22,890 matches
-
un alt mediu, însoțită de schimbarea direcției de propagare; d. suprapunerea a două unde luminoase. 2. Se știe că ochiul uman normal are sensibilitatea maximă pentru radiațiile verzi cu frecvența 540·1012 Hz. Energia minimă, corespunzătoare acestei frecvențe, care asigură senzația de lumină este, aproximativ, 0,15·10 -19 J. Numărul minim de fotoni „verzi" care impresionează retina este, aproximativ: a. 1; b. 10; c. 280; d. 10 16 . 3. Un sistem afocal este format din două lentile subțiri aflate la
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
atmosfera de luptă, încordare și conflict, si, uneori, de o tensiune a trupului ce atinge punctul agoniei. Atît de natural decurge totul din împrejurările dramei și suferințelor mentale ale lui Lear, încît cu greu realizăm cît de mult crește această senzație în noi, determinată de imaginea plutitoare generală, ținută permanent în fața noastră mai cu seamă cu ajutorul verbelor folosite, dar și prin metaforă trupului uman în mișcare, chinuit, hărțuit, torturat, bătut, străpuns, biciuit, dislocat, flagelat, sfîrtecat, si, în final, zdrobit de stîncă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care o consideră, prin ocheanul întors al celor aproape șapte ani, ca meritând mai mult decât uitarea paginilor risipite prin reviste, impresionează printr-un descriptivism aparent fotografic, de reporter delicat, cu simțuri treze la forme, nuanțe și mirosuri. Dar această senzație este amendată încă din primele rânduri ce deschid volumul Priveliști. În Câteva cuvinte pădurețe, primele două gânduri așază între poezie și realitate două văluri ale Mayei. Mai întâi, versurile nu-i mai aparțin, ele sunt „creația unui poet mort, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
aparență, poeziile nu-și arată deficiențele. Ideile sunt juste, versificația este corectă, respectând toate regulile metrice, ba chiar ritmul, măsura și alternanța rimelor schimbându-se de la poem la poem pot da impresia unei varietăți a mijloacelor de expresie poetică (...). Totuși, senzația sălcie pe care ți-o lasă poeziile chiar de la întâia lectură te determină să le cercetezi mai îndeaproape (...). Citești din nou poeziile și într-adevăr te convingi: Mult mi-e drag și drag mi-o fi Omul - flacără pe creste
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc deschiderea altor și altor sertare ale subiectului. Ca și în cazul studiului de debut, textul lui M. își refuză coborârile abrupte în subteranele textelor, și de aici, o senzație de frustrare generată de lectura criticii sale. Oricum, pe o temă sumbră, el a reușit o carte fără tenebre. Nu prețuiește retorica lamentațiilor nevrotice, ci o examinează la rece, sub presiunea opțiunilor unui sfârșit de secol avid să-și regăsească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
super, fără nici un efort“, compusă din jeanși Seven pentru gravide franjurați, o bluză sexy roșie stretch și pantofii mei Moschino cu toc, absolut mortali. E ușor cam prea elegant, sînt de acord, dar blugii cu franjuri mai atenuează din această senzație. CÎnd ajungem, sala de așteptare e destul de goală, nici picior de vedetă, dar nu mă deranjează la cît sînt de ambalată. — Becky? Luke se uită În jos la mîna mea, Încercînd să-și desprindă propria mînă din strînsoare. — Te simți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Așa. Să te văd acum ce faci. Păi... da, zice Luke, ușor uluit. Cred că da. — Îmi pare foarte bine să aud asta, Becky, spune Venetia, aruncîndu-mi o privire ciudată. Chiar dacă eu mă refeream la starea ta fizică. Ai grețuri, senzație de leșin, genul ăsta de chestii? A. — Păi... nu, mersi, zic. N-am nimic. — Bine atunci, hopa sus pe pat și hai să ne uităm puțin la tine. Îmi arată patul, iar eu mă ridic ascultătoare și mă Întind pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cursul prenatal. Doamne, e incredibil cum știu singură ce am de făcut. — Cu ceva timp În urmă? Din doi pași Luke e lîngă mine, alarmat. — Cu cît timp, exact? Încerc să-mi dau seama cînd am simțit prima dată aceste senzații. — Cam cinci ore? Ceea ce Înseamnă că... m-am