv Mueller era umplut cu apă. În al treilea rând, "The Horizon" (care nu era parte componentă din niciun dispozitiv Mueller) era situat pe o piatră și nu pe un dispozitiv de metal. În ultimul rând, lichidul
Mueller device () [Corola-website/Science/305591_a_306920]
-
lichid roșu; sfera oricărui dispozitiv Mueller era umplut cu apă. În al treilea rând, "The Horizon" (care nu era parte componentă din niciun dispozitiv Mueller) era situat pe o piatră și nu pe un dispozitiv de metal. În ultimul rând, lichidul din sferă a avut puterea de a oferi nemurirea, sau cel puțin vindecarea extrem de rapidă; niciun dispozitiv Mueller nu a avut această proprietate.
Mueller device () [Corola-website/Science/305591_a_306920]
-
de petrol (foraje de adâncime). O altă modalitate de extragere a petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor "insule" sau "platforme de foraj", unde dificultățile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, "freza", este prevăzut cu tăișuri cu
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
petrolului este extragerea din zăcămintele submarine cu ajutorul unor "insule" sau "platforme de foraj", unde dificultățile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, "freza", este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este alcătuită din țevi
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
foraj", unde dificultățile de forare sunt mult mai mari. La toate procedeele de foraj se folosește un lichid de sondă cu polimeri pentru a stabiliza gaura de foraj, lichid care necesită o greutate specifică mare - pentru aceasta se adaugă baritină, lichidul de foraj trebuind să aibă o anumită viscozitate. Capul de foraj, "freza", este prevăzut cu tăișuri cu vârf de diamant, iar coloana de sondă este alcătuită din țevi de oțel care se montează împreună prin înșurubare (una în alta), această
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
coloană atingând lungimi de până la câteva mii de metri. În cazul zăcămitelor de petrol care nu se află sub presiune, această presiune se realizează prin pomparea de apă sau gaz, iar în cazul zăcămintelor cu o viscozitate ridicată se presează lichide pentru reducerea viscozității. <br clear="all"> Petrol
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
Emulsiile sunt sisteme lichide multifazic constituite din apă, ulei si surfactanți, constituind lichide unice, relativ optic isotropice și stabile termodinamic. În general, emulsiile (simple sau multiple) prezintă stabilitate limitată. Pentru a forma emulsii utilizate pentru eliberarea medicamentelor, trebuie încetinită/micșorată destabilizarea cinetică prin utilizarea unor agenți activi de suprafață. Aceștia pot, de asemenea
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
obținut un post de titular nu la catedra de chimie sau atronomie ci la catedra de matematică-fizică. În documentele sale de statistică se gasește o lucrare cu J.A. Prins care prezintă funcția "g" pentru legăturile a doua molecule din lichid (1940). Marea sa descoperire, "fenomenul de faze contraste" pe care l-a descoperit în anul 1930 în laboratorul său de optică, nu s-a bucurat imediat de atenția comunității științifice. Faimoasele fabrici Zeiss de la Jena au subevaluat valorile fazelor contraste
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
ul este considerat un mediu continuu în structura să. El se deformează continuu și infinit (curge) sub influența unui efort tangențial și dependent de forță aplicată. ele se împart în următoarele categorii: lichide, gaze și plasme. Lichidele sunt mai dense decât gazele și ele formează peliculă la contactul cu un gaz. Fluidele au proprietatea de a curge și de a prelua formă recipientului în care se află, fără a opune rezistență mecanică la
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
ul este considerat un mediu continuu în structura să. El se deformează continuu și infinit (curge) sub influența unui efort tangențial și dependent de forță aplicată. ele se împart în următoarele categorii: lichide, gaze și plasme. Lichidele sunt mai dense decât gazele și ele formează peliculă la contactul cu un gaz. Fluidele au proprietatea de a curge și de a prelua formă recipientului în care se află, fără a opune rezistență mecanică la viteze relativ mici. Acest
Fluid () [Corola-website/Science/306300_a_307629]
-
Filtrul Christiansen este un filtru monocromatic care funcționează pe baza dispersiei diferite a solidelor și lichidelor. Principiul acestui filtru este efectul Christiansen, numit astfel în onoarea fizicianului danez Christian Christiansen care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția filtrelor monocromatice cu filme subțiri, mai cu seamă înainte de al
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
Christiansen, numit astfel în onoarea fizicianului danez Christian Christiansen care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția filtrelor monocromatice cu filme subțiri, mai cu seamă înainte de al Doilea Război Mondial. În afară de combinațiile lichid+solid se mai folosesc uneori și combinații lichid+lichid sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al Premiului Nobel. Un filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
Christiansen care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția filtrelor monocromatice cu filme subțiri, mai cu seamă înainte de al Doilea Război Mondial. În afară de combinațiile lichid+solid se mai folosesc uneori și combinații lichid+lichid sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al Premiului Nobel. Un filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
