23,551 matches
-
și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod (1 Sam 5,1 sqq.). Înrudit cu vechiul zeu sirian Dagan, filisteanul Dagan este o divinitate legată etimologic de cereale și fertilitate, chiar dacă trebuie să presupunem În acelaxe "Astarte"și timp o morfologie veche a „zeului furtunii” care tinde să concentreze În sine cele mai importante prerogative și funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
16, 23) și la Ashdod (1 Sam 5,1 sqq.). Înrudit cu vechiul zeu sirian Dagan, filisteanul Dagan este o divinitate legată etimologic de cereale și fertilitate, chiar dacă trebuie să presupunem În acelaxe "Astarte"și timp o morfologie veche a „zeului furtunii” care tinde să concentreze În sine cele mai importante prerogative și funcții. Cultul lui Astartexe "Astarte" este bine atestat mai ales la Ascalon, unde, după Herodot (I 105), fusese ridicat cel mai vechi sanctuar al Afroditei Urania, În timp ce la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Astarte războinice, probabil din cortegiul lui Anatxe "Anat" (1Samuel 31,10). La Eqron (2Regi 1, 1-16) era venerat cultul lui Baalxe "Baal" Zebulxe "Baal Zebul", cu caracter probabil oracular și tămăduitor. La Ghaza era venerat Într-un templu al său zeul Marnasxe "Marnas" (În aramaică „stăpânul nostru”), identificat cu Zeusxe "Zeus" Kretagenesxe "Zeus Kretagenes" și legat de marile fenomene cosmice. Tot la Ghaza există Încă urme ale cultului pentru Herakles/Melqartxe "Melqart" și Apolloxe "Apollo"/Rashapxe "Rashap". Întorcându-ne la Ascalon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care a scos la lumină, prin intermediul unor descoperiri de edificii sacre, o planimetrie de templu caracteristică acestei culturi, pe lângă o așa numită „Înălțime”; alte așezăminte cultuale au fost descoperite și la Akko și Tell Qiri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sugerat cu ușurință o identificare cu Demetraxe "Demetra" Erinysxe "Demetra Erinys" din Telpusa În Arcadia (Pausanias, VIII, 25, 4-8). Termenul ipemedeja trebuie poate citit ca formă arhaică a Ifigeniei, fiica lui Agamemnonxe "Agamemnon" sacrificată În Aulida Înainte de expediția troiană. „Toți zeii” (pasitheoi) sunt destinatari ai ofrandelor În numeroase tăblițe de la Cnossos, asociați cu alte divinități, dar nu este clar la ce figuri se referă expresia. Nesigură este și identificarea lui atanapotinija (KN V 52.1) cu Atenaxe "Atena", Întrucât atana poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai arhaice, ca Arcadia. Sunt absenți, În schimb, Afroditaxe "Afrodita" și Apolloxe "Apollo", numai dacă nu Îl vedem pe acesta din urmă În pajawone (KN V 52), grecescul Paianxe "Paian", care, În această formă, va reprezenta mai târziu tocmai epitetul zeului. Mai mult decât absența vreunei divinități din panteonul grecesc, cea care atrage mai mult atenția este existența, alături de Zeusxe "Zeus" și de Poseidonxe "Poseidon", a unei diujaxe "diuja" și a unei posidaejaxe "posidaeja", evidente dubluri feminine ale personajelor masculine corespondente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofrande vegetale, catalogate după luni, nu după cicluri festive. Termenul reketoterijo face, poate, aluzie la o ceremonie de „pregătire a paturilor” care putea avea ca scop o hierogamie, ca În antesteriile ateniene, sau pregătirea „paturilor” pentru un banchet comun cu zeii, ca În acel lectisternium latin. Poate că la Pilos existau „misterii”, dacă este acceptată lectura muterija (gr. mysteria) pe o tăbliță (PY Un 443), o probabilă sărbătoare care trebuia să servească și ca indicație calendaristică. La rândul ei, expresia mujomeno
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca indicație calendaristică. La rândul ei, expresia mujomeno epi wanakate (PY Un 2) poate indica „inițierea” sau „ungerea” regelui. Rămâne Însă nesigur ce se ascunde, În schimb, În spatele termenului Theophorìa (teoporija) de la Cnossos (KN Ga 1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și ale căror nume și proprietăți sunt menționate, dar nu și Îndatoririle religioase. În ultimă analiză, aceste texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expresia mujomeno epi wanakate (PY Un 2) poate indica „inițierea” sau „ungerea” regelui. Rămâne Însă nesigur ce se ascunde, În schimb, În spatele termenului Theophorìa (teoporija) de la Cnossos (KN Ga 1058), Înțeles ca „mutarea/purtarea zeului”. Existau „slujitori” și „slujitoare” ale zeului (teojo doero și doera), tratați ca oameni liberi și ale căror nume și proprietăți sunt menționate, dar nu și Îndatoririle religioase. În ultimă analiză, aceste texte, În ciuda multelor obscurități, lasă să se Întrevadă o organizare religioasă uniformă, Întemeiată pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și numai un grec cu drepturi politice, care Îi reveneau prin naștere, putea avea o parte activă În ea. Din acest fapt deriva conștiința unei identități care Îi făcea pe oameni să celebreze culte comune și să creadă În aceeași zei; o identitate care se reînnoia și se Întărea prin participarea la cultele agonistice pan-elene. Fără aspirații către universalism și prozelitism, mărginită În spațiul geografic