23,518 matches
-
a cărei construcție a început în 1920, sub administrația polona. Ieșiva cuprindea o școală Talmud Tora, un seminar de rabini și profesori de materii religioase iudaice, precum și o cantină pentru copii orfani. La un etaj al ieșivei a deschis un atelier pentru lecții de lucru manual. Bugetul ieșivei a ajuns la circa 500,000 mărci și ea a servit de prototip pentru ieșiva pe care Shapira avea să o întemeieze la Lublin. În 1920 rabinul Shapira a respins o propunere de
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
ales datorită picturii devenită faimoasă, "American Gothic", una din imaginile emblematice ale secolului 20. Familia lui s-a mutat în Cedar Rapids după moartea tatălui său în 1901. Curând, tânărul Grant, a început să lucreze ca ucenic la una din atelierele locale de prelucrare a metalelor. După terminarea liceului, (liceul local ), Wood a devenit student al unei școli de artă din Minneapolis în 1910, pentru a se întoarce după un an pentru a preda ca profesor într-o școală care avea
Grant Wood () [Corola-website/Science/330088_a_331417]
-
expoziții personale, dar a participat la concursuri și manifestări internaționale în domeniul artelor grafice. A fost o prezență discretă, dar remarcabilă în zona gravurii românești, fiind caracterizat de o profundă modestie. S-a numărat printre cei care au sprijinit existența Atelierului de Gravură, locul care a stimulat importante realizări în perioada anilor ’70 în domeniul gravurii. Printre temele sale predilecte, se regăsesc: istoria, tradițiile și obiceiurile populare românești (vezi „Călușari” și „Ursite”, secțiunea „Litografii color”), scenele cotidiene, artistul realizând un întreg
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Debutează la anuala tineretului, în 1967, participând, începând cu acel an, prin pictură, gravură și desen, la manifestări artistice colective, saloane de desen și gravură, cât și la toate saloanele municipale și naționale de grafică și gravură. Un exemplu este Atelierul de artă grafică din București, unde acesta, printre artiștii: Corina Bein Angheluta, Clarette Wachtel, Ion Panaitescu, Teodor Hrib, Ana Maria Smigelschi, Florin Stoiciu, Maria Boeriu, experimentează cu tehnici noi, fără să abandoneze metodele dure ale gravurii clasice - acqua fortis, aquatint
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Teodor Hrib, Ana Maria Smigelschi, Florin Stoiciu, Maria Boeriu, experimentează cu tehnici noi, fără să abandoneze metodele dure ale gravurii clasice - acqua fortis, aquatint etc. Expune, în nume personal, în 1973 și 1975, la București. Desenează în sala de la subsolul atelierelor de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici din strada Verona, vis-a-vis de fostul Muzeu Simu, alături de artiști ca Spiru Chintila, Corneliu Baba, Constantin Piliuță, Virgil Almășeanu, Petrică Bedivan, Nică Murariu, Codită Pavel, Marcu Constantin Nircă, Genoveva Georgescu sau Mihai Gheorghe. Până la
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
Verona, vis-a-vis de fostul Muzeu Simu, alături de artiști ca Spiru Chintila, Corneliu Baba, Constantin Piliuță, Virgil Almășeanu, Petrică Bedivan, Nică Murariu, Codită Pavel, Marcu Constantin Nircă, Genoveva Georgescu sau Mihai Gheorghe. Până la tragicul său sfârșit, lucrează și expune în celebrul Atelier de gravură din strada Speranței nr. 15, Podul. Este prezent la expoziția de fotografii folosite de către artiștii plastici, organizată de Ion Grigorescu, în 1978, la Casa de Cultură Friedrich Schiller. În octombrie 1988, Adrian Guta alcătuiește un catalog al expoziției
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
trecerea sa în neființă, la 22 mai 2001, este înmormântat la Cimitirul Reînvierea din București. În perioada 5 decembrie-21 decembrie 2001, are loc, la Galeriile Ateneele Cărții (GalAteCa), din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din București, un vernisaj al expoziției organizate de Atelierul de gravură al Uniunii Artiștilor Plastici - "Podul", coordonat de Marina Nicolaev, cuprinzând gravuri realizate de artiștii care lucrează în atelierul din strada Speranței nr. 15 și care intenționează să doneze o parte din lucrării bibliotecii. , chiar dacă pierdut de timpuriu, cu
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
2001, are loc, la Galeriile Ateneele Cărții (GalAteCa), din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din București, un vernisaj al expoziției organizate de Atelierul de gravură al Uniunii Artiștilor Plastici - "Podul", coordonat de Marina Nicolaev, cuprinzând gravuri realizate de artiștii care lucrează în atelierul din strada Speranței nr. 15 și care intenționează să doneze o parte din lucrării bibliotecii. , chiar dacă pierdut de timpuriu, cu puțin timp înainte, s-a regăsit printre alte figuri, ca: Mihaela Apostol, Dan Erceanu, Ștefan Câlția, Marcel Chirnoagă, Magda Isacescu
Ștefan Iacobescu () [Corola-website/Science/330100_a_331429]
