3,598 matches
-
valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau scrabble. Imaginea mea despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu de limbiste. — Ce-i aia limbistă? întrebă Eva. Gaskell se uită lung la ea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avut-o o dată la cursurile serale de literatură franceză. Nu-mi mai amintesc ce-a reușit să scoată din Les Fleurs du Mal, dar țin minte că ea credea despre Baudelaire că... — Dr. Board, îl întrerupse dr. Mayfield, care se îmbătase, pentru un om care se pretinde cultivat, sunteți complet lipsit de simțire. — Un lucru pe care-l împărtășesc cu răposata doamnă Wilt, dacă ne uităm cum se desfășoară lucrurile, completă dr. Board, aruncând o privire pe fereastră. Și dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
suporte. Doar nu descoperise caracterul paradoxal al libertății numai ca să cedeze încă o dată lanțurilor înrobitoare ale casei din Parkview Avenue, ale Tehnicului și ale avânturilor plate ce-o cuprindeau pe Eva. El era Wilt, bărbatul cu mintea sprințară. * * * Eva se îmbătase. Reacția automată a părintelui St John Froude la teribila ei confesiune fusese să treacă de la whisky la niște alcool polonez de 150 de grade, pe care îl ținea pentru situații de urgență, iar Eva, prinsă între chinurile căinței și izbucnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și pe jumătate dezbrăcată, ce-și închipuia că soțul ei o ucisese și îi mărturisise păcate despre care până acum părintele abia dacă citise. Nu mai era nevoie să o determine să ajungă la concluzia că el încerca să o îmbete în mod intenționat. Părintele paroh St John Froude nu simțea deloc dorința să apară pe prima pagină în următorul număr de duminică din News of the World. — Spuneai că soțul tău te-a omo... Se opri brusc. Nu părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
străzi sau să ațipească pe banca vreunui parc sau cine știe ce alte blestemății să facă. Dispăruse, prin urmare. Poate și revenise, cândva, lângă corcodușa Gina, în holul hotelului TRANZIT. Sigur este că seara o petrecuse la doctorul Marga, unde se și îmbătase, se pare, la un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de răspunsuri. Îmi dau palme. Cine naiba se crede? O s-o sun pe Patricia și o să-i spun că m-am răzgândit și că mi-ar plăcea o ieșire tristă, ca între fete. Poate Patricia și cu mine o să ne îmbătăm și o să-i facem pe bărbați cu ou și cu oțet la o sticlă cu vin. Până la urmă, asta facem de obicei și ce bine ne distrăm. De fapt, nu ne distrăm. Să fim serioși. E demn de milă. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
place și mai puțin a doua zi, când trebuie să sun pe toată lumea să-mi cer scuze pentru lucruri pe care nici măcar nu-mi aduc aminte să le fi făcut, jurând că nu mai fac niciodată. În fine, să te îmbeți poate fi distractiv când ești adolescent, dar odată ce treci de o anumită vârstă, e ceva destul de urât, nu-i așa? Adică, ați văzut vreodată o femeie împleticindu-se și v-ați gândit că arată grozav? Așa că asta e. Hotărârea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de o anumită vârstă, e ceva destul de urât, nu-i așa? Adică, ați văzut vreodată o femeie împleticindu-se și v-ați gândit că arată grozav? Așa că asta e. Hotărârea mea de Anul Nou este să renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
desigur, pentru că nu vreau să mă audă Adam vomitând. Broboane de sudoare mi se adună pe față și gât, iar lacrimile îmi șiroiesc pe față. Stomacul meu regurgitează și mă simt groaznic. De ce sunt pedepsită? De ce am ajuns să mă îmbăt așa de tare? Adam o să mă creadă o fufă beată și fără principii. O să mă creadă genul de femeie care se culcă cu oricine. Mă ridic șovăind și bag oglinda în sperieți. Arăt de pomină. Să fac un duș? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ies la aer curat. — Probabil am vorbit multe prostii aseară, așa că iartă-mă, îi spun lui Adam în timp ce mă conduce spre casă. — Erai amuzantă, râde Adam. Oricum, eu ar trebui să-mi cer scuze pentru că te-am lăsat să te îmbeți așa de tare. Nu mi-ai turnat tu șampania pe gât. Pun pariu că m-am făcut de râs. Alcoolul are un efect ciudat asupra mea. Mereu devin ori foarte violentă, ori groaznic de sentimentală. Adam își pune o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sale descheie ultimul nasture al cămășii. Capitolul 16tc "Capitolul 16" OK, care-i șmecheria? La asta vă gândiți, nu-i așa? Să fim serioși, tipul e superb, bogat, celebru, încrezător, generos, muncitor și simpatic. Nu mă detestă pentru că m-am îmbătat și nu mă crede ușuratică pentru că i-am sărit în pat de la a doua întâlnire. Dar bărbații ca el nu există, nu-i așa? Ei bine, asta credeam și eu. Până acum. Adam e tot ce-am visat vreodată. