24,310 matches
-
rimate dedicate Partidului: „Cu pieptul plin de bucurie,/ Pe tot cuprinsul românesc,/ Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas tare una după alta cele șase sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
își propagau și ei religia lor socialistă: orișice-ai face, nu uita că Dumnezeu te vede, e nesfârșit și ubicuu. Portretul dictatorului, etalat de zeci de mii de ori în toată țara, își întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e nesfârșit și ubicuu. Portretul dictatorului, etalat de zeci de mii de ori în toată țara, își întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în toată țara, își întărea efectul prin ascultarea bolborosirii continue a glasului său. Transmiterea ore în șir prin radio și televiziune a discursurilor sale urmărea ca acest glas să stăruie în aer, zi de zi, ca o instanță de control. Glasul le era cunoscut tuturor celor din țară la fel ca și foșnetul vântului ori al ploii ce cade. Inflexiunile sale, gesticulația însoțindu-i discursurile erau tot atât de știute de toți ca și moțul din frunte, ca ochii, nasul ori gura dictatorului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am întrebat jenată dacă-și amintesc de cântecul de ieri. Dar un băiat a spus: „Tovarășa, trebuie mai întâi să cântăm Imnul“. I-am întrebat: „Vreți să-l cântați sau trebuie să-l cântați?“. Copiii au strigat toți într-un glas: „Da, vrem“. și, la fel ca-n ziua precedentă, pe dată s-au așezat în semicerc, cu mâinile lipite de coapse, lungindu-și gâturile, privind țintă în sus și pornindu-se iar pe cântat. Până ce-am zis: „Bine, și-acum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și să scap de ei și de mine. Mai și vorbeam cu glas tare cu mine însămi când eram sigură că nimeni nu mă vede. Cunosc din copilăria mea nefericirea insulei. Toți fiind alcătuiți din ea: cei din casă, cei din sat. Două dintre satele învecinate erau românești, un altul slovac și unul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dos. Cu cât iau seama mai bine la Germania, cu atât și actualitatea se-nlănțuiemai mult de trecut. Nu am de ales - mă aflu la masa de scris, și nu într-un magazin de încălțăminte. Uneori îmi vine să-ntreb cu glas tare: cuvântul vătămare vă spune ceva? De România m-am desprins de mult, dar nu și de pervertirea dirijată a omului într-o dictatură, nu și de moștenirile ei de tot felul, care în orice clipă scot capul la iveală
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine.") (Horatiu) Parcă-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu disperare în glas un bob de grâu, pe care însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul s-a terminat. Acum, Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu era prea îndrăzneț. Însă reticența lui era pe deplin justificată și iată de ce. La un moment dat, s-a oprit în fața unei porți impresionante, mari și frumoase. Și-a luat inima-n dinți și a bătut încet în poartă. Glasul răgușit și nervos al unui dulău i-a răspuns atât de înfuriat și amenințător, încât n-a mai așteptat să vadă urmarea ada giului biblic: "...Bate și ți se va deschide..." (Matei, 17:7) Ci a plecat înfricoșat mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al Balcanilor. Voi sunteți patroni acilea, în tramvai", spune ea firesc, cu multă simpatie în glas, spre marea mulțumire a mamei care îi însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obligați să claxoneze în trafic, cât puteau de tare și îndelungat, pe cel ce se afla la volanul mașinii din față. Delirant, de necrezut, într-un oraș deja atât de poluat fonic, cu o circulație de iad. Am rămas fără glas în fața iresponsabilității românilor. Ajuns acasă, am verificat pe Internet și am aflat că postul de radio cu pricina este "leader pe piața FM și în preferințele ascultătorilor din București". La așa post, așa ascultători. Crăciun în România. Blocat în tren
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prietenul său, iar fata pe care o aduc este evident o minoră. Brusc îmi amintesc și eu figura ei lolitiană. Am văzut-o adesea prin bucătărie și mă întrebam ce căuta acolo. Trebuie să recunosc că am rămas și fără glas, și fără soluție. Tot despre vecini și vecinătăți interculturale. Sunt obligat de aproape patru luni să suport zilnic (mai degrabă noptic) chicotelile, urletele, râsul, discuțiile polemice nesfârșite, sunetul de telefon la miez de noapte ale vecinului meu din Coasta de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a comunității grecești, construită într-o casă stil colonial de la 1900, tipică pentru regiunea Québec: veche, plină de cari și nerenovată de cel puțin jumătate de secol. Preotul, un român, slujea într-o limbă greacă chinuită. Complet afon, cu un glas subțire, de fuior de vată, vaietele sale se pierdeau în aerul rece al încăperii cu acustică proastă. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, era și complet lipsit de minimumul de charismă necesar practicării meseriei de preot, o meserie pas
