KorAP: Find »[drukola/base=zâmbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...907 908 909 ...945 >

23,608 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

însoțită de toată liota ei de prieteni din Londra, și toți se pare că au pălării Philip Treacy. Și uite-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de pe umeri. Luke, ține-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și lui Tarquin. Și, destul de ciudat, acum că toți oamenii ăștia se uită la mine, nu-mi mai e deloc frig. Zâmbesc cu cel mai radios zâmbet de care sunt în stare, îmi țin florile cât pot de frumos, o iau pe Suze de braț în clipa în care fotograful îmi spune să fac asta și, între cadre, le fac cu mâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui Suze, câteva poze în care ne zâmbim larg una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze acceptă un pahar de whisky de la un chelner, iar eu îmi duc pe șest mâna la spate ca să văd exact cât de tare mi s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în legătură cu aselenizarea, dacă a avut sau nu loc. — Mama ta s-a gândit deja la o dată posibilă pentru nuntă, zice. Ce părere ai despre... — Luke! Ridic o mână spre el, oprindu-l. Luke. Hai s-o luăm încet, vrei? Îi zâmbesc cu căldură. Pe bune, abia ne-am logodit. Stai un pic să ne obișnuim mai întâi cu chestia asta. N-are nici un rost să ne grăbim să fixăm date. Arunc o privire în oglindă, simțindu-mă adultă și mândră de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Când cobor în bucătărie, mami tocmai strânge masa cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține mobilul. Da, spune. Ați înțeles corect. Bloomwood, B-l-o-o-m-w-o-o-d. Din Oxshott, Surrey. Deci mi-o trimiteți prin fax, da? Mulțumesc mult. Bine. Lasă telefonul și îmi zâmbește. Era vorba despre anunțul care o să apară în Surrey Post. — Încă unul? Hai, măi mami, câte anunțuri ai dat? — Câte dă toată lumea! zice ea, ușor defensiv. În The Times, Telegraph, Oxshott Herald și în Esher Gazette. — Și în Surrey Post

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sus, pentru primul botez. Știi, acum au venit pe la noi. Și cred c-o să treacă și pe aici, să vă felicite. Îți vine să crezi că sunt căsătoriți de un an jumate! — Serios? Mami ia o gură de cafea și zâmbește vag. Nunta lui Tom și a lui Lucy încă este un subiect dureros la noi în familie. Vreau să spun că ținem foarte mult la Janice și la Martin, așa că nu spunem niciodată nimic, dar, sinceră să fiu, nici unul dintre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să-și facă temele și i-a gătit în fiecare seară. Și acum, el o dă la o parte. O fracțiune de secundă, pe chipul lui Annabel am citit clar durerea înăbușită. În fracțiunea următoare, însă, s-a mulțumit să zâmbească și mi-a zis că înțelege perfect. Că Luke a fost disperat să-și cunoască mama adevărată încă de când era mic, iar acum că are, în fine, șansa de a petrece mai mult timp cu ea, trebuie să fie lăsat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
iar privirea și gura i se întinde cu trei milimetri, ceea ce e ehivalent cu un surâs. — Bună ziua, Rebecca. Și felicitări pentru logodnă. O veste cu totul neașteptată. Ce naiba vrea să zică cu asta? Mulțumesc foarte mult! zic, sforțându-mă să zâmbesc. Elinor, permite-mi să ți-i prezint pe părinții mei, Jane și Graham Bloomwood. — Bună ziua, spune tati cu un surâs prietenesc și îi întinde mâna. — Graham, dragă, ce te formalizezi atâta? exclamă mami. Doar în curând o să fim rude! Înainte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Deci... nu e nou? Entuziasmul îi dispare brusc. E frumos... — E... vintage, zic apăsat - și expresia de încântare i se așterne la loc pe chip. — Vintage! Un inel vintage! Ce idee cool! — Felicitări, Becky, zice Christina, șefa mea și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură că tu și cu Luke veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l încerc și eu? zice Erin. Nu! Iartă-mă. Uită că te-am întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