dilatat deja vreo cinci centimetri, poate? — Te-ai dilatat cinci centimetri? se holbează Luke la mine. Și asta ce Înseamnă? — Înseamnă că mai am puțin și nasc. Deodată, glasul Începe să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rîs, Înțelegînd totul. — SÎnteți atît de juvenili, se stropșește Venetia cu dispreț, cînd citește ce scrie pe maieu. Cu toții. Și, dacă domnișorica Becky aici de față e În travaliu, eu... — Aaa! zbier. Aaaa! Curge ceva. Doamne, e cea mai ciudată senzație din lume. Ceva din mine a explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi. Ok... mult prea multă informație. O ia pe Jess
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
antebraț. — O să fie bine. O să te descurci perfect, mă liniștește Luke, mîngîindu-mă ritmic pe spate. Domnul Braine e pe drum. — Oafa roșcată tocmai pleacă. Nu-i așa, Venetia? Nu-și dezlipește privirea de mine. Contracția pare să se fi sfîrșit. Senzația de Încordare a dispărut. Dar știu precis că se va Întoarce, ca individul ăla care te bagă-n sperieți, de pe Elm Street. — Cred că, pînă la urmă, aș vrea totuși o epidurală, zic cu un nod În gît. Destul de repede
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fragilitate ar fi permis inițierea de măsuri simple, dar eficace (reluarea activităților fizice, reinserția socială, suplimentare nutritivă corectă) care pot face diferența între autonomie și dependență, între activ și imobilizat la pat și între o calitate a vieții optimă și senzația de „povară a bătrâneții”. Abordarea situațiilor de fragilitate are la bază o serie de principii (18,19,20):lucrul în echipă - persoane profesioniste, dar și voluntari, pentru a depista atât formele precoce, cât și situațiile dificile, pentru a evalua și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Lelia Maria Șușan, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91957_a_92452]
-
se pare că au și adus! Scindarea PNL din dragoste pentru liberalism! Cred că băieții ăștia, Robocop, Ștefan cel Mare de la Suceava, Dana ejusdem farinae, ne iau de tâmpiți! A apăsat d-l Băsescu pe pedală și, hopa!, partidul! Am senzația că președintele a înghițit cu noduri "testul Tăriceanu" și a apăsat pedala accelerației până la fund! Ce să aștept de la o formațiune condusă de cineva care s-a îmbolnăvit oportun ca să-i facă loc d-lui Băsescu în cursa pentru președinție
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de nereceptivi la pluralitatea de discursuri politice ce începuse să se nască. Știu și familii care au ajuns la divorț din pricina diferențelor de opinii politice! Exista ceva fascinant și, în același timp, foarte repugnant în politica de atunci. Acum, am senzația, n-a mai rămas nimic fascinant, totul se birocratizează, iar politica, în loc să ne provoace, a început, mai degrabă, să ne plictisească. Sunt cam aceleași fețe de peste 15 ani. Unele, îl aminteam pe d-l Surdu, au dispărut, dar prea multe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
discuții ne-am mai și contrazis, am încercat să ne impunem, fiecare, versiunea sa. Desigur, într-o manieră mai puțin evidentă, mai discretă. Dar asta probabil pentru că noi suntem încă mai tineri, deci mai puțin marcați de sentimentul ireversibilului, de senzația ultimului cuvânt. Deși, cu siguranță, nici ei înșiși n-au ajuns nici măcar la penultimul cuvânt, mai au de vorbit, mai au de scris. Ei însă au pierdut deja pe doi din nucleu și, probabil, sentimentul urgenței este mult mai acut
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
lui Dan Petrescu și mie, în eventualitatea că regimul ne-ar fi pregătit o mascaradă în justiție. Țin minte că, la un moment dat, ne-am întâlnit cu Vasile Lupu în pădure ca să stăm de vorbă și aveam o interesantă senzație de "ilegaliști", cum văzusem în filmele din copilărie! Și pentru el, nu doar pentru memoria lui Corneliu Coposu, regret că PNȚ-CD s-a prăbușit din nefericire, am senzația că definitiv. L-ai amintit pe P.S. Pimen. Din păcate, eu am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Vasile Lupu în pădure ca să stăm de vorbă și aveam o interesantă senzație de "ilegaliști", cum văzusem în filmele din copilărie! Și pentru el, nu doar pentru memoria lui Corneliu Coposu, regret că PNȚ-CD s-a prăbușit din nefericire, am senzația că definitiv. L-ai amintit pe P.S. Pimen. Din păcate, eu am început să am, de vreo doi-trei ani, o părere tot mai proastă... Nu prea le reușește laicilor tranziția asta nenorocită, dar bag de samă că nici ierarhilor nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
