3,716 matches
-
și ea, cu broboane de sudoare pe frunte, ar fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite, iar Nilda ar fi Înțeles imediat. Dar Nilda nu mai era acum și ea o să calce la nesfîrșit cămășile stăpînului, Îmbătrînind și topindu-se de căldură În fața scândurii de călcat, cum e foarte firesc și deloc neobișnuit În casele cu atîtea Încăperi și unde de atîtea ori pe nimeni nu interesează ce se petrece În călcătorie și nu-i pasă nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l că vine“, spuse Finita, care părea că e mereu gata să leșine și Juan Lucas văzu că Ernesto Pedro se apropia cu ochiul complet Închis și uitîndu-se la ceasul de mînă mai erau trei minute pînă la zece și Îmbătrînise atît de mult, Încît Susan Îl Îmbrățișa, rugîndu-l să nu se mai deranjeze să-i conducă pînă la ușă. CÎteva minute mai tîrziu Jaguarul cobora panta de pe colină, părăsind În viteză proprietatea particulară a lui Ernesto Pedro de Altamira. Suedeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era de la Început pierdută și el știa asta prea bine; se Înclină, așadar, parcă vrînd să sărute fața de masă, Închise ochii, deschizîndu-i abia cînd Își Înălță capul fără să se mai uite la Bravano și așteptind palid și foarte Îmbătrînit să se Întîmple orice, chiar o Împușcătură Îi trecu prin minte, dar degeaba: tăcere prelungită și teamă. Își luă inima În dinți și se uită la băieții tui: se uitau la el, Martita vorbi cea dintîi cu inocență, prefera șalău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să pară cu douăzeci de ani mai tînăr, e dat naibii!, trebuie să fie al dracului de greu! El crezuse Întotdeauna că e destul să ai bani și obții totul: femei, orgii, femei și uite că de fapt asta te Îmbătrînește și trebuie să calculezi plăcerile... la naiba! Bobby mai bău o gură de vodka-tonic, din fericire Rosemary n-a zis nimic, fiindcă ar fi trimis-o la dracu de față cu Santiago și Lester, care nici acum nu terminaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o indigenă ori viceversa. Mario Moreno Cantinflas, celebru actor mexican de comedie cinematografică. Și o să mai fiu Încă o dată coerentă (engl.). Însoțitoare de bord, stewardesă (engl.). Apartament de tip vagon Într-un hotel de lux. Ființe Îngrozitoare (engl.) 1 Mămica Îmbătrînește, dragul meu (engl.). 1 Poți să-mi dai niște bani. te rog (engl.). 1 Cartier din Sevilla. 1 Spune-i (engl.). 1 Extremă (engl.). 1 Frunze moarte, veștejite (engl., fr.). 1 Ce știi despre ei (engl.). 1 În spaniolă, oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște oile Mele! 18. Adevărat, adevărat, îți spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni, îți vei întinde mîinile, și altul te va încinge și te va duce unde nu vei voi." 19. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere și minunate, nedeformate de sarcini și de nostalgie. Acum mă gândesc la Ester, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere și minunate, nedeformate de sarcini și de nostalgie. Acum mă gândesc la Ester, cu care nu m-am culcat niciodată, fapt pentru care revin la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile „Pathé“, chiar și cele de calitate, înregistrate sub sigla „His Master’s Voice“, erau de ebonită și, cu vremea, se fisurau, îmbătrâneau, iar acul de fier grosolan le zgâria iremediabil. Cu toate acestea, tan gourile lui Cristian Vasile sunt atât de neobișnuite, au o linie sonoră atât de originală și de mișcătoare și cuvinte de un kitsch atât de înduioșător, încât eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unul; 23. împăratul Dorului, pe înălțimile Dorului, unul; împăratul Goimului, lîngă Ghilgal, unul; 24. împăratul din Tirța, unul. Peste tot treizeci și unu de împărați. $13 1. Iosua era bătrîn, înaintat în vîrstă. Domnul i-a zis atunci: "Tu ai îmbătrînit, ai înaintat în vîrstă, și țara care-ți mai rămîne de supus este foarte mare. 2. Iată țara care mai rămîne: toate ținuturile Filistenilor și tot ținutul Gheșuriților, 3. de la Șihor, care curge înaintea Egiptului, pînă la hotarul Ecronului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție de atâția ani semănau atât de bine unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timpul ăsta și-o imagină pe soția lui, chipul ei mereu în schimbare de treizeci de ani. Își aduse aminte de ziua aceea, după vreo zece ani de căsnicie, când o întrebase, surprins: —Ție ți se îndreaptă cumva părul pe măsură ce îmbătrânim? — Ce tot zici? Părul? Înainte-l făceam permanent. Nu știai chestia asta? Ah, savanții ăștia. —Mă rog. Dacă nu iese la raze, nu prezintă încredere. În replică, ea îi dăduse un ghiont în burta lui moale. Dar în prima noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
