17,154 matches
-
mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de furie, Juncu îl împinge pe Toma cu forță și acesta cade. De ce-l bați, mă, animalule? țipă lumea. Se crează o busculadă și Juncu încasează cam mai mult decît se aștepta. Nu mai continui campania, anunță Juncu la partid. De ce? Ascultînd povestea, șeful intervine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care îl votezi. Mai împins, mai ghiontit, mai lovit, grăsanul reușește să acapareze patru sticle de bere. Cînd n-a mai rămas nimic de luat, șoferul strigă la cei deloc atenți: Dom' Parpanghel v-a trimis și borș cu carne. Unde? Omul dezvelește patru găleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și m-am nenorocit. De acum vreo șapte ani stau la mititica. Dar dacă ai amenințat-o cu cuțitul este și mai rău. Dar n-aveam cuțit. Bine. Spune, cum s-a întîmplat? Eram puțin băut și... am înnebunit. Am împins-o pe pat și în 2-3 secunde, gata. Dar cum ai dat buzna în casa omului? Ea m-a rugat s-o ajut la întins urzeala. Mi-a mai dat un pahar de vișinată și... Adam se uită la băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa sus, Eminescule. Du-te în p... mă-ti, replică poetul. Un inginer nefericit Era o vreme de cîine la începutul lui aprilie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un cîștig minim. Cum era într-o stare de stres care te împinge la sinucidere de obicei, ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îmbogățiții de după revoluție. Gîndeam optimist că dintre toți, atît de mulți, se vor selecta valorile gîndirii românești de mîine. Și acum am acest crez. Deși... Asist, butonînd televizorul în căutarea unui program care merită atenție, la niște spectacole care mă împing, fără glumă, spre sinucidere. Într-o emisiune, care își propune să scoată în evidență catastrofala incultură care s-a abătut ca un cancer imbatabil spre tineretul nostru, o armată de fete blonde (unele chiar frumușele) se întrec în a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face pe-a prostul. Du-te-n pizda mă-ti, nesimțitule! Dă-i, domnule, una peste meliță, Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai cu experiență la schit. Pădurarul pleacă joia la târg și tare aș vrea să pun mâna pe niște hârtii ce le ține ascunse în pod. No, tu nu ești bun nici de zama oului. Sau poate te-o fi împins păcatul la vreo muiere măritată, a aflat bărbată-su și ți-a pus sare pe coadă. De asta vă știu în stare pe voi, fătălăilor! Pentru o bucată de pizdă vă vindeți sufletele. Hai, borăște tot, trag clopotele de vecernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a înjunghiat femeia în noaptea de Crăciun, pentru că nu știa să tremure ca românca. Beniamin și-a botezat fabrica de pișcoturi cu numele ei. Beniamin s-a lunecat și a căzut între cuțitele malaxorului. Lumea spune că a fost împins de unul care-i futea nevasta. Dă-l în pizda măsii de arăboi, a spus procurorul, să fie patron la el în țară, nu la noi!" Și a încheiat cazul: "accident de muncă". Cătălina a fost și lesbiană pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu odoare! Este ascunsă sub laiță. Cozma, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau să v-o trimit. Mă gîndeam să nu o dau pentru că, Giuliano, cine știe, nici n-are s-o citească, iar Ardinghelli o să se mîndrească el cu această ultime osteneală a mea. Nevoia în care mă aflu și care mă împinge de la spate mă îndemna totuși să i-o dau, căci îmi prăpădesc sănătatea și multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta, aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altfel, pretutindeni unde aceștia au ocupat o provincie, ei au fost chemați de locuitori. Se întîmplă întotdeauna la fel, și anume, de îndată ce un străin puternic intră într-o provincie, toți cei care sînt aici mai puțin puternici i se alătură, împinși de invidia împotriva celui care a domnit asupra lor; astfel, nu-i este de loc greu unui principe să cîștige de partea lui pe toți cei mai puțin puternici; în adevăr, ei se vor uni repede și bucuroși vor forma
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
