25,546 matches
-
schimbare față de originalul „too cunning to be acute”. „Crimele din Rue Morgue” a fost, de asemenea, retipărită în colecția de povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de includerea lui C. Auguste Dupin și a desfășurării acțiunii tot la Paris. Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare din iulie 1844 către James Russell Lowell. Manuscrisul original al povestirii „Crimele din Rue Morgue” care a fost folosit pentru prima sa tipărire în "Graham's Magazine" a fost aruncat într-un coș de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
a desfășurării acțiunii tot la Paris. Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre povestirile mele de raționament” într-o scrisoare din iulie 1844 către James Russell Lowell. Manuscrisul original al povestirii „Crimele din Rue Morgue” care a fost folosit pentru prima sa tipărire în "Graham's Magazine" a fost aruncat într-un coș de gunoi. Un ucenic de la birou, J. M. Johnston, l-a găsit și l-a lăsat tatălui său
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
și a personajelor principale ("Dupin" a devenit "Bernier") au fost schimbate. La 12 octombrie 1846, o altă traducere necreditată redenumită „Une Sanglante Enigme” a fost publicată în "Le Commerce". Editorul revistei "Le Commerce" a fost acuzat de a fi plagiat povestirea din "La Quotidienne". Acuzarea a mers la proces și dezbaterea publică a adus numele lui Poe în atenția publicului francez. Prima traducere în limba română a fost realizată anonim și publicată în 1879 sub titlul „Cele două asasinaturi” în ziarul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Poe în atenția publicului francez. Prima traducere în limba română a fost realizată anonim și publicată în 1879 sub titlul „Cele două asasinaturi” în ziarul "Timpul", nr. 235, 236, 237, 239, 244, 246, 248, 252, 256, 257, 261 și 264. Povestirea a fost tradusă apoi de Emil Pagano (publicată în 1892 sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” într-o broșură de 30 de pagini tipărită de Tip. „Modernă” Gr. Luis din București.), de „Byr” (publicată în 1896 sub titlul „Tragedia
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgei”). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost adaptată pentru radio, film și televiziune de mai multe ori. Primul film care a adaptat povestirea a fost un scurtmetraj mut realizat în 1914. Prima versiune de lungmetraj a fost filmul "Murders in the
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
titlul „Crimele din Strada Morgue” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost adaptată pentru radio, film și televiziune de mai multe ori. Primul film care a adaptat povestirea a fost un scurtmetraj mut realizat în 1914. Prima versiune de lungmetraj a fost filmul "Murders in the Rue Morgue" realizat de Universal Pictures în 1932, regizat de Robert Florey și cu actorii Bela Lugosi, Leon Ames, Sidney Fox și
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
1914. Prima versiune de lungmetraj a fost filmul "Murders in the Rue Morgue" realizat de Universal Pictures în 1932, regizat de Robert Florey și cu actorii Bela Lugosi, Leon Ames, Sidney Fox și Arlene Francis. Filmul are puține asemănări cu povestirea originală. O altă adaptare, "Phantom of the Rue Morgue", a fost lansată în 1954 de Warner Brothers, fiind regizată de Roy Del Ruth și avându-i pe actorii Karl Malden și Patricia Medina în rolurile principale. Un film de televiziune
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
1968, "The Murders in the Rue de Morgue", este o adaptare realizată de James MacTaggart, cu Walter Horsbrugh, Charles Kay și Dennis Edwards. Filmul "Murders in the Rue Morgue" (1971), regizat de Gordon Hessler, are puține lucruri în comun cu povestirea lui Poe. La 7 ianuarie 1975 a fost difuzată o piesă de teatru radiofonic de către postul "CBS Radio Mystery Theater". Un film de televiziune intitulat "The Murders in the Rue Morgue" a fost difuzat în 1986. El a fost regizat
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Rue Morgue, and The Gold Bug" (1973), o versiune simplificată realizată de Robert James Dixson, a fost publicată de Regents Pub. Co. Trupa britanică de heavy metal Iron Maiden are un cântec intitulat "Murders in Rue Morgue", bazat pe această povestire. "Morgue Street" este un scurtmetraj din 2012 regizat de Alberto Viavattene, cu Federica Tommasi și Désirée Giorgetti.