comenzile îl derutau. Gânduri străine mișcau acum mușchii aceia. Fața se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit. Îl târî pe Daniel înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându-l. Pe la colțurile ochilor îi izvorî apă sărată. Și totuși fața lui rămânea atentă, ca a unui cumpărător care cercetează ingredientele de pe o etichetă ciudată. Daniel stătea locului, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a întâmplat. Bun, nu voiam să te las să mă atingi în zonele intime. Asta nu înseamnă că trebuia să te bat până ți-a dat borșu’. Nu, spuse Daniel. A fost vina mea. Numai a mea. —Frate, să îmbătrânești înseamnă doar să acumulezi căcaturi idioate pentru care trebuie să-ți ceri scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu adevărat, pentru prima oară de când încetase să mai creadă în munca lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la ea, se reîntorcea acum, sub strălucirea neașteptată a vieții și bucuriei și războiului, cu toată gama sa de culori pestrițe și victorioase. Și, pentru o clipă, am crezut că totul va fi așa cum a fost, că el nu va Îmbătrîni și nu va muri niciodată, ci va trăi veșnic, iar zilele de vară, livada și diminețile strălucitoare vor fi din nou ale noastre, nu vor muri nicicînd. Îl auzeam acum vorbind despre războaiele de demult și despre dureri vechi, acuzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese un copilaș, iar acum copilașul devenise femeie În toată firea, și venea și ea zilnic cu mama ei, și făcea semne din prag. Mecanicul Îmbătrînise și albise În slujbă. Străbătuse țara cu trenul său mare, Încărcat cu vieți omenești, de mii de ori. Copiii lui crescuseră, se căsătoriseră, iar el văzuse cu ochii săi de patru ori săgeata tragediei arcuindu-se peste șine, spre Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
necazurile și bucuriile, toată primejdia și truda pe care le poate cunoaște un astfel de om; se ofilise și se ridase În atîția ani de muncă devotată, iar acum, maturizat prin credința și curajul și umilința ce-i Însoțiseră truda, Îmbătrînise și dobîndise măreția și Înțelepciunea pe care le dobîndesc acești oameni. Dar, indiferent de primejdiile și tragediile pe care le cunoscuse, imaginea căsuței și a celor două femei care-i făceau semn printr-o mișcare dezinvoltă și curajoasă a brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e Încă În viață, dar a cam Îmbătrînit, l-am văzut acum cîteva zile pe stradă. Soția lui era o femeie nespus de frumoasă, care a murit arsă Într-un accident de automobil. El a văzut scena cu ochii lui - oare poate fi ceva mai Îngrozitor? Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au zis că nu mai știu cum să se descurce cu el și că-i mai bine să ne-nștiințeze. Așa că m-am dus chiar eu. Of, Doamne!... Ei, tu nu l-ai cunoscut decît mai tîrziu, dragul mamei, cînd Îmbătrînise și-l mai lăsaseră puterile... poate că ți-o fi părut și-atunci că lucrurile stăteau destul de rău. Dar nici nu știi tu, dragul mamei, nici nu-ți dai seama. Nu l-ai văzut niciodată!... mi-a spus mie negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
planul tău“. „Ia ascultă, Miller, doar n-ai de gînd să te dai bătut. Am trecut amîndoi prin viață și-am dat piept cu destule greutăți... păi ăștia de-acum habar n-au de nimic, nu știu ce-nseamnă necazurile“... că doar Îmbătrîniserăm la distanță de doar cîteva mile unul de altul și-mi amintesc tot, da, da, clipă de clipă, de parc-ar fi fost azi, cum treceau bărbații rînduri-rînduri și cum plîngeau femeile și cum se ridica praful și toate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vedea și ceea ce în mod obișnuit nu se vede, poți vedea nevăzutul sau lucruri pe care nu le băgai în seamă. Prințul Culorilor are mulți ani dar e, totuși, tânăr, pentru că, să știți, copii, viața nu are vârstă, viața nu îmbătrânește, iar Prințul e plin de viață, e vesel, curajos și înțelept. Iubește cerul albastru, soarele, dar îi plac și ploile, zăpezile, gerul, urcușul și drumurile lungi. Nu e un prinț de azi sau de ieri, vă spuneam, e un prinț
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
iar pînă în clipa aceea va continua să putrezească în fiecare secundă dată de Dumnezeu. Tot ceea ce exista era menit să se degradeze și știam cu certitudine că nu vroiam să fiu parte din acea decădere. Niciodată. Nu trebuia să îmbătrînesc, iar vara trebuia să dureze veșnic. M-am ridicat cu o smucitură, mi-am întins brațele și am spus "Gata de drum". Fără să aștept să văd dacă David era gata să mă urmeze, am vîslit. Barca s-a pus
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]