25,627 matches
-
reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare, ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu da de bănuială tovarășilor mei că mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu da de bănuială tovarășilor mei că mi-a fost frică, am luat eu prăjina înainte și am început să mă leg de Codreanu tocmai pe tema fricei. Da' bine, Codrene, nu ți-ai pus o pelcică la fundul pantalonilor? Eu, pelcică!... Ha! Ha!... răspunse Codreanu trântind un hohot de râs de-au răsunat cele patru colțuri ale codrului. Am cinstea să-ți spun, prietine, că am zărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lup, talpa pădurei, bătrân, colțos și care, desigur, a călcat multe poieți și stâni, căci era gros în ceafă ca un vlădică. De la cel întâi foc a rămas mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți, de parcă-ți era încă frică de el. Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se urca cel întăi în căruță, de unde nu mai era cu putință să-l dai jos. Nici chiar sunetul farfuriilor, muzica cea mai plăcută urechilor lui, nu-l atrăgea; trebuia să-i dau demâncare în căruță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și cu puțină pricepere de a le satisface. Mă țănțoșam mereu pe picioare, ca doar voi fi bagat în samă de lume, dar lumea avea altă grijă decât aceea de a-mi purta grija. Eram, zic, în perioada critică, când frica de neizbândă și lipsa de experiență îmi tăia orice putere de întreprindere, deși aveam ambiția să trec drept foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai ard, dacă îți lipsesc ochii cei lacomi ai tinereței, care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca să nu-l umfle vântul și să pierzi echilibrul. Atunci, sumeața noastră tovărășiță, venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise, se opri în loc, închise cortelul, dar, cuprinsă de frică, n-a mai vroit să facă un pas înainte pănă când amândoi călăuzii n-au luat-o fiecare câte de-o mână și au dus-o la vale mai mult de-a târâșul. Când am ajuns jos, biata femeie era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atomii se combinau Între ei În cele mai diverse moduri. Dar răcirea, adică fenomenele fizice, continua, ca și expansiunea, adică fenomenele mecanice. Viața nu e altceva decât ducerea la sublim a proceselor chimice și, desigur, Încă ceva. Deocamdată mi-e frică să ating acest ceva În atari emisiuni; dar cine știe? Ce pot afirma e că acel ceva În plus e o consecință a evoluției sau, mai bine, primordiul viitoarei forme pe care o va Îmbrăca evoluția. Și dacă așa este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Înțeles. Dar să fim drepți, la concluzii, adică la pregătirea unui salt calitativ, au acces mai puțini decât aceia care l’au pregătit, adică au realizat acumulările cantitative, ceea ce nu-i Împiedică Însă să fie părtași. Se pare Însă că frica mea nu-i chiar justificată dacă ne gândim că spirala e atât de frecventă pe oalele românești, ca și pe acelea dacice și, mai În adândul istoriei, pe ceramica de Cucuteni... Dar concluzia e clară: nimic nu e Întâmplător În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
modificările de nuanță. Spre nenorocul nostru, natura reacționează doar la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire, dezinteresată sau interesată - iar oscilații! -, iar natura trebuie iubită pentru ea Însăși, nu pentru frica de pedeapsă. Chiar dacă nu contează cine sau câți agresează natura, consecințele le vom trage cu toții, mai târziu, când incompatibilitatea dintre esența noastră biologică și mediul ultratehnologizat pe care ni-l creăm, dar și dintre esența noastră biologică și mutațiile spirituale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
va fi satisfăcută; activitatea desfășurată va fi plăcută și, tocmai pentru aceasta, va părea ușoară, chiar dacă va solicita mult efort. Acest mod de organizare a procesului de învățămînt va înlocui interesul exterior cu unul interior; copilul nu va învăța de frica pedepsei sau pentru recompensă, ci pentru că va trebui să-și satisfacă o trebuință. În procesul acestei activități atractive de satisfacere a nevoii se realizează și dezvoltarea capacității solicitate. Educația funcțională este, deci, acea educație "care ia ca bază trebuința copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întrebări lumii și nu se preocupă să fie el însuși omul care s-a pierdut pe sine. Apare astfel sentimentul aruncării în lume, conștiința că existența proprie este un fapt lipsit de justificare rațională, absurd; se face prezent sentimentul de frică în fața morții, sentimentul neantului. Se ajunge astfel la o stare de criză, la limita extremă a existenței inautentice prin ea. Prin această criză se face trecerea la cea de-a doua modalitate de viață umană existența autentică, "existența care s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la cea de-a doua modalitate de viață umană existența autentică, "existența care s-a regăsit pe sine însăși". Aceasta însă, precizează Heidegger, este mai mult posibilă decît reală, este o năzuință. Oricum, aflat aici, omul își regăsește propria ființă; frica de moarte provocată de cunoașterea limitelor sale biologice (finitudine) își pierde din intensitate și se transformă în acceptare resemnată a morții (20). Spre deosebire de "existența inautentică", "existența autentică" se caracterizează, așadar, printr-un plus de luciditate (21, p. 203). La Heidegger
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adevăr, pentru că ceea ce consideră el a fi bine și adevărat, se dovedește a fi, dimpotrivă, fals și rău. Dacă la aceasta se adaugă și lipsa credinței înr-o Ființă Supremă, care să facă lumină în conștiința omului, atunci își face apariția frica și întreaga viață se transformă într-un coșmar, la fel ca și pentru personajul din povestirea Spaima: . Același lucru se întâmplă și cu Nikolai Ivanov din piesa cu același nume. Ivanov nu contenește să dezvăluie tuturor celor care știu să