care a observat pentru prima dată fenomenul în 1884. Filtrele Christiansen erau folosite frecvent înainte de apariția filtrelor monocromatice cu filme subțiri, mai cu seamă înainte de al Doilea Război Mondial. În afară de combinațiile lichid+solid se mai folosesc uneori și combinații lichid+lichid sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al Premiului Nobel. Un filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent. În
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
combinații lichid+lichid sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al Premiului Nobel. Un filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent. În lichid se introduce o pulbere a unui solid transparent care la o anumită lungime de undă are același indice de refracție ca și lichidul. La acea lungime de undă lumina trece neperturbată prin amestec, în timp ce la toate celelalte
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
sau chiar solid+solid. Contribuții însemnate în explicarea fenomenului a avut fizicianul indian C. V. Raman, deținător al Premiului Nobel. Un filtru Christiansen se compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent. În lichid se introduce o pulbere a unui solid transparent care la o anumită lungime de undă are același indice de refracție ca și lichidul. La acea lungime de undă lumina trece neperturbată prin amestec, în timp ce la toate celelalte lungimi de undă
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
compune dintr-un vas cu pereți transparenți și în general plan-paraleli care conține un lichid transparent. În lichid se introduce o pulbere a unui solid transparent care la o anumită lungime de undă are același indice de refracție ca și lichidul. La acea lungime de undă lumina trece neperturbată prin amestec, în timp ce la toate celelalte lungimi de undă va fi împrăștiată --- în particular în locurile unde trecerea dintr-un mediu transparent în altul se face la incidență razantă --- astfel încît filtrul
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
numai o bandă îngustă de lungimi de undă. Efectul Christiansen este surprinzător avînd în vedere că din două substanțe incolore și transparente se obține un amestec cu o culoare vie, de o puritate spectrală deosebită. La baza filtrului stă proprietatea lichidelor de a avea o dispersie (variația "dn/dλ" a indicelui de refracție cu lungimea de undă) în general cu unul sau două ordine de mărime mai mare decît solidele, ceea ce face ca filtrul să fie relativ eficient. Una dintre combinațiile
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
folosită și de Christiansen în experimentele sale: granule de sticlă într-o soluție de benzen și disulfură de carbon (CS). O altă formulă este de a introduce granulele de sticlă în salicilat de metil amestecat cu etanol. Modificînd proporția dintre lichide se poate ajusta lungimea de undă a filtrului. De asemenea o ajustare fină se poate realiza prin modificarea temperaturii amestecului. Principala problemă a filtrelor Christiansen este faptul că pulberea sau granulele au aproape întotdeauna variații de indice de refracție, contaminări
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
fier cu acid clorhidric, spălarea pulberii de sticlă și topirea superficială a acesteia. Chiar și așa variația indicelui de refracție al granulelor de sticlă nu a putut fi anulată complet. În schimb este posibilă folosirea unui amestec eterogen de două lichide nemiscibile care au același indice de refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul din lichide formează mici picături sferice în volumul celuilalt. Întrucît densitatea celor două lichide este diferită efectul Christiansen fie se observă
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
granulelor de sticlă nu a putut fi anulată complet. În schimb este posibilă folosirea unui amestec eterogen de două lichide nemiscibile care au același indice de refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul din lichide formează mici picături sferice în volumul celuilalt. Întrucît densitatea celor două lichide este diferită efectul Christiansen fie se observă numai la zona de întrepătrundere a lichidelor, fie se poate extinde la întregul volum prin amestecare continuă. Un astfel de amestec
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
posibilă folosirea unui amestec eterogen de două lichide nemiscibile care au același indice de refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul din lichide formează mici picături sferice în volumul celuilalt. Întrucît densitatea celor două lichide este diferită efectul Christiansen fie se observă numai la zona de întrepătrundere a lichidelor, fie se poate extinde la întregul volum prin amestecare continuă. Un astfel de amestec este cel între terebentină și glicerină, care la temperatura camerei produce un
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
refracție la o anumită lungime de undă dar dispersii diferite; prin amestecare unul din lichide formează mici picături sferice în volumul celuilalt. Întrucît densitatea celor două lichide este diferită efectul Christiansen fie se observă numai la zona de întrepătrundere a lichidelor, fie se poate extinde la întregul volum prin amestecare continuă. Un astfel de amestec este cel între terebentină și glicerină, care la temperatura camerei produce un filtru albastru, iar prin încălzire în baie de apă caldă devine verde. Această combinație
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]
-
se poate extinde la întregul volum prin amestecare continuă. Un astfel de amestec este cel între terebentină și glicerină, care la temperatura camerei produce un filtru albastru, iar prin încălzire în baie de apă caldă devine verde. Această combinație de lichide are însă dezavantajul că prin încălzire există riscul de explozie a terebentinei.
Filtru Christiansen () [Corola-website/Science/306417_a_307746]