ocupat de populațiile ce vorbeau aceeași limbă, religia greacă nu cunoștea caste sacerdotale, nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoștea caste sacerdotale, nici nu avea o „carte” În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să constituie fundamentul unei teologii. Lipsită de dogme și de fondatori, lipsită de Însăși noțiunea de „religie”, putând fi circumscrisă la „grija, therapeia, zeilor” și la „aspectele formale ale cultului adus zeilor” (threskèia), realitatea religioasă greacă a fost produsul cultural al unui popor care, Într-un mod cu totul original, a amestecat și a reinterpretat elemente pregrecești și străine. Acest proces inepuizabil, Început odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care să fie cuprinse „adevărurile revelate” și care să constituie fundamentul unei teologii. Lipsită de dogme și de fondatori, lipsită de Însăși noțiunea de „religie”, putând fi circumscrisă la „grija, therapeia, zeilor” și la „aspectele formale ale cultului adus zeilor” (threskèia), realitatea religioasă greacă a fost produsul cultural al unui popor care, Într-un mod cu totul original, a amestecat și a reinterpretat elemente pregrecești și străine. Acest proces inepuizabil, Început odată cu prăbuțirea regatelor miceniene, a dat naștere unui politeism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze sferele respective de competență și care se traduce În conflicte În care, uneori, apar contrapuse unele altora În adunările zeilor unde se hotărăsc evenimentele războiului Troiei, dar și cele din viața lui Odiseuxe "Odiseu"; de asemenea, interacțiunea reciprocă se traduce și prin prezenxe "Zeus"ța simultană a mai multor zeități la tutela unor fapte importante din punct de vedere social
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care s-a perfecționat pe parcursul așa-numitului „Ev Mediu grec”, dar ale cărui etape sunt cu neputință de descris pentru moment. Mai problematică apare o creionare precisă a formelor de cult, ce par limitate mai ales la sacrificiul sângeros adus zeilor și În special lui Zeusxe "Zeus". Este un sacrificiu ce s-a păstrat aproape neschimbat Încă din epoca cetății, polis (subcapitolul 3.3), care pare, oricum, să repete schema din epoca minoică (cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minoică (cf., În acest volum, „Religiile preelenice din Creta și Micene”, subcapitolul 2.3b) și În care poate fi deja recunoscută distincția, de altfel nu Întotdeauna respectată riguros, Între animalele destinate divinităților infernale și, În general, morților și animalele pentru zeii olimpieni (Odiseea, X, 516-527). El reprezintă un fel de moment instituțional destinat dialogului cu zeii. Se știu puține, În schimb, despre locurile de cult, care, În majoritatea cazurilor, par a fi ocazionale. Aheii sacrificau pe corăbii și În corturi, În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care poate fi deja recunoscută distincția, de altfel nu Întotdeauna respectată riguros, Între animalele destinate divinităților infernale și, În general, morților și animalele pentru zeii olimpieni (Odiseea, X, 516-527). El reprezintă un fel de moment instituțional destinat dialogului cu zeii. Se știu puține, În schimb, despre locurile de cult, care, În majoritatea cazurilor, par a fi ocazionale. Aheii sacrificau pe corăbii și În corturi, În fața Ilionului, când uneia, când alteia dintre zeități (Iliada, II, 400-429); la Pilos Telemahxe "Telemah" Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hyperion" și grota din Amnisos, sediu al cultului Ilitiei (XIX, 188), În timp ce Iliada (IX, 404-405) face, poate, aluzie la un templu al lui Apolloxe "Apollo" de la Delfi, atunci când vorbește despre „pragul de piatră” trecut de Agamemnonxe "Agamemnon" ca să consulte oracolul zeului (Odiseea, VIII, 79-81). În afara acestora nu există multe alte indicații cu privire la locurile de cult specifice și tot atât de vag prezentat este și personalul sacerdotal, În vreme ce numai ghicitorii, cum este Calchasxe "Calchas", și aezii (subcapitolul 1.4; 3.6) par să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o lume care are Încă trăsăturile eroice și În care, câteodată, omului i se Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu aveau nici nume, ci erau numiți doar „zei” (theoi), fiindcă le dăduseră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu aveau nici nume, ci erau numiți doar „zei” (theoi), fiindcă le dăduseră tuturor lucrurilor o ordine și țineau sub controlul lor orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le descriseseră Înfățișarea. Dar Înainte de acești poeți, povestește tot Herodot (II, 52, 1), nu se cunoștea forma zeilor, iar aceștia nu aveau nici nume, ci erau numiți doar „zei” (theoi), fiindcă le dăduseră tuturor lucrurilor o ordine și țineau sub controlul lor orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice Împărțire. Această idee a unui sistem divin articulat, funcțional și personal, atribuită de Herodot acțiunii ordonatoare a poeților, se traducea În imaginea unei familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate, cei care generează și fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]