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicând din sprânceană. Dacă zici tu. Câteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezându-se pe jos și luând o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici nu știu de unde să Încep. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tăiat la zece și ceva, când botul Portiei a intrat pe ușă, urmat aproape imediat de ea. E făcută pagina, mă anunță, dacă vrei să dai casete. Mi-am înfrânat pornirea de a pleca la zece de la birou să mă îmbăt și ziua întreagă m-am canonit ca un alcoolic cu gândul la beția din amurg. Chiar n-o să uiți niciodată de prostia aia (la urma urmei fusese o pagină proastă)? se înfurie bătrânul V. când mai găsesc un prilej să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând la apariția mea pe alee nea Tudor se duce să se-mbete, să se facă „cui“... Era ziua liberă, după vreo oră de la deșteptare - dar mi se pare puțin exagerat să spun că mă duceam să „mă fac cui“, când eu de fapt mă duceam să schimb o vorbă în agora, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era singura persoană sub nouăzeci de ani. Și cumva... arăta complet altfel! Avea pe el puloverul ăsta foarte drăguț Paul Smith, părul îi stătea foarte ca lumea și nu‑mi venea să cred, ăsta e Tarquin? Și m‑am cam îmbătat și știi că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată. Nu știu. Era... alt om. Dumnezeu știe cum de s‑a întâmplat! Se lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Uneori, poate simți gustul fetei în el. E bănuitoare. Nu suportă ca el să o atingă. Și-a pierdut complet dorința față de el. El iese în oraș, își petrece serile cu prietenii, nu se oprește din băut până când nu se îmbată. Găsește la Dan și Junli consolare și înțelegere. Ei tot încearcă să-i facă rost de un post la un ziar sau la vreo revistă, însă editorii îl resping - tentativa lui de sinucidere eate acum o poveste cunoscută de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei pe balcon și-a căzut de acolo, ce căuta pe balcon, asta nu mai știu, Își căuta moartea, vezi bine. Mie Însă mi se pare că Domnul i-a dat o pedeapsă prea mare, să fii tânăr, să te Îmbeți o dată și dintr-atâta să mori și În jur, când te uiți, atâția ticăloși care o duc bine! * Și Daniel n-a scos pe urmă o vorbă, luni și luni de zile, iar doctorul mi-a spus: — Pe cât poți, Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
putea să stea decât până la miezul nopții, dar i-a observat pe Luca și pe Alison discutând cu un bărbat care, privit din spate, semăna cu Nick. Aha, aici erai! a exclamat ea recunoscătoare. Trebuie să mergem. M-am cam îmbătat. Nick a sărutat-o pe creștet și a râs. —OK, mă duc să iau hainele. —Să ni le luăm și noi? a spus Luca privind-o întrebător pe Alison, care a clătinat din cap. —Te-ai simțit bine? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu mâncarea lor, se îmbăta cu băutura lor și fuma ce fumau ei. Chiar și târând-o pe Mirela după el parcă ar fi vrut să-i imite, de vreme ce și ei aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că nici acum nu-și mai amintește de la ce s-au luat. Doar c-a umplut-o de sânge, atâta mai știe, și c-au sărit ăia grămadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta-i o tâmpenie și o prosteală pe față, toate regretele astea bășite pentru ce ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să-și facă numărul, săracu’ de el s-a îmbătat, după care-i rândul lui Rafael să-i ia de martori pe metaliști la supărarea lui: poate nu știu băieții că femeia asta avea doi copii sau unul, mă rog, și nici o sursă de venit când i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
apoi la soare, cu apa plină de alge lipăind În jurul lor, privind la artiștii stradali care jonglau sau Înghițeau cam stângaci flăcări pe cărarea pe care odinioară mergeau animalele de povară ce trăgeau ambarcațiunile de pe canal. Inevitabil, unii spectatori se Îmbătau și cădeau. Nu cred că se Înecase vreodată cineva, dar, după doar cinci minute petrecute În apa aia, probabil că te puteai aștepta să te pricopsești cu mai multe boli decât există În toată India. În mijlocul acestei zone a pieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mâna de jur Împrejur. — Știi ce e asta? am Întrebat. ăsta e locul În care dorm. Acum permite-mi să-ți expun faptele. M-ai ademenit la o Întâlnire cu tine, m-ai dus la un bar și m-ai Îmbătat bine, m-ai dus acasă cu mașina, ai intrat neinvitat la mine În casă, În scopul de a mă anunța că nu intenționezi să mă mai săruți vreodată, iar, acum, ești practic În dormitorul meu. Sinceră să fiu, orice juriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]