când i-am găsit rochia aia Armani absolut perfectă cu care să se îmbrace la spectacolul ăla extraordinar de balet, la care urma să participe și el - când am privit-o uitându-se la sine în oglindă, înălțându-și bărbia, zâmbind și simțindu-se iar atrăgătoare -, am avut convingerea, în adâncul sufletului meu, că munca mea contează. În timp ce Laurel se schimbă înapoi în hainele ei, eu ies din cabină, cu un maldăr de haine în brațe. Nu pot să port așa ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mă transform din nou în fata insignifiantă, ca un fulg de nea, care n-avea niciodată replică pentru una ca ea. — Rebecca! zice, privindu-mă extrem de amuzată. Măi, să fie! — Bună, Alicia, spun și mă sforțez din răsputeri să îi zâmbesc amabil. Ce mai faci? — Auzisem că lucrezi într-un magazin, dar am crezut că e doar o glumă. Râde scurt. Dar... iată-te. Ți se potrivește. Nu „lucrez într-un magazin“! îmi vine să strig furioasă. Sunt consilier personal de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
fetei lor. Ce mai dramă! Bietei Bitty Gilbrook i s-a rupt unghia în ultima clipă și a trebuit să-i aducem manichiurista cu elicopterul... Se oprește, copleșită de amintiri, apoi revine brusc în prezent. Deci, tu ești norocoasa! Îmi zâmbește larg și nu mă pot opri să-i zâmbesc și eu, la rândul meu. Norocoaso ce ești. Spune-mi, te bucuri de fiecare minuțel? — Păi... — Eu am o vorbă, prima săptămână după logodnă e cea mai frumoasă dintre toate. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
s-a rupt unghia în ultima clipă și a trebuit să-i aducem manichiurista cu elicopterul... Se oprește, copleșită de amintiri, apoi revine brusc în prezent. Deci, tu ești norocoasa! Îmi zâmbește larg și nu mă pot opri să-i zâmbesc și eu, la rândul meu. Norocoaso ce ești. Spune-mi, te bucuri de fiecare minuțel? — Păi... — Eu am o vorbă, prima săptămână după logodnă e cea mai frumoasă dintre toate. Trebuie să savurezi fiecare moment. — De fapt, au trecut deja

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr în ochi și îi zâmbesc și eu. Cât e de simpatică! Dar tot nu știu ce caută aici. — Îhm... Robyn... Am și eu o curiozitate, zic șovăitoare. Ești cumva aici în... scop profesional? — A, nu. Nu, nu, nuuuuu. Robyn scutură vehement din cap. Ce fac eu nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și al prietenilor mei, ei bine, se înșală amarnic. Terminăm de mâncat și refuzăm cafeaua, apoi ieșim din restaurant. E o zi răcoroasă, cu aer înțepător și nori mânați de vânt, pe cerul albastru. Pornim spre Plaza, iar Robyn îmi zâmbește larg. — Te înțeleg perfect, dacă te simți cam încordată. Organizarea unei nunți la New York poate să fie un lucru destul de stresant. Multe dintre clientele mele se... ambalează destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să fie un lucru destul de stresant. Multe dintre clientele mele se... ambalează destul de tare, să zicem. Dar eu nu vreau să organizez nici o nuntă la New York! îmi vine să-i spun. Eu vreau o nuntă în Oxshott! În loc de asta, însă, zâmbesc și-i spun: — E foarte de înțeles. — Am, de pildă, o clientă foarte foarte pretențioasă... Robyn expiră adânc. Dar, cum am zis, e o afacere destul de stresantă... A! Am ajuns! Arată destul de impresionant, nu crezi? Ridic privirea spre fațada opulentă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și cele mai mari candelabre pe care le-am văzut în viața