3,501 matches
-
mai departe de singurătate știi cum e să ai o femeie frumoasă desculță pe soare timpul parcă-i o senzație de migdală înlăuntru e tot să păstrăm pleoapele deschise chiar dacă amețim vom reinventa un nou sor îl vom încolăci în îmbrățișarea de toate zilele și va fi măreț ca acest colind îmbrăcat în tine Trandafir SÎMPETRU <biography> S-a născut la 19 aprilie 1962 în comuna Jirlău,Jud Braila. Este prezent în dicționarul ligii scriitorilor din România. Este pezent în dicționarul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apărea pe poartă, venea țintă la noi, ca să ne pupăm și să ne strângem în brațe. Greutățile de acolo ne uniseră mai mult și ne simțeam ca niște rude cu toții. După câteva ore, apăru și ea. O priveam cum împarte îmbrățișări, care mai reci, care mai pline de viață. Mă privea cu coada ochiului cum mă tot retrag cât mai în spate, căutând timp în care să aflu cum trebuia să mă port. Mi-era greu s-o ating. Toată vacanța
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce putea să însemne privirea aceea atunci, dar făcându-mă că nu observ, rostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eu o îmbrățișai la rându-mi, dar nu mai știu de ce pentru că, în același timp, gândurile îmi umblau, clare, prea clare de-a lungul ființei ei, o judecam aspru în sinea mea în acele clipe, punând sub semnul îndoielii sinceritatea îmbrățișării. Totuși nu e așa. Îmi dădui seama imediat că greșisem: ochii ei mă privea ca-n primejdia unui înec, eram trunchiul unui copac retezat de care se agățase și care plutea la suprafața imensului ocean în care ne aflam. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unite în dreptul umerilor, formând o mare literă V cu vârful spre perete. Apoi își coborî mâinile pe spatele meu. Rochia, strânsă la mijloc îi era ușor ridicată deasupra genunchilor în timp ce cămașa mea albă, strălucitoare, se strânse în striațiuni neregulate sub îmbrățișarea mâinilor ei. Mă ținea cu podul palmelor apărându-mi omoplații care încercau false mișcări de desprindere. „Keti nu!” - „Ba da! Nu suntem în vis, e realitate”, îmi răspunse, eu nu mai știam, și noaptea se rostogoli peste noi. Unghiul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mândru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai familiei ne aflam în casa părinților, chemați de tata, eram bucuroși de această „convocare” pentru noi și pentru bucuria pe care știam că i-o facem, dar după cele douăsprezece bătăi de pendulă de la miezul nopții, după urările și îmbrățișările ce urmară, tata, aflat pe scaunul din capul mesei, după o oarecare pauză, vorbi liniștit: - V-am chemat pe toți, ca să vă spun că anul acesta vă părăsesc... Era vocea lui de totdeauna. Rosti diagnosticul - denumirea unei îngrozitoare boli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii lui mari. Mi-a făgăduit domnul grefier că are să vorbească cu judecătorul... Are să-l roage, are să-i spuie... Grefierul ține la mine. Și de la april viitor mă înaintează copist... Și pe urmă puțin ne pasă... Și rămânea singură după îmbrățișările lui Ștefan, visând la o căsuță în marginea târgului, la o grădină, și la gospodăria curată în care va munci ca o roabă - când va fi și ea în rând cu lumea, cu copilul ei, cu toate ale ei, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rău, nu prea sunt în apele mele... —Auuu! Uită-te la fața ei! Ooo, dulceață, asta e nasol. Literalmente și-a plimbat nasul peste cicatricea mea, de parcă ar fi aspirat o linie de cocaină, apoi m-a strâns într-o îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit la propria persoană. —Am venit acasă pentru un minut, în timp newyorkez, apoi plec din nou să caut - (S-a oprit ca să zbiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea era roz. Am râs în hohote până când mi-au dat lacrimile. Dar nu era un râs firesc, și cei doi erau vădit șocați. Eugene m-a luat în brațe, apoi Ornesto ne-a strâns în brațe pe amândoi, o îmbrățișare stranie, dar binevoitoare, de grup. — O să fie mai bine, să știi, mi-a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Mi-e rușine să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vină cu mine. Hamza n-a văzut în asta nici un neajuns. Avea să capete și el aceeași sumă, căci erau o sumedenie de lucruri de făcut la hammam. Peste câteva minute, când Khâli a venit pentru ceea ce se numește îmbrățișarea călătorului, a fost surprins să mă vadă cu ochii neplânși și zâmbitori. I-am explicat că aveam să muncesc, că aveam să primesc un dirham pe săptămână. Mi-a urat succes la treabă; i-am urat și eu succes în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în roșu și auriu, Fatima se afla în fața mea, lividă în pofida