are umor. M-am bucurat să constat că mulți din acești oameni care au schimbat soarta lumii, dincolo de seriozitatea lor fundamentală, au duhul umorului. De Walesa, ți-am spus deja. Te simți bine într-o asemenea companie, te reconfortează, ai senzația nu doar că viața merită trăită, ci și că toate dificultățile, oricât de mari, pot fi depășite. Gândește-te numai prin ce încercări a trecut Havel în ultimul deceniu, cele legate de sănătate, de pierderea soției etc. Nu doar că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pentru ori împotriva căreia să combată. Însă, probabil, cea mai mare vinovăție a sa postrevoluționară a fost începutul tabloidizării presei noastre, perioada aceea când, împreună cu "Evenimentul Zilei", făcea găinile să nască pui vii și viola babele. Cred că ajunge, am senzația că stricăm gloanțele degeaba, e un caz clasat deja, se îndreaptă spre pensie... Păcat, pentru că un anume talent la scris are, din nefericire copleșit de jocurile interesate, dar și de gândirea strâmbă, de tip conspirativist, dusă nu doar până în pânzele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
semnele din mână, care nu pot fi ascunse, fiindcă le vede/le știe toată lumea); Un secret nu are valoare decât dacă este cunoscut și nu devine fascinant decât dacă există interdicția răspândirii lui; întreaga simbolistică, gesturile, cuvintele, sunetele, apelul la senzații gustative sau olfactive particulare, chiar și arta, mitologia etc. nu constituie decât modalități de ocultare și dezvăluire a misterelor; pe tavanul confesionalului se desena un trandafir ca simbol al tăcerii, al secretului (mărturisirile erau făcute „sub rosa” - sub jurământul tainei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ale destinului poetic: SEMNELE ÎMPĂRĂȚIEI! Am pus anume un titlu învechit, cetire în palmă, cu termenii ce trimit către o poezie a lui Lucian Blaga, în care se sugerează că, la origine artei nu stă natura, ci evadarea de natură, senzația că există mistere, pe care le purtăm cu noi, în dragoste și moarte, în descoperire și sfâșiere: La patruzeci de ani - în așteptare vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi, la patruzeci de ani sugrumându-ți cuvântul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
permanent din limba noastră în cea a romanului, de la cronologie la derulare inversă, de la slow forward la fast rewind. Urmărim simulacrul de povestire (la început) cu prea puțin interes și cu sentimentul că importantă e atmosfera (în care totul contrazice senzația de familiar, de la mâncarea care e vomată în loc să fie înghițită, la copiii împinși înapoi în pântece în momentul morții), dar spectacolul întârzie. Treptat ne obișnuim să defamiliarizăm în ritmul autorului. Mai rămânem în urmă pe alocuri, dar suntem îndemnați textul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sentiment minunat. Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi de hârtie și a unor eroi deliberat goliți de orice reacție în afara neliniștii stârnite de senzația de gol. Romancier alb, care scrie despre pericolul roșu cu aparentă seninătate, Alan Brownjohn reușește și aici, ca și în poeme, să ne convingă de contrariul afirmațiilor lui. Romanul există printr-o imagine virtuală: o posibilă cameră obscură a ființei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese. Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și o să fii atent când treci strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
marginile firii. Other Rooms (Alte încăperi) urmărește prăbușirea în somnul de dupăamiază, când inteligența lasă viața liberă din strânsoare și Nu-mi amintesc niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]