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
"Le Chevalier" este un detectiv fictiv creat de Edgar Allan Poe. Dupin își face prima apariție în povestirea „Crimele din Rue Morgue” (1841) a lui Poe, considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
"Le Chevalier" este un detectiv fictiv creat de Edgar Allan Poe. Dupin își face prima apariție în povestirea „Crimele din Rue Morgue” (1841) a lui Poe, considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru a rezolva misterele de pe parcursul celor trei povestiri se schimbă. Folosind ceea ce Poe a numit
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru a rezolva misterele de pe parcursul celor trei povestiri se schimbă. Folosind ceea ce Poe a numit „raționament”, Dupin combină intelectul său considerabil cu imaginația creatoare, pătrunzând chiar în mintea criminalului. Talentele sale sunt suficient de puternice încât el se dovedește capabil să citească gândurile însoțitorului său, naratorul anonim al
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
ceea ce Poe a numit „raționament”, Dupin combină intelectul său considerabil cu imaginația creatoare, pătrunzând chiar în mintea criminalului. Talentele sale sunt suficient de puternice încât el se dovedește capabil să citească gândurile însoțitorului său, naratorul anonim al tuturor celor trei povestiri. Poe a creat personajul Dupin înainte de a se inventa cuvântul "detectiv". Personajul a pus bazele viitorilor detectivi fictivi, inclusiv a lui Sherlock Holmes, și a stabilit cele mai multe dintre elementele comune ale genului ficțiunii detectivistice. Dupin provine dintr-o familie care
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
a fost odată bogată, dar a sărăcit „în urma unui șir de evenimente nedorite” și a devenit mai umil, mulțumindu-se doar cu satisfacerea necesităților de bază ale vieții. El locuiește acum la Paris cu prietenul său apropiat, naratorul anonim al povestirilor. Cei doi s-au întâlnit din întâmplare în timp ce căutau amândoi „aceeași carte foarte prețioasă și rară”, într-o bibliotecă obscură. Această scenă, în care cele două personaje caută un text ascuns, servește ca metaforă pentru detectare. Ei se mută repede
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Dupin are unele trăsături ale viitorului gentleman detectiv, un tip de personaj care a devenit comun în Epoca de Aur a literaturii polițiste. El se cunoaște cu prefectul de poliție „G”, care apare cerându-i sfatul în toate cele trei povestiri. Dupin este descris ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de vedere al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează o altă crimă în „Misterul lui Marie Rogêt”. Această povestire a fost inspirată din povestea adevărată a lui Mary Rogers, o vânzătoare la o tutungerie din Manhattan, al cărei corp a fost găsit plutind în râul Hudson, în anul 1841. Ultima apariție a lui Dupin, în „Scrisoarea furată”, prezintă o
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
la o tutungerie din Manhattan, al cărei corp a fost găsit plutind în râul Hudson, în anul 1841. Ultima apariție a lui Dupin, în „Scrisoarea furată”, prezintă o investigare a unei scrisori furate de la regina Franței. Poe a numit aceasta povestire „probabil, cea mai bună dintre povestirile mele de raționament”. De-a lungul celor trei povestiri, Dupin călătorește prin trei locuri diferite. În „Crimele din Rue Morgue”, el călătorește pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
cărei corp a fost găsit plutind în râul Hudson, în anul 1841. Ultima apariție a lui Dupin, în „Scrisoarea furată”, prezintă o investigare a unei scrisori furate de la regina Franței. Poe a numit aceasta povestire „probabil, cea mai bună dintre povestirile mele de raționament”. De-a lungul celor trei povestiri, Dupin călătorește prin trei locuri diferite. În „Crimele din Rue Morgue”, el călătorește pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
în anul 1841. Ultima apariție a lui Dupin, în „Scrisoarea furată”, prezintă o investigare a unei scrisori furate de la regina Franței. Poe a numit aceasta povestire „probabil, cea mai bună dintre povestirile mele de raționament”. De-a lungul celor trei povestiri, Dupin călătorește prin trei locuri diferite. În „Crimele din Rue Morgue”, el călătorește pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se schimbă în cursul celor trei povestiri. În „Crimele din Rue Morgue”, el investighează crimele pentru amuzamentul personal și pentru a dovedi nevinovăția unui om acuzat pe nedrept. El refuză o recompensă financiară. Cu toate acestea, în „Scrisoarea furată”, Dupin urmărește intenționat o recompensă financiară. În timp ce discuta
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
scrie: multe dintre indiciile sale provin din ziare sau din rapoarte scrise provenite de la prefect. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează prin citirea indiciilor. Poe ar fi luat numele „Dupin” de la un personaj dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în "Burton's Gentleman's Magazine" din 1828 și denumită „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Numele implică, de asemenea, și „duping” sau amăgire, o abilitate pe care Dupin o
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]