233,134 matches
-
ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului. O parte din populație multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare și își manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chișinău. Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijorați în legătură cu implicațiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, unire ce părea foarte probabilă în acel moment. În august 1990, Comrat s-a declarat ea însăși o republică
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declarația ca fiind neconstituțională. În acel moment, "Stepan Topal" se impune ca lider al mișcării naționale de găgăuzi. În decembrie 1990 mișcarea separatistă "Gagauz Halkı" („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninista de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid. Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere. Organele PCUS monitorizau acțiunile ministerelor, agențiilor guvernamentale și organelor legislative. Cea mai înaltă instituție legislativă era Sovietul Suprem. Conducătorul Partidului Comunist era Secretarul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Gardă Roșie Bolșevica, ocupând punctele strategice din St. Petersburg și a asediat Palatul de Iarnă, sediul guvernului provizoriu. Guvernul lui Kerenski a fost arestat, iar Lenin a format Sovietul Comisarilor Poporului, prumul guvern sovietic. Bolșevicii au încheiat războiul împotriva Puterilor Centrale la 3 martie 1918 prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Lenin a acceptat termenii duri impuși de Germania din cauza tulburărilor interne din Rusia. Mării proprietari de terenuri și industriașii au fost expropriați fără despăgubiri, băncile au fost naționalizate, partidele de opoziție au
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
urmat un colaps temporar al agriculturii. În Ucraina au murit 4 milioane de oameni din cauza foametei. În 1932, realismul socialist s-a impus în toată cultură, în literatura și arta pentru a-i instrui pe cetățeni în spiritul socialismului, motivul central fiind "Omul Muncii" care reprezenta progresul socialist, sculpturi și picturi murale ce împodobeau clădirile, reprezentând bărbați și femei în muncind. În 1935-1939, Stalin și-a eliminat toți oponenții reali sau închipuiți, prin Marea Epurare. Persecuțiile au avut loc la toate
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
victime ale persecuției staliniste. Republică Germană de pe Volga fiind desființată în 1941, locuitorii acesteia au fost trimiși în lagăre de muncă. Membrii de partid importanți au fost judecați în trei mari procese publice, sub acuzația de contrarevoluționari. Dintre membrii Comitetului Central al partidului, aleși în 1934, 2/3 nu au supraviețuit anilor 1937-1938. Până la sfârșitul epurării din 1939, toata elită revoluționară din 1917 a fost anihilata și înlocuită în toate zonele structurii de partid de aparatcici, a căror loialitate față de Stalin
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
război mondial, pierzând 20 milioane de oameni. Stalin s-a implicat personal în război și a inițiat tactici dubioase aplicate în masacrul de la Katyn, , Ordinul nr 270 , Ordinul nr 227 și masacrul prizonierilor de către NKVD . În întreaga Europa estică și centrală, sovieticii au comis violuri și jafuri și tratamente abuzive asupra prizonierilor și opozanților. URSS era una dintre puterile victorioase de după război. La Conferințele de la Ialta din 1943 și Potsdam din 1945, Stalin, Roosevelt și Churchill și-au împărțit zonele de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Dar inflația a compromis reformele economice. Politicile culturale și educaționale au fost liberalizate, urmând sloganurile "transparență" (glasnost) și "reconstrucție" (perestroika). Influențele culturale occidentale erau tot mai resimțite. Reformele lui Gorbaciov s-au răspândit treptat în statele sovietice aliate din Europa Centrală și de Est, determinând Căderea Zidului Berlinului în 1989 și dizolvarea întregului bloc estic. Pentru evitarea violențelor în cadrul procesului, în 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Dar Gorbaciov a fost supus unor presiuni interne mari. Cadrele vechi din
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
localitate este format din 6 instituții preșcolare, 5 școli medii de cultură generală, 3 licee, 4 instituții medii profesionale, inclusiv colegiul pedagogic și o instituție superioară - Universitatea de Stat din Comrat. Sistemul de ocrotire a sănătății este format din Spitalul central cu 385 paturi, centrul medicilor de familie și centrul de medicină preventivă. În oraș activează primul ansamblu profesionist găgăuz „Diuz-Ava”, care de aproape 20 de ani dezvoltă și promovează tradiția și cultura găgăuză atât în țară cât și peste hotarele
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
malul râului Răut. Este centru administrativ al raionului cu același nume. Cu o populație de aproape 34 de mii locuitori (2016) și fiind al 9-lea oraș ca mărime din țară, ul este unul din principalele centre economice ale Regiunii centrale a țării. Potrivit lui Iorgu Iordan, numele orașului vine din ungurescul "vár" + "hely" (cetate + loc), însemnând „loc al cetății”, cu sensul "locul unde era o cetate". Originea maghiară a numelui a fost susținută și de cercetătorii Nicolae Drăganu, Ștefan Ciobanu, A
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
societățile de asigurări „QBE ASITO” și „PROTECT IMPEX”. În oraș activează 300 magazine (aici se includ magazine alimentare, de produse casnice, imbracaminte s.a). Peste 10 restaurante ("La cetatea veche", "Primavara", "Soroca", "Tinerete", "Golden River", "Briz", "Amour", "Arisa", "Hotel & restaurant central", "Nistru" s.a.). 80 cafenele-baruri, 6 benzinării, 13 farmacii și 5 piețe. Orașul Soroca nu dispune de terenuri ce ar putea furniza produse agricole în cantități mari, și deci această ramură economică nu slab dezvoltată. În 1998 a fost fondat Centrul
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
Bender. Recunoscând că denumirea de Benderî este străină orașului din punct de vedere istoric și etnografic, în 1949 Comitetul executiv și Comitetutul orășenesc la Partidului Comunist al Moldovei, într-o hotărâre comună propunea Consiliului de Miniștri ai RSSM și Comitetului Central P.C. al Moldovei să redenumească localitatea în Dnestrovsk. În 1950 Comitetul executiv orășenesc roagă Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. să schimbe denumirea orașului din Benderî în Suvorov (în legătură cu aniversarea a 150 ani de la moartea comandatului rus A. Suvorov). Niciunul din
