24,491 matches
-
sarcini și răspunderi. În loc de indivizi, le ofer persoane pentru a alege singuri adevărul. Nu pretindem că am construit alt chip al lui Eminescu târziu dar, întrucât construim cu avizarea materiei dinspre filologie, credem, cel puțin, că am pus dialogul în firea lucrurilor. Dialogul trece dincolo de noi, pe când monologul/ monologurile/ monoloagele stau în transpirația clipei... Această carte a fost provocată de prietenul George Roncea. Ca să-l conving că „lucrurile nu stau chiar așa”, i-am oferit amintirea lui Dumitru Cosmănescu despre moartea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre multe și multe. Era în toată firea meșterul, așa cum îl cunoșteam. Doar că fuma mult. N-am putut să observ nici cea mai mică incoerență în vorba lui. În vremea cât vorbeam veneau mereu bolnavi care se uitau la noi sau chiar se amestecau în vorbă. Puteam
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
trebuie să-și închipuiești astăzi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii și peste aceasta bolnav /,/ care ar avea nevoie de cel puțin șase luni de repaus pentru a-și veni în fire. Ei bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de șase ani mă zbat ca-ntr-un cerc vicios în cercul acesta care, cu toate acestea, e singurul adevărat, de șase ani n am liniște, n-am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atât de obosit încât /și n.n. / degeaba pun mâna pe condei să-ncerc a scrie ceva simt că nu mai pot, mă simt că am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaus nu-l pot avea nicăieri și la nimeni. Crede-mă, mica și unica mea Veronicuță, sunt strivit. Nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
îngrijirea morală” nu se înțelege strict grija juridică dar se presupune. Oricum ar fi, Gheorghe Eminovici a venit în București și este nefiresc să ne închipuim că nu l-a văzut pe fiul său la sanatoriu. Drumurile îi ședeau în fire, avea prieteni aici și o gazdă oarecum permanentă, de doctorul Șuțu știa, la doctorul Kremnitz fusese chiar împreună cu Titu Maiorescu să se consulte mai înainte cu doi ani. El nu a dat, însă, un înscris. Putea să ceară atunci, pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înmormântarea. În Bucovina, copilul, care vine pe lume, a avut "casa" lui, astfel că, a treia zi după naștere, moașa ia casa și locul în care s-a aflat copilul, păstrate, până atunci, într-o oală sau ciob, pune trei fire de piper, trei de tămâie, trei de usturoi și se îngroapă într-o "bortiță" sub prispă și tot în acel loc unde s-a îngropat casa se aruncă și apa în care s-a spălat prima oară copilul. 89 Majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pregătește "scăldătoarea", turnând "apă curată și ne-ncepută" într-o oală nouă, adusă de nașă, pentru a avea copilul "glas ca și oala cea nouă, când se cumpără din târg", o pune pe foc în care se adaugă plante diferite busuioc, fire de grâu, mărar, mintă, romaniță, mac, sămânță de cânepă dar și mai multe pene de pasăre "ca să priceapă și să învețe ușor (copilul), și tot așa să trăiască în lume." 205 După "scăldăciune", nașa cu celelalte femei, luând lumânarea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ciolane, / De sub ciolane. / Din toate ciolănelele, / Din toate încheieturile. / Să nu rămâie rău de leac / Ca un fir de mac, / În patru despicat, / În mare aruncat. / Descântatul de la mine / Leacul de la Dumnezeu / Și de la Maica Precista!". Rostind versurile, împunge trei fire de usturoi cu un ac, spală copilul cu "apă descântată" și îl dă cu usturoi pe tot corpul 210, apa vărsând-o, apoi, într-un "loc neumblat". Vindecarea de "roșață" sau de "rofii" se face cu ajutorul "stropilor care cad de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
regiuni, mai ales în Transilvania, nu se face nicio nuntă fără steag. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, steagul se face dintr-un vârf subțire de brad, împodobit cu "năframă" de mătase și cu panglici; printre coroanele cetinei se pune "strămătură" (fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din lemn în care se înfig trei mere. Acest obicei al steagului nupțial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ca și mărul plin de floare, / Ca o capră bourată, / De toată lumea lăudată!"367 În Ajunul Bobotezei, spre seară, fetele bucovinence care voiesc să fie "căutate, iubite și jucate de feciori" aduc apă neîncepută de la fântână, pun în ea câteva fire de busuioc, apoi o așază într-un loc unde să bată soarele dimineața, când va răsări. În ziua de Bobotează, se descântă apa aceasta "bătută de soare": "Dimineață m-am sculat, / Pe obraz m-a spălat, / La biserică m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și o păstrează peste an, fiind leac pentru diferitele boli (durere de cap, ochi etc.).374 În Duminica Floriile, mai precis, în seara de dinainte, în ajun, pe la miezul nopții, este obiceiul ca să se fiarbă apă cu busuioc și cu fire de la canafurile de la prapuri, furate de la înmormântarea unei fete, și să se spele cu această apă pe cap, pentru a avea păr frumos care "să strălucească ca firele de la prapuri și să fie plăcute ca și cum se bat flăcăii după busuioc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
râu, într-însele,, și dacă nu este apă de râu, apoi apă neîncepută din fântână, smulg puțină iarbă verde și o aruncă peste apa din găleată, și așa se spală apoi curat. După ce le-au spălat, leagă de fiecare găleată fire de salcie, ocolindu-le ca și cu o cunună subțire, care rămâne apoi la găleată până se pierde. La urechea dreaptă a găleții leagă un chituș din plantele ce se întrbuințează la untura de oi și de chituș un ban