-
se prepară celebrele plăcinte mocănești cu brânza sărată). O altă manifestare etno-culturală este „Napok Szent Mihály” (Zilele Sf. Mihail) organizată de comunitatea ceangăilor (de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară) din Săcele; ce cuprinde o paradă a costumelor tradiționale, ateliere meșteșugărești, simpozioane, expoziții de artă populară și activități sportive. Predealul devine punctul de frontieră (între voievodatele romanofone și Imperiul austriac și regatul maghiar) odată cu semnarea convenției de la București între România și Austro-Ungaria (privind construirea liniei ferate Ploiești-Brașov), iar din 1968
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
de închisoarea pentru femei, până în anul 1924 când mănăstirea și patrimoniul său sunt recâștigate pe cale juridică reintrând în compunerea Bisericii Ortodoxe Române. În 1930, patriarhul Miron Cristea decide reînființarea Mănăstirii Plătărești, ca mănăstire de călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei. Mănăstirea va suferi daune însemnate după cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat noi lucrări de reparație și consolidare, între anii 1942-1943, finanțate de stat prin Comisiunea Monumentelor Istorice, cu un deviz inițial
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
închisori de recluziune pentru femei, pentru toate categoriile de pedepse. În 1866 Mănăstirea Plătărești devine din nou închisoare pentru femei, regim pe care îl va avea până în 1924, cu o scurtă perioadă de întrerupere între 1915-1918. În cadrul său funcționa un atelier de pânzărie, țesătorie și cusături. În atelier lucrau între 80-100 de femei deținute. Atelierul putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
categoriile de pedepse. În 1866 Mănăstirea Plătărești devine din nou închisoare pentru femei, regim pe care îl va avea până în 1924, cu o scurtă perioadă de întrerupere între 1915-1918. În cadrul său funcționa un atelier de pânzărie, țesătorie și cusături. În atelier lucrau între 80-100 de femei deținute. Atelierul putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În plus, atelierul mai executa comenzi pentru armată
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
devine din nou închisoare pentru femei, regim pe care îl va avea până în 1924, cu o scurtă perioadă de întrerupere între 1915-1918. În cadrul său funcționa un atelier de pânzărie, țesătorie și cusături. În atelier lucrau între 80-100 de femei deținute. Atelierul putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În plus, atelierul mai executa comenzi pentru armată, alte instituții de stat sau firme private
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pânzărie, țesătorie și cusături. În atelier lucrau între 80-100 de femei deținute. Atelierul putea procesa până la 10.000 de kilograme de bumbac pe an, realizând în totalitate pânza necesară pentru confecționarea lenjeriei și îmbrăcămintei utilizate în sistemul penitenciar. În plus, atelierul mai executa comenzi pentru armată, alte instituții de stat sau firme private. Aici au fost realizate țesăturile prezentate în cadrul pavilionului României la Expoziția Universală de la Paris, din anul 1900. În urma declarării Mănăstirii Plătărești ca monument istoric în anul 1915 și
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
interviuri ulterioare, Ficior susține că a rămas credincios practicant și că nici în perioada în care a activat în PCR nu a renunțat la religia sa. Conform lui Ficior: Pe 1 octombrie 1942, Ion Ficior a intrat ca ucenic la atelierul electric al Fabricii „Nitrogen” din orașul Târnăveni, unde, pe 17 august 1946, a obținut calificarea de electrician. În luna octombrie 1946 s-a căsătorit cu Maria Căluțiu, al cărei tată, Dumitru Căluțiu, era pastor baptist. Ion Ficior și-a cunoscut
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
această experiență, din anul 1993 își începe activitatea în domeniul serviciilor sociale pentru persoane cu dizabilități. Dorind să ofere o alternativă pentru scaunele rulante din România începe colaborarea cu Motivation Charity Trust din Marea Britanie, care ajută la înființarea unor mici ateliere de productie scaune rulante în țări în curs de dezvoltare. În perioada mai 1993 - iunie 1995 este coordonator de proiecte în cadrul Motivation Charitable Trust, Marea Britanie și realizează: În anul 1995 înființează împreună cu alți colaboratori Fundația Motivation România și se concentrează
Cristian Ispas () [Corola-website/Science/330176_a_331505]
-
avea probleme financiare. Cu toate acestea Krupp a vândut în acest timp artilerie și altor puteri europene. După 1860 domeniul lui Alfred creștea rapid. El a demolat vechea fabrică de oțel și a reconstruit-o din temelii, adăugându-i trei ateliere mecanice, trei laminoare, un atelier de rotărie, o strungărie pentru osii, un atelier cu ciocan pentru fabricarea tunurilor și un atelier de cazangerie. În primele zile ale lunii ianuarie 1864, Prusia și Austria s-au aliat pentru a invada Schleswig-Hollstein