sulimanurilor, nemișcată, înlemnită, surprinzătoare, străduindu-se să surâdă, cu niște ochi atât de jalnici încât, cu un gest spontan, am tras-o spre mine, mai puțin în chip de îmbrățișare cât mai curând ca să încerc s-o liniștesc. Și-a vârât capul la pieptul meu și a izbucnit în plâns. Am strâns-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în lumina clarului de lună, dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dispozitivul ei de apărare și de supraviețuire. Minunată Hiba! Cu siguranță nu așteptasem împrejurarea asta pentru a începe s-o iubesc. Însă ea nu fusese niciodată pentru mine altceva decât giuvaerul haremului meu, giuvaer scânteietor, capricios și care, de la o îmbrățișare la alta, se pricepea să rămână impalpabil. În furtuna din munții Atlas, avea totuși să se dezvăluie o femeie diferită. Singurul meu cămin era în ochii ei, în buzele ei, în mânile ei. Întotdeauna pudoarea m-a împiedicat să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost pentru tine, dau mărturie că așa a fost. Voia să te elibereze neîntârziat, dar i-am cerut îngăduința să aranjez această mică punere în scenă. Ai să mă ierți? — Cu greu! L-am strâns la piept într-o călduroasă îmbrățișare. — Maddalena și Giuseppe n-au dus lipsă de nimic. Ți-aș fi spus să mergi să-i vezi, dar trebuie să-l așteptăm pe papă. Cât m-a pus florentinul la curent cu toate cele întâmplate de la întemnițarea mea, Clement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apropiau de frasin. Împreună cu ei venea Ausper. — Nu! strigă Valerius. Se aplecă deasupra trupului Velundei, vrând să-l apere, pentru ca nimeni să n-o poată lua. — Nu! Simți că ea se înfiora. O mică tresărire și Velunda se desprinse din îmbrățișarea lui, părăsindu-l. Când trecu pârâul, amuleta pe care o purta la gât se desprinse și căzu, dispărând în apă. Încă un pas, și Velunda fu întâmpinată de cei trei călăreți și de cele trei femei. Întinse mâna spre Ausper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o asemenea șmecherie, dar uite că și puștiul reușise să născocească așa ceva. Avea niște relații extraordinare, și nu numai în lumea filmului. În timp ce el vorbea, și eu mă luptam cu lungul șir de coniace și cafele, am simțit strângerea și îmbrățișarea banului adevărat. Bani, drace. — Știi, moșule, îmi spuse el - sunt momente când mi se pare că afacerile seamănă cu un câine cretin care urlă să te joci cu el. Vrei să știi ce îmi șoptește instinctul despre noul domeniu aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spun? — Ce mai stai? am exclamat eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe farfurioară. Autocratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe farfurioară. Autocratul lui închiriat îl aștepta tras lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prima mea seară petrecută la New York. A produs o asemenea schimbare în viața mea, încât nu poți crede. Nu știu ce m-aș face fără el. Vin acasă fără el. Vin acasă și iată-l. Și noaptea îmi place să-i simt îmbrățișarea. Nu-l găsești frumos? — E superb, am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-a arătat ce am de făcut. Mai aveam încă în gură, strâmbă, dar aprinsă, țigara pe care o țineam în dinți ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându-i moștenire prin testament toate miliardele lui. I-a mai lăsat și automobilele lui, caii, proprietățile amerindiene și caucaziene și, mai presus de toate, iahtul lui. Dacă exista un lucru care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a zis Elfrida, trăgându-l de haine. Dovedește-mi-o. — E imposibil, a spus Vultur-în-Zbor. Tocmai l-am îngropat. — Te iubesc acum, spuse Elfrida. în acest minut. în această secundă. — Nu acum, a spus Vultur-în-Zbor. Ea s-a smuls din îmbrățișarea lui, iar iubirea ei îi spori bărbatului povara vinovăției. PATRUZECI ȘI NOUĂ în ziua următoare Vultur-în-Zbor s-a dus în K pentru a cumpăra mâncare și alte lucruri de la magazinul domnului Moonshy. Din momentul în care a intrat în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
romantică a relației dintre viață și artă. Scena pastorală reprezentată pe o urnă grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol și adversar al Reformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi-a apărut în minte și mă întrebam dacă nu cumva cerea sprijin la acest eveniment fioros, fără să aibă curajul să mi-o spună în față. Bineînțeles că voi veni, i-am spus și am fost răsplătită cu o îmbrățișare. În partea de sus, puloverul lui zgâria precum o cămașă din cânepă - Tom făcea penitență pentru că era cu Alice. —Trebuie să plec acum, Sammy, a spus. Sunt la jumătatea unui sonet și parcă simt cum îmi vine inspirația. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]