25,546 matches
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial în revista "Graham's Magazine" din 1841. Ea a fost recunoscută ca prima povestire polițistă; Poe se referă la ea ca una dintre „poveștile de raționament”. Două lucrări care
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată inițial în revista "Graham's Magazine" din 1841. Ea a fost recunoscută ca prima povestire polițistă; Poe se referă la ea ca una dintre „poveștile de raționament”. Două lucrări care prezintă unele asemănări cu povestirea lui Poe sunt "Das Fräulein von Scuderi" (1819) de E.T.A. Hoffmann și "Zadig" (1748) de Voltaire. C. Auguste Dupin
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Allan Poe, care a fost publicată inițial în revista "Graham's Magazine" din 1841. Ea a fost recunoscută ca prima povestire polițistă; Poe se referă la ea ca una dintre „poveștile de raționament”. Două lucrări care prezintă unele asemănări cu povestirea lui Poe sunt "Das Fräulein von Scuderi" (1819) de E.T.A. Hoffmann și "Zadig" (1748) de Voltaire. C. Auguste Dupin este un bărbat din Paris care rezolvă misterul uciderii brutale a două femei. Numeroși martori au auzit un suspect, deși
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
și Hercule Poirot. Multe personaje ulterioare, de exemplu, urmează modelul lui Poe al unui detectiv genial, al unui prieten personal care îi servește ca narator și prezentarea finală a indiciilor care au dus la rezolvarea cazului. Dupin reapare și în povestirile „Misterul lui Marie Rogêt” și „Scrisoarea furată”. Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L'Espanaye și a fiicei ei în Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
urmează modelul lui Poe al unui detectiv genial, al unui prieten personal care îi servește ca narator și prezentarea finală a indiciilor care au dus la rezolvarea cazului. Dupin reapare și în povestirile „Misterul lui Marie Rogêt” și „Scrisoarea furată”. Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L'Espanaye și a fiicei ei în Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare tăiat încât capul ei abia se mai ținea
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
că el a auzit ucigașul vorbind într-o altă limbă decât a sa. Vorbele erau neclare, iar martorii au spus că ei nu cunosc limba în care pretind că au auzit vorbele. Parizienii Dupin și prietenul său, naratorul anonim al povestirii, citesc cu interes aceste relatări din ziare. Cei doi trăiesc într-o stare de izolare și nu primesc niciun vizitator. Ei au tăiat contactul cu „foștii asociați” și ies afară din casă doar noaptea. „Existam doar pentru noi”, explică naratorul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
lupta creier vs. mușchi. Puterea fizică, reprezentată atât de urangutan, cât și de proprietarul acestuia, duce la violență: urangutanul este un criminal, în timp ce proprietarul recunoaște că și-a lovit animalul cu un bici. Puterea intelectuală a analistului învinge violența lor. Povestirea conține, de asemenea, tema des folosită de Poe a morții unei femei frumoase, pe care el a numit-o „subiectul cel mai poetic din lume”. Poe definește metoda lui Dupin, "raționament" (în ), folosind ca exemplu un jucător de cărți: „măsura
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
cel mai poetic din lume”. Poe definește metoda lui Dupin, "raționament" (în ), folosind ca exemplu un jucător de cărți: „măsura informației obținute; valoarea informației dobândite nu stă în trăinicia deducției, cât în calitatea observației”. Poe oferă atunci un exemplu de povestire în care Dupin explică modul în care știa că naratorul se gândea la actorul Chantilly. Dupin își aplică apoi metoda în rezolvarea acestor crime. Metoda lui Dupin subliniază importanța de a citi și a cuvântului scris. Relatările din ziar îi
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
de parcă s-ar fi înăbușit. Sări în picioare și puse mâna pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de cel al altor povestiri cu mistere deoarece accentul este pus pe analiză. Rolul lui Poe în crearea literaturii polițiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America. „Crimele din Rue Morgue” a
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de cel al altor povestiri cu mistere deoarece accentul este pus pe analiză. Rolul lui Poe în crearea literaturii polițiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America. „Crimele din Rue Morgue” a stabilit, de asemenea, mai multe aspecte de limbaj
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
condus la aceasta. Este, de asemenea, primul mister dintr-o cameră închisă în literatura detectivistică. La publicarea sa, „Crimele din Rue Morgue” și autorul său au fost apreciate pentru crearea unei noutăți literare. Ziarul "Inquirer" din Pennsylvania a scris că povestirea „dovedește că domnul Poe este un om de geniu... cu o iscusință și o putere inventivă, despre care nu cunoaștem nicio asemănare”. Poe, cu toate acestea, și-a minimalizat realizarea într-o scrisoare către Philip Pendleton Cooke: Cuvântul "detectiv" nu
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