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
după eveniment. În 1713, la Tighina s-a desfășurat o luptă între forțele lui Carol al XII-lea al Suediei și armata otomană. Turcii l-au ținut ostatic pentru a obține bani și pentru a exploata dificultățile politice din Europa centrală. În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Moldova dintre Prut și Nistru, numită ulterior Basarabia, a fost anexată de către Imperiul Rus. Tigina este vizitată de poetul rus Aleksandr Pușkin în 1821, care se afla în exil în Basarabia. La Tighina acesta a
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
În Stockholm, în luna iunie, noaptea durează câteva ore. Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puțin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetația de tundră montană. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
i au fost un popor migrator provenit din Asia Centrală a cărui limbă era probabil din grupul de limbi turcice. Inițial, și-au stabilit un hanat pe râul Volga și în Europa Centrală (Câmpia Panonică) în Evul Mediu Timpuriu (secolul al VI-lea), fiind timp de două secole o putere militară de temut între Imperiul Franc și Imperiul Bizantin. Izvoarele istorice fiind precare, este dificil de stabilit originea etnică a avarilor. Potrivit cronicilor
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
Tarîm, care se întinde pe o suprafață de 530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]
-
de dezvoltare a orașului. Actualmente orașul Ungheni are circa 39 mii de locuitori, fiind în grupul celor 4 orașe de mărime mijlocie din republică. Principalele naționalități sunt români moldoveni, ucraineni și ruși. Municipiul se localizează în partea de vest și centrală a Republicii Moldova, pe malul stâng al râului Prut și în imediata apropiere a graniței cu România. Suprafața totală a orașului Ungheni este de 16,4 km2, această suprafață relativ mică se datorează faptului că orașul nu dispune de terenuri cu
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
din Moldova. Debitul multianual al Prutului la Ungheni este de 83,2 m/sec . Prin oraș trec și două râulețe Delia și Băielești. Hidronimul Delia (numit în documente medievale "Deala", fiindcă-și începe cursul din șiragul de dealuri ale Basarabiei centrale) ar putea fi un nume de sorginte turanică. Râul Băilești trece prin sudul municipiului, vărsându-se în Prut. Numele său se explică prin cel al văii din care izvorăște, Valea Băilești, atestată documentar în secolul XVII. Afară de râuri în localitate
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
proiecte, alocarea granturilor și investițiilor pentru dezvoltarea economiei și infrastructurii orașului. Au fost create zone libere privind activitatea de antreprenoriat, întreprinderi mixte cu participarea investițiilor străine. Avantajul plasării geografice constă în căile de tranzit și vamale de ieșire spre Europa Centrală, condiții pentru dezvoltarea unei zone agricole ecologic pure. Problema care există în regiune este criza de cadre calificate necesare la condițiile economiei de piață . În orașul Ungheni sunt înregistrați circa 1250 agenți economici, cea mai mare parte activează în domeniul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
în 1854. După divizarea companiei, CFR S.A. a rămas administratorul infrastructurii pentru transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară și au fost înființate alte companii deținute integral de stat pentru asigurarea transportului de călători și marfă. Sediul central al CFR este în București, în Palatul CFR, situat în apropierea Gării de Nord. Compania are sucursale regionale în orașele Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Galați, Iași și Timișoara. Codul internațional UIC este 53-CFR. Rețeaua feroviară este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
cuprindea 32 de provincii și numeroase state vasale și tributare, unele dintre ele fiind absorbite de imperiu, în timp ce celorlalte le era garantată autonomia. Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia își exercită suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a întruchipat, cât timp a existat, califatul, adică statul musulman universal condus de succesorii Profetului Mohamed . Instituția califatului a devenit din primele secole de existență o chestiune pur simbolică, puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o forță de ocupație, ci a și devenit un instrument în politica europeană. Bătălia de la Viena a adus o perioadă lungă de stagnare și a fost un punct de cotitură în lupta de 300 de ani a regatelor din Europa Centrală împotriva otomanilor. Mai înainte de asediul Vienei, nu era subiect al obiceiurilor diplomatice normale, nici nu a recunoscut dreptul la existența al statelor creștine, care erau considerați inamici tolerați. După eșecul din fața Vienei a început un proces de "medievalizare" a statului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
apă) și cărbune; transporturile, și ele, au rămas incredibil și nejustificat de înapoiate, mijloacele rulante fiind practic inexistente din peisajul cotidian al țărilor Orientului mijlociu până foarte târziu, așa cum atestă geograful marocan Ibn Bătută, care într-o călătorie în Asia centrală musulmană în sec. al XIV-lea, le găsește suficient de exotice pentru a le menționa că pe o curiozitate, dar și așa cum ne arata și francezul Volney, călător în țările Orientului mijlociu în secolul al XVIII-lea, el spunând că
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
folosise odinioară Marco Polo. Atunci cand Cristofor Columb descoperea America, Imperiul Otoman se află în culmea dezvoltării sale, cănd puterea sa militară și economică se întindea pe trei continente. Studiile contemporane ale lumii otomane afirmă că schimbările politice intervenite între Europa Centrală și Imperiul Otoman a depins în mare măsură de descoperirea noilor rute comerciale maritime. Decăderea Imperiului Otoman poate fi urmărită în paralel cu pierderea importanței drumurilor comerciale terestre. În 1580, englezii au primit prima capitulație din partea otomanilor. Însă în realitate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]