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
o voi trage că eu, care mă consider un om al muntelui, să pățesc așa necaz, să nu mai pot merge, fără să am nici un accident sau cine știe ce altceva. Până la urmă din întâmplare am descoperit un anumit lucru, îmi era frică de urșii care știam că umblă în zonă și la un moment dat am mers câțiva pași cu spatele, spre vale, zicând cu voce tare: Ursuleeeee... să nu viii... Am descoperit cu surprindere faptul că dacă mergeam cu spatele spre
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
au continuat să fie aplaudate. Nu exista un sistem de audit sau juridic independent, și nici libertate a presei. Poliția Înarmată a Poporului era prost plătită și coruptă la nivel de instituție. Liderii atotputernici și efectiv iresponsabili erau priviți cu frică și respect. În absența unui sector privat, sau chiar a oricărui concept de economie personală, întreaga corupție a fost oficial definită ca furt de la popor, iar urmărirea profitului a devenit un potențial act subversiv. Într-un asemenea context, corupția în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
rădăcinile în procesul politic, incluzând modul în care au fost implementate schimbările economice. Structura politică plasează putere într-o mică oligarhie de politicieni, lideri militari și oficialități în fapt scutiți de responsabilitate juridică. Confidențialitatea este păstrată prin controlul presei, insuflarea fricii și pedeapsă. Libertățile civile sunt respectate doar când sunt inofensive sau în cadrul mișcărilor politice favorabile; altfel sunt reprimate. Centralizarea puterii prezintă obstacole insurmontabile într-o țară atât de vastă, complexă și variabilă, încât chiar și întreprinderea unui recensământ corect al
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de puternic este simțul datoriei acestora. Testarea poate lua diverse forme sume de bani sunt plasate pe biroul lor etc. Dacă un ofițer nu raportează prima ofertă de acest gen este ,,prins în cârlig" până la sfârșitul activității și îi este frică să raporteze orice fel de activitate coruptă care i s-ar semnala ulterior. 99. Într-un număr de împrejurări în timpul acestei anchete mi s-a spus că este o vorbă în Hong Kong: 1. ,,Urcă în autobuz", cu alte cuvinte, dacă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Armata Roșie a Uniunii Sovietice, comunismul rusesc a început să acționeze cu o violență rar întâlnită în istorie, pentru înrobirea poporului, fizic și mai ales sufletește, prin spălări de creier, prin propagandă perfidă, prin implantarea în sufletul oamenilor întâi a fricii, apoi a disperării. Pentru a transforma poporul într-o masă de sclavi, de animale de muncă supuse și negânditoare, capabile să accepte cele mai inumane compromisuri, ocupanții au folosit cele mai perfide metode folosind științific specialiști criminali care dispuneau în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu lua bani împrumut. Dând bani pierzi adesea și banii și prietenul, iar luând bani împrumut, se duce rostul gospodăresc. Ferește-te de ceartă, dar odată intrat în ea, poartă-te în așa fel încât potrivnicul să-ți știe de frică. Îmbracă-te bogat dar nu țipător, pe măsura pungii tale, căci adesea haina face pe om. Dă-ți urechea orișicui dar glasul numai câtorva. Prietenii încercați leagă-i de inima ta cu legături de oțel, dar nu-ți toci palmele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de bine, toate acestea nu mai au forța de altă dată deoarece lipsește spatele, cadrul legal, organizarea în grupuri oficiale a acestor răuvoitori. Și acum ca și înainte, e mai mare spaima decât pericolul, se contează în mod conștient pe frica paralizantă care ar putea să-i facă pe unii să renunțe la orice acțiune. Metoda modernă de luptă împotriva voitorilor de bine este însă distrugerea lor mediatică. Există segmente de intreprinderi mediatice cumpărate de bogați interesați în păstrarea mocirlei și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
arătarea aceea. Nu uitați că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Ori, omulețul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfățișarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârșit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: Bine, dar... ce cauți tu aici? Iar el rosti
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și să ne pedepsească pentru asta, ba să ne mai întindă și capcane numite ispite, pentru a ne prinde în defect. Tatăl își iubește fiii, îi ajută și îi îndrumă chiar dacă uneori aceștia au greșit. Nu trebuie să trăim „cu frica în Dumnezeu” ci cu iubirea față de El. În întreaga noastră viață, trebuie să înlocuim frica cu iubirea și cu credința. Cel care crede în Dumnezeu se eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pentru a ne prinde în defect. Tatăl își iubește fiii, îi ajută și îi îndrumă chiar dacă uneori aceștia au greșit. Nu trebuie să trăim „cu frica în Dumnezeu” ci cu iubirea față de El. În întreaga noastră viață, trebuie să înlocuim frica cu iubirea și cu credința. Cel care crede în Dumnezeu se eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
chiar dacă uneori aceștia au greșit. Nu trebuie să trăim „cu frica în Dumnezeu” ci cu iubirea față de El. În întreaga noastră viață, trebuie să înlocuim frica cu iubirea și cu credința. Cel care crede în Dumnezeu se eliberează de toate fricile, trăiește în pace și în bucurie. În aceeași ordine de idei, eu unul, consider greșită formularea folosită curent de către preoți la cununie: „se cunună robul lui Dumnezeu Vasile cu roaba lui Dumnezeu Elena”. Noi nu suntem robii, ci suntem fiii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]