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
evenimentul (unde altundeva?) în sala de mese. Aduc un casetofon mare, obosit, dar cu bas de calitate, care azvârle în aer ritmurile unei muzici îndrăcite. Un fel de manea cameruneză, bănuiesc. Pe la mijlocul melodiei erau întreruperi scurte și se auzea un glas cu accent puternic, spunând ceva de genul trimiteți colete de orice mărime în țară cu Djombo Express, urmat de un număr de telefon. Trag cu coada ochiului la una dintre casetele risipite pe masă: Papa Zoe non-stop stă scris pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în franceză), pe care aveam să-i traduc eu însămi cu brio, cincizeci de ani mai târziu. Să mai spună cineva că destinul nu are simțul umorului. Țin minte că am avut atunci o reacție cabotin-livrescă. I-am spus cu glas tare lui Leibniz: Oui, monsieur Leibniz, tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles. R.P. Numai că, fricos din fire, Leibniz n-a răspuns. A.R. Așa e, n-a avut nici o reacție. Toate astea le-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
întâlnit foarte multe. În schimb, bărbații erau îm brăcați foarte elegant, bărbații aveau înfățișarea boie roasă a domnului Neagu Djuvara, burice goale și blugi flenduroși nu se vedeau niciodată și nu erau în 135 localuri gălăgia de azi, vorbitul cu glas tare, muzica asurzitoare. Chelnerii de la Capșa, chelneri cu tradiție, erau mult mai domni decât clienții de astăzi. R.P. Erați o obișnuită a teatrului, a operei sau a cinematografului? Care erau actorii și interpreții preferați din țară și de-afară? Ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
altfel, din discuțiile pe care le port și le aud, că lumea a reînceput să se întoarcă spre cartea bună. Rămân, cu toate acestea, la părerea că e mult prea multă carte pe piață. E o părere căreia îi dau glas cu durere. R.P. Pe de altă parte, în studiile internaționale, stăm mai prost decât Albania la consumul de carte. Așa multă cum e ea, iată că la alții (pe care ne obișnuiserăm să-i considerăm inferiori nouă) e și mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunet, Încearcă în noapte s-ajunga la ea, Dar totul e fulger și totul e tunet Și nimeni în lume astăzi nu-l vrea... În grelele clipe, cele din urmă, Se-ntoarce o rază, încearcă să vină, Durerea cea mare glasul i-1 curma Cu săbii de foc și lacrimi de țină... Cu gânduri, spre vremuri trecute, Se-ntoarce mereu pe vechea cărare. Durerile-s grele și toate-s știute, Departe e însă drumul spre zare... Se-aude un dangăt, ecoul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]
-
specialiștilor”. Deși a fost, prin pregătire și realizări, un om al științei și tehnicii a rămas toată viața sa un suflet sensibil fiind autorul multor stihuri și încercări literare între care și volumul de versuri „Gânduri incrustate”, tipărit la Editură „Glasul Bucovinei”, din Iași, în anul 1996. Despre personalitatea să și în special despre realizările sale, măi deosebite se găsesc multiple referințe scrise în diferite cărți, reviste de specialitate și cotidiene cum ar fi: Bucovina - Un istoric al electrificării. Monografia electrificării
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93326]
-
-i că ești cu mine!” - dar, probabil, din privirea mea înțelese că nu-i de ajuns și adăugă: „Spune-i că dacă nu-și bagă mințile în cap are de a face cu Ambasada Română”. Din compartiment se auzi un glas de femeie: „Ilie, ar trebui să te duci... Tovarășul e speriat... Nu știi că toți sunt beți?”. Enescu mă împinse și ieși pe coridor, bine trezit la realitate: „Spune-i că dacă nu încetează, iese conflict diplomatic. Dacă mai e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână la Lido! - căzându-mi printre picioare cu intensitatea unui dezastru. Ni nada! Ni nada! îmi recomanda aproape rugător un glas melodios de femeie - era tot ce înțelegeam lăsând-o să-mi strângă lucrurile în valiză, ea mai având și alte cuvinte într-o frază cu care încerca să-mi explice, printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trei - să huruie la Praga, să înfulece și să gâlgâie aici, să-și pună Tomnaia noci la difuzoare. Era prima oară când încercam acest impuls și nu știu cum am ajuns - pe picioare sau pe sus - la garderobă, unde femeia citea fără glas lângă fetiță din cartea cartonată; i-am întins tichetul, ea fu surprinsă, cred că m-a întrebat de ce plec, mi-e rău?, ochii ei mă investigau în acest sens, eu i-am făcut un semn dezarticulat între a-i cere
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îi promiseseră „că vor comunica tovarășilor români ca să se ia măsuri...”, dar nu puteau avea încredere într-un șofer de Goskino. „În actualele condiții, se poate spune că au făcut un act de prietenie față de noi” - conchise Vali, cu un glas îmbunat de o sinceră îngrijorare. Încremenit sub pătură, i-am cerut să se așeze pe marginea patului și să mă asculte, căci îi voi vorbi de la suflet la suflet, ca unuia despre care știu cum și de ce a ajuns de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]