niciodată să asculte de sfatul pe care înțelepții din zilele noastre sînt oricînd gata să ți-l dea16, și anume că este bine să folosești avantajul timpului; dimpotrivă, au preferat să folosească avantajul vitejiei și al înțelepciunii lor; căci timpul împinge înaintea lui orice lucru, și așa cum poate să aducă cu sine binele și după aceea răul, poate să aducă de asmenea răul și apoi binele. Dar să revenim la Franța și să cercetăm dacă ea a făcut ceva din cele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atunci cînd poporul îi este favorabil. Dar dacă poporul îi este dușman și-l urăște, el trebuie să se teamă de orice lucru și de orice om. Statele bine organizate și principii înțelepți s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cîrmuite în vremurile noastre este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întotdeauna cu succes. Gîndiți-vă la prima lui acțiune pe care a întreprins-o atacînd Bologna, pe cînd trăia încă Giovanni Bentivogli. Venețienii erau nemulțumiți; regele Spaniei la fel; cu Franța avea o înțelegere în această privință; și cu toate acestea, împins de mînie și de violență, a pornit el în persoană în acea expediție. Faptul acesta i-a făcut să șovăie și i-a ținut în loc pe spanioli și pe venețieni, pe cei din urmă de frică, iar pe ceilalți din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de bine ordinele, pentru a se face iubit de popor, pedepsind organul propriei sale barbarii. Povara tiraniei nu se simte nicicînd mai grea decît atunci cînd tiranul vrea să îmbrace aparențele inocenței și cînd opresiunea se exercită la adăpostul legilor. Împingînd previziunea pînă dincolo de moartea Papei, care era tatăl lui, Borgia a început să-i extermine pe toți aceia pe care-i deposedase de averi, pentru ca noul papă să nu se servească de ei împotriva lui. Vedeți cascada crimei? Pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a binelui nostru, devine adesea, printr-un prea deplorabil abuz, originea și principiul nenorocirilor noastre. Autorul remarcă foarte judicios ceea ce a contribuit mai mult la ascensiunea Sfîntului Scaun. Atribuie rațiunea principală abilei conduite a lui Alexandru VI, acest pontif care împingea cruzimea și ambiția la un exces enorm și care nu cunoștea altă Justiție decît propriul interes. Or, dacă e adevărat că unul din cei mai răi oameni care au purtat vreodată tiara este cel care a întărit cel mai mult
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
execrabila morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și să evite mereu examenul propriei conștiințe! CAPITOLUL XIII [Despre trupe auxiliare, mixte și proprii] Machiavelli împinge hiperbola pînă la un punct extrem, susținînd că un principe prudent ar prefera să piară cu trupele sale, decît să învingă cu ajutor străin. Cred că un om în pericol de a se îneca nu mai apleacă urechea la cei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
primul rînd, ambițiile Franței și ale Spaniei, care se înfruntau, discordia și ura dintre familiile Italiei, pasiunile și slăbiciunile lui Ludovic XI au avut o contribuție deloc neglijabilă. Ipocrizia este chiar un defect al stilului de politică, atunci cînd e împinsă prea departe. Citez autoritatea unui mare politician, Don Louis de Haro, care spunea despre cardinalul Mazarin că are un mare defect în politica sa, și anume acela de a fi mereu ipocrit. Același Mazarin, vrînd să-l folosească pe Domnul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
suveranii sînt în siguranță din acest punct de vedere. Acestor crime le-a trecut timpul, nu mai sînt la modă, și motivele pe care le expune Machiavelli sînt foarte exacte; nu mai există decît fanatismul unor religioși care ar putea împinge la crime atît de îngrozitoare, din pur fanatism. Printre lucrurile bune pe care Machiavelli le spune la capitolul conspirațiilor, este unul foarte bun, dar care, în gura lui, devine rău. Iată-l: "Un conspirator spune el este tulburat de teama
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că probitatea nu-i atît de potrivită ca abilitatea și inteligența. Mi se pare că un principe nu va recompensa niciodată de ajuns fidelitatea celor care-l slujesc cu zel; există în noi un anume sentiment al dreptății, care ne împinge la recunoștință și pe care trebuie să-l urmăm. De altfel, interesele celor mari cer întotdeuna ca ei să recompenseze cu generozitate și să pedepsească cu clemență, căci miniștrii care-și dau seama că virtutea va fi cheia norocului lor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a hotărît din eternitate, și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul, în timp ce oamenii, împinși de egoism, tind către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul tinde în permanență să evadeze, să nu se supună legilor, să nu plătească impozite, să nu meargă la război. Puțini sînt aceia eroi sau sfinți care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]