care nu cunoaștem nicio asemănare”. Poe, cu toate acestea, și-a minimalizat realizarea într-o scrisoare către Philip Pendleton Cooke: Cuvântul "detectiv" nu exista la momentul în care Poe a scris „Crimele din Rue Morgue”, deși au existat și alte povestiri similare în care apăreau personaje care rezolvau astfel de probleme. "Das Fräulein von Scuderi" (1819) de E.T.A. Hoffmann, în care Mlle de Scudery, un fel de Miss Marple din secolul al XIX-lea, stabilește nevinovăția suspectului favorit al poliției
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
probleme. "Das Fräulein von Scuderi" (1819) de E.T.A. Hoffmann, în care Mlle de Scudery, un fel de Miss Marple din secolul al XIX-lea, stabilește nevinovăția suspectului favorit al poliției în uciderea unui bijutier, este uneori citată ca prima povestire cu detectivi. Printre alte precursoare sunt de menționat "Zadig" (1748) de Voltaire, cu un personaj principal care realizează fapte similare de analiză, împrumutate și ele din povestirea „Peregrinaggio di tre giovani figliuoli del re di Serendippo”, o versiune italiană a
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
suspectului favorit al poliției în uciderea unui bijutier, este uneori citată ca prima povestire cu detectivi. Printre alte precursoare sunt de menționat "Zadig" (1748) de Voltaire, cu un personaj principal care realizează fapte similare de analiză, împrumutate și ele din povestirea „Peregrinaggio di tre giovani figliuoli del re di Serendippo”, o versiune italiană a poemului „Hasht-Bihisht” al lui Amir Khusro. Se poate ca Poe să fi dorit să extindă precedentele sale lucrări analitice, inclusiv eseul „Jucătorul de șah al lui Maelzel
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
o versiune italiană a poemului „Hasht-Bihisht” al lui Amir Khusro. Se poate ca Poe să fi dorit să extindă precedentele sale lucrări analitice, inclusiv eseul „Jucătorul de șah al lui Maelzel” și comedia „Three Sundays in a Week”. În ceea ce privește subiectul povestirii, Poe s-a inspirat probabil din reacția mulțimii față de un urangutan prezentat în iulie 1839 la Masonic Hall din Philadelphia. Numele personajului principal poate fi inspirat din personajul „Dupin” dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în 1828
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Sundays in a Week”. În ceea ce privește subiectul povestirii, Poe s-a inspirat probabil din reacția mulțimii față de un urangutan prezentat în iulie 1839 la Masonic Hall din Philadelphia. Numele personajului principal poate fi inspirat din personajul „Dupin” dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în 1828 în revista "Burton's Gentleman's Magazine" denumite „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Se poate ca Poe să fi cunoscut povestirea care prezintă un om analitic ce
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
personajul „Dupin” dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în 1828 în revista "Burton's Gentleman's Magazine" denumite „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Se poate ca Poe să fi cunoscut povestirea care prezintă un om analitic ce descoperă un criminal, deși între cele două relatări există puține asemănări. Victimele crimelor din ambele povestiri, totuși, au gâtul tăiat atât de rău încât capul lor este aproape despărțit în întregime de trup. Dupin
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Se poate ca Poe să fi cunoscut povestirea care prezintă un om analitic ce descoperă un criminal, deși între cele două relatări există puține asemănări. Victimele crimelor din ambele povestiri, totuși, au gâtul tăiat atât de rău încât capul lor este aproape despărțit în întregime de trup. Dupin îl menționează, de fapt, pe Vidocq după nume, prezentându-l ca „un bun ghicitor”. Poe și-a intitulat inițial povestirea „Murders in
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
din ambele povestiri, totuși, au gâtul tăiat atât de rău încât capul lor este aproape despărțit în întregime de trup. Dupin îl menționează, de fapt, pe Vidocq după nume, prezentându-l ca „un bun ghicitor”. Poe și-a intitulat inițial povestirea „Murders in the Rue Trianon”, dar a redenumit-o pentru a o asocia mai bine cu moartea. „Crimele din Rue Morgue” a apărut pentru prima dată în numărul din aprilie 1841 al revistei "Graham's Magazine" la care Poe lucra
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
El a fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea - o sumă neobișnuit de mare; el fusese plătit doar cu 9 dolari pentru „Corbul”. În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate "The Prose Romances of Edgar A. Poe". El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu povestirile sale intitulate "The Prose Romances of Edgar A. Poe". El a imprimat doar una, „Crimele din Rue Morgue”, care a cuprins în mod ciudat și povestirea satirică „Omul făcut bucăți”. Broșura s-a vândut pentru 12,50 cenți. Această versiune a inclus 52 de schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
schimbări față de textul original din "Graham's", inclusiv noua replică: „The Prefect is somewhat too cunning to be profound”, o schimbare față de originalul „too cunning to be acute”. „Crimele din Rue Morgue” a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]