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toate le mănâncă."104 În basme, Pământul devine personaj taumaturgic și psihopomp, sub denumirea de Iutele-Pământului sau Agerul-Pământului: "...aflând de la Iutele-Pământului că e buruiana vieții, care vindecă orice rană și e foarte rară, căci nu răsare mai mult de două fire pe an, unse pe bărbatul său la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-mi pare că-i tulburată. Că am un dor arzător, / Cred că cu dânsu-am să mor."178 Diminutivarea inițială, adresativă, ca refren tematic ,reluată prin cuvântul de bază, simbolizează trecerea de la starea de fapt, constatativă, la asumarea unei deveniri în firea lumii care se ascunde în propria-i matcă existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară, / Să te fac cum ai fost iar. Inimă, pământ și lut, / Eu mi te-aș spăla și-n Prut / Ca să fii ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ce-l ai; / Cu acu de te-aș străpunge, / Tot n-ar curge pic de sânge. / Când din tine iese doru, / Atunci îmbătrânește omu / Și dă capu la albit, / Și fața la-mbătrânit."179 Natura, ca refugiu existențial, tămăduiește și dezleagă firea umană din chingile sortirii. Repetițiile, care pun în prim plan legătura de sânge dintre om și natură, se transformă într-o unealtă ontologică a înveșnicirii destinului uman: "Dragă mi-i frunza, iarba, / Că-mi ascultă inima / Și se-ngânnă cu dânsa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se pune o lingură cu sare și una cu unt, un pahar cu apă "neîncepută"; se prind, de blid, trei lumânări din ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
făptură feminină", luna are, în creația populară, mai multe ipostaze: luna e nevastă a Cerului Sfânt, Luna Sfântă care-l ajută pe Sfântul Soare pentru alumina pământul și noaptea, și luna ca soră a soarelui care se împotrivește legăturii "împotriva firii"cu fratele-soare: Atunci mi-i lua / de soție a ta / când mi-i face iar / o scară de ceară, / de jos până sus, / și să mi te duci / la moș Adam, / la soția sa, / la baba Eva, / pre ei i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de legi originar: "Toate lucrurile și lumea întreagă sunt, în felu lor și la locu lor, acolo unde numai iau ele ființă. E ceva care stăruie în ascuns, ca un izvor unde se urzește viața. Lucrurile au și ele o fire ce vine de undeva din adânc nu știe nime cum, da așa sunt de la început. Lumea este așa cum o vedem, cu toate alea în ea; o trăim ca și cum noi am făcut-o. Știm noi ce știm, da e și multă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vestitor al luminii, aduce ordine în dezordine, găina este un simbol al abundenței, un mediator între treptele existenței, porumbelul este pasărea-mesager, prin excelență, barza reprezintă un alter ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii", rândunica este considerată "o metamorfoză a femininului", vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul lui fiind "de factură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
autoritatea lui a contribuit la sinuciderea în prima tinerețe a doi dintre frații lui Ludwig. Ceea ce a făcut ca el și fratele său Paul să fie tratați apoi cu mai multă blândețe și înțelegere.6 Informații de primă mână despre firea și înclinațiile lui Ludwig Wittgenstein sunt cuprinse în amintirile despre familie pe care le-a scris, spre sfârșitul vieții, sora lui cea mai vârstnică, Hermine. Ea îl înfățișează drept un copil sensibil, interiorizat, interesat mai mult de instalații tehnice decât
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
locuit în încăperi mai mult decât modeste și primea masa de prânz de la cea mai săracă familie din sat. Pachetele venite de la familie le expedia înapoi nedesfăcute. Singura persoană cu care obișnuia să stea de vorbă era preotul satului, o fire independentă, nonconformistă. Relațiile cu ceilalți adulți, inclusiv cu colegii săi, le limita la strictul necesar, ceea ce nu l-a făcut din capul locului simpatic acestora. Îndatoririlor de învățător Wittgenstein li s-a consacrat de la început cu deosebită sârguință și, totodată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deosebire bătătoare la ochi, pe care cu greu ar putea-o contesta cei care resping cu cea mai mare intransigență existența unui Wittgenstein I și a unui Wittgenstein II, privește „stilul gândirii“. Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
exemplu, o frumusețe și În faptul de a-ți putea găsi, la un moment dat, o vină și de a ierta pe altul. * „Decența nu poate fi discutată fără indecență.” (G.B. Shaw) Să ne imaginăm, de exemplu, o confruntare Între firea arogantă și ostentativă a paranoicului și simțul realist și decent al celui caracterizat de bun-simț. * „Merită Întotdeauna să faci un lucru greșit ca să descoperi cum să nu-l faci, ceea ce constituie un important pas Înainte În descrierea modului cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe un scriitor ca să...nu-și schimbe părerea pe care o au despre dînsul.” (N. Iorga) Din aceleași idei preconcepute pe care le avem, la un moment dat, față de cineva anume - ex: față de o persoană pe care o considerăm din fire cinstită - sîntem Înclinați să nu o supunem la probe de sinceritate, sau să luăm drept adevăr tot ceea ce afirmă (de aici și surprizele neplăcute care pot apărea). * „Oare nu toți am luat, mai mult sau mai puțin, dorințele noastre drept
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de risc, autocontrolul slăbește Într-atît, Încît omul Își arată adevărata fire: de ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții ipocrizia; unii egoismul, alții generozitatea etc. În schimb, În „fericire” sufletul este atît de mulțumit, Încît Își pierde simțul discriminativ și, o dată cu el, și simțul etic. * „Acela căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]