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
acestea Krupp a vândut în acest timp artilerie și altor puteri europene. După 1860 domeniul lui Alfred creștea rapid. El a demolat vechea fabrică de oțel și a reconstruit-o din temelii, adăugându-i trei ateliere mecanice, trei laminoare, un atelier de rotărie, o strungărie pentru osii, un atelier cu ciocan pentru fabricarea tunurilor și un atelier de cazangerie. În primele zile ale lunii ianuarie 1864, Prusia și Austria s-au aliat pentru a invada Schleswig-Hollstein și printr-o campanie fulger
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
și altor puteri europene. După 1860 domeniul lui Alfred creștea rapid. El a demolat vechea fabrică de oțel și a reconstruit-o din temelii, adăugându-i trei ateliere mecanice, trei laminoare, un atelier de rotărie, o strungărie pentru osii, un atelier cu ciocan pentru fabricarea tunurilor și un atelier de cazangerie. În primele zile ale lunii ianuarie 1864, Prusia și Austria s-au aliat pentru a invada Schleswig-Hollstein și printr-o campanie fulger au smuls Danemarcei cele două ducate. Alfred a
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
Alfred creștea rapid. El a demolat vechea fabrică de oțel și a reconstruit-o din temelii, adăugându-i trei ateliere mecanice, trei laminoare, un atelier de rotărie, o strungărie pentru osii, un atelier cu ciocan pentru fabricarea tunurilor și un atelier de cazangerie. În primele zile ale lunii ianuarie 1864, Prusia și Austria s-au aliat pentru a invada Schleswig-Hollstein și printr-o campanie fulger au smuls Danemarcei cele două ducate. Alfred a sunat alarma pentru fabrica de tunuri:„Trebuie să
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
construcțiile din diferite zone etnografice, varietatea instalațiilor tehnice care însumează aproape toate ocupațiile și meșteșugurile practicate pe întreg teritoriul României (mori de apă și de vânt, șteampuri aurifere, oloinițe, vâltori, stâne sau sălașuri temporare de oier, teascuri de stors strugurii, ateliere de fierărie, de olărie, rotărit, glăjării, ateliere de cojocari, țesători, etc) și construcții sociale din satele noastre: școli, primării, biserici. Din punct de vedere al materialelor folosite de arhitectura populară românească, fișele sunt proiectate să consemneze aceste informații pentru fiecare
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
tehnice care însumează aproape toate ocupațiile și meșteșugurile practicate pe întreg teritoriul României (mori de apă și de vânt, șteampuri aurifere, oloinițe, vâltori, stâne sau sălașuri temporare de oier, teascuri de stors strugurii, ateliere de fierărie, de olărie, rotărit, glăjării, ateliere de cojocari, țesători, etc) și construcții sociale din satele noastre: școli, primării, biserici. Din punct de vedere al materialelor folosite de arhitectura populară românească, fișele sunt proiectate să consemneze aceste informații pentru fiecare element de construcție în parte. Scopul acestei
ETNOMON () [Corola-website/Science/330295_a_331624]
-
11 aprilie 2001, Chasselas, Saône-et-Loire, Bourgogne) a fost un ceramist francez. Fiu al unor institutori, și-a petrecut copilăria la Montmélian în Savoie. În 1959, el și fratele său mai mic, Jean, (n. 15 ianuarie 1947) și-au instalat primul atelier în subsolul casei familiei lor. În 1962, cei doi frați au reușit să organizeze prima lor expoziție în "Casa Tineretului și Culturii din Chambéry". După bacalaureat, în 1965, el intrat la "Académie du feu" a sculptorului Szabo la Paris. În
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
din Mâconnais. Din 1982 până în 2001, Alain și Jeanne au trăit la Chasselas, în Bourgogne. În 1986-1987, a fost numit responsabil de misiune într-un proiect al Ministerului Culturii din Franța. În 1988, președintele François Mitterand s-a dus la atelierul ceramistului pentru a-și alege personal piese pe care să le cumpere. Vizita aceasta s-a reînnoit de două ori. În 1996, Alain Girel a fost ales în Consiliul de Administrație al World Craft Council Europe. Alain Girel a decedat
Alain Girel () [Corola-website/Science/329028_a_330357]
-
sau doua spectacole internaționale (spre exemplu: Italia, Germania, Ucraina). Festivalul Fără Bariere prezintă în același timp un mijloc oportun artei teatrale sătmărene de a se integra în circuitul teatral național și internațional, precum și stabilirea unor colabolări cu cele mai importante ateliere teatrale. Caracterul multicultural al festivalului este certificat, de asemenea, de prezența titrării spectacolelor atât din maghiară în română, cât și din română în maghiară, astfel toate spectacolele sunt accesibile publicului larg, idiferent de etnie. Prima ediție a a fost organizată
Festivalul Internațional Multicultural Fără Bariere () [Corola-website/Science/329036_a_330365]