mea... — Dumnealui este domnul Ferguson, directorul executiv al companiei de catering. De nicăieri, a apărut brusc un bărbat spilcuit, într-o jachetă elegantă. Îmi strânge mâna și îmi zâmbește cu prietenie. — Bine ai venit la Hotelul Plaza, Rebecca! Dacă îmi permiți să spun, ai făcut o alegere foarte inspirată. Nimic nu se compară cu o nuntă la Plaza. Da! spun politicoasă. E-adevărat, pare un hotel foarte drăguț... — Orice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Trebuie să pun punct acestei situații, acum. Haide. Zi ceva! Însă, din nu știu ce motiv abscons, nu sunt în stare să deschid gura. Mă uit în jur, admirând tavanul pictat, auriul din jur, candelabrele sclipitoare. Robyn îmi urmează privirea și îmi zâmbește. — Becky, draga mea, ești o fată foarte norocoasă. Îmi strânge brațul cu afecțiune. O să ne distrăm de minune, îți promit! SECOND UNION BANK WALL STREET 300 NEW YORK NY 10005 D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zic și înghit în sec. Ăsta e lucrul cel mai important. — OK. Atunci hai să ne punem de acord. Tu ești cea care hotărăște. Mie să-mi spui doar unde să mă prezint - și am să mă prezint. — OK. Îi zâmbesc și eu. Promit să te înștiințez cu cel puțin patruzeci și opt de ore înainte. — Cu douăzeci și patru e destul. Mă mai sărută o dată, apoi îmi arată spre masa din colț. Apropo, ai primit asta. Un cadou de logodnă. Fac ochii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
că se uită vreodată măcar la unul dintre ele. — Bună seara. Gândurile îmi sunt întrerupte de o voce și îmi dau seama că am ajuns în față. O femeie în costum negru cu pantaloni, cu un clipboard în mână, îmi zâmbește protocolar. — Cum vă numiți, vă rog? — Rebecca Bloomwood, spun cu modestie, așteptând sa facă ochii mari sau cel puțin să aibă un licăr de recunoaștere în ochi. — Bloomwood... Bloomwood... Femeia se uită pe listă, dă pagina și coboară cu degetul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe absolut nici unul dintre ei. Adică recunosc ici și colo câte un chip, dar nu știu de unde să-l iau - dar nu suficient de bine ca să mă duc la posesorul lui și să-i zic bună seara. Încerc să-i zâmbesc unei femeie care intră, dar ea mă privește cu suspiciune și își croiește drum spre un grup de la fereastră. Cine zice că americanii sunt mai prietenoși decât englezii înseamnă că n-a fost la New York. Ar trebui să fie și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
întâlnesc. Dacă aveți nevoie de haine, duceți-vă la Becky Bloomwood de la Barneys. Le spun asta la toți, piccoli, oameni de afaceri, oameni de pe stradă... — Acum am înțeles ce-i cu toți ciudații care mă asaltează în fiecare zi. Îi zâmbesc. Acuma, serios vorbind, vreau să-ți cer o mică favoare. Michael coboară ușor vocea. Ți-aș fi foarte recunoscător dacă ai putea să o ajuți puțin pe fata mea, Deborah. Tocmai s-a despărțit de un tip și trece printr-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
jur amuzat, și eu îi urmăresc privirea. Un grup de șase femei între două vârste discută cu însuflețire, uitând parcă și să mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic și mai ia o gură de șampanie. Și... cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
organizează luna de miere. Oriunde vrei, până în două săptămâni. — Pe bune? Mă uit la el cu gura căscată. Vorbești serios? — Foarte. Ai dreptate, nu se poate să ne căsătorim și să nu avem o lună de miere ca lumea. Îmi zâmbește. Aștept să mă surprinzi cu propunerea ta. — Bine, OK. Ai să vezi! Iau o înghițitură de șampanie, surescitată la culme. Ce cool! Eu aleg destinația pentru luna de miere! Poate mergem la un spa din ăla înnebunitor din Thailanda, sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]