2,851 matches
-
în genere, îi "stârnește" poetului noua realiate: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud/ (s.n.) Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit (s.n.)60. O gingășie fără margini surprinde Eminescu în interiorul casei atunci când este vorba de nou-născutul care e un martor tăcut a toate câte-l înconjoară: Când își pun copilu-n leagăn,/ Cu-n picior încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
într-atât, încât descrie mecanismul întreg al stării: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit.// Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele / Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit;/ Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 260. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit./ Și mândru-acest amestec gândirea-mi o descoasă,/ O-nșiră apoi iarăși cum dânsa a voit.// Astfel gândirea-nșiră o mie de mărgele / Un șir întins și luciu dar fără de sfârșit;/ Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 260. Câteodată imaginile sunt explicite, aproape povestite. Altădată însă ele par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a căror rezolvare pare a fi extincția. În Melancolie, imaginea copleșitoare a unui bocet al cosmosului domină: De umbre lungi purtatu-i sicriul [cel] de nouri/ Și firea-ntreagă plânge în înmiite-ecouri/ Plâng stelele frumoase și în de aur roi/ Se-nșiră l-a ta moarte în luminos convoi 300. Tristețea primordială de care pomenea I. Negoițescu are la bază plânsul universului genuin 301, consumat în sine, dar care se propagă și în elementele sale disparate. În elementele acestea domnește o tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
propria-i experiență" (!!), că tableta "Care-s dovezile?" "s-a strecurat într-o gazetă", prilej cu care încerc "să dinamitez totul cu vorbe de clacă", spre a concluziona "ferice de M.R. Iacoban că nu-și pune întrebări!", după ce am tot înșirat întrebare după întrebare, ține de neanderthalul polemicii, când riposta la o acuzație de plagiat era de tipul "ăla vorbește, care-l înșală nevasta?" De-a dreptul ridicol, dar reproșul nostru că G. Călinescu este declarat "incorect", dl. C.L.C. îl combate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să moară peste doi ani, în 1972. A dus cu el "un cer întreg de amintiri / în pleoapele pe veci închise". Legitimitatea prefațatorului unei cărți cu suveniruri din teatru i-o dă și calitatea lui de dramaturg cândva la modă ("Înșir-te, mărgărite!", " Omul care a văzut moartea" ș.a.), dar și postura oficială în care s-a aflat din 1920 director general al teatrelor. Cele 18 pagini descoperite la răposatul Muzeu ieșean trec în revistă nu numai etape și destine din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
același: "Poa' să fie și Vodă, eu la telefon nu vorbesc!" De altfel, nu s-a urcat niciodată în tramvai, iar de tren, nici nu voia să audă. Închipuiți-vi-l pe Grigoriu-Havas în Iașul de azi, sufocat de mașini înșirate la stopuri, împânzit de telefoane mobile, survolat de avioane, potopit de televizoare, gâdilat de aerul condiționat, populat din belșug cu studenți făr-de giubele și studente cu fusta de-o palmă! Răsfoind vechile gazete și cercetând opurile gălbejite ale memorialiștilor, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
gingășia, demnitatea, pasiunea" zic bărbații, la 1880. Total depășiți: acum contează look-ul, casa-mașina-slujba, de preferat în sectorul bancar, engleza, computereala, spiritul întreprinzător, dimensiunile stas în centimetri, arta economisirii, mătușa Tamara, statura politică... Ce greșeli ar ierta bărbații? Nu mai înșirăm numele respondenților (cu rezonanță în epocă) ci doar opiniile exprimate: "greșelile tinereții, greșelile făcute dintr-un exces de bunătate." Ce greșeli n-ar ierta femeile? "Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia." Câtă despletire de romantism! De altfel, chiar Șuțu oftează: "S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unor astfel de acuze prăpăstioase (lipsește numai aceea de... fascism!) Moromete ar fi întrebat " Pă ce te bazezi?!" Chiar așa: de unde și până unde? Un alt catastrofic, Dennis Deletant, după ce scrie că ideologia oficială a comunismului românesc a fost... protocronismul, înșiră fără să clipească alte enormități de genul "toți cei care n-au aderat la protocronism au fost supuși prigoanei, depistați și vânați fără dificultăți." Culmea e că nu acești iluzorii persecutați (pură invenție!) au înfundat pușcăriile comuniste, ci tocmai... profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
chiar dacă scriitorul se străduiește să desmintă "informația că Goma este veninos din fire, de aceea atacă pe toată lumea; o spun cu mâna pe inimă: nu atac pe toată lumea." Așa o fi? Rugat să numească scriitori care ar merita respectul nostru, înșiră doar numele unor răposați, pe cei vii (scuză subțire) nevrând "să-i expună antisemitizării sălbatice, oarbe, a holocaustologilor locali". Nu cred că Goma are totdeauna dreptate în emiterea asprelor sale judecăți la adresa contemporanilor, dar, cu certitudine, de multe ori are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dus în triumf la București, închinat în fața statuii lui Mihai Viteazul și, în cele din urmă, depus la Arsenal. De aici încolo, începând un adevărat circ electoral. Odată cu apropierea alegerilor, contestatarii conservatori afirmă, nu fără a se contrazice și a înșira scorneli cusute cu "rață" albă, că Grivița... ar fi fost goală în momentul intrării trupelor noastre (!!), reduta ar fi luat-o alții, Batalionul 2 de vânători nici n-a luat parte la luptă, Candiano Popescu nu se afla pe front
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui Iisus. Dar ca un mag pe când înșiră Creștinul sfintele minuni Ca arși de foc cei doi răcniră Minciuni creștine, spui minciuni ! . Nimic nu v-a putut aduce Că n-a avut un pic de har. Murind între tâlhari pe cruce Iisus n-a fost decât tâlhar. Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
om, nu faci nimic, aștepți ajutorul social la crâșmă, cine-ți bagă-n sac când n-ai mai putea nici tu, nici societatea cea darnică și acum iresponsabilă, că vine și acel timp al responsabilității depline ?! Sub titlul dublu ne înșira versurile : Se zguduie pământul, se zguduie credința A început biet-om să trăiască cu spaimă Că o să vină timpul, să nu poți zice tată, Să nu poți zice mamă; Dacă credința noastră este atât de sfântă Ne închinăm ca oameni
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am îngropat la rădăcina unui strujan înalt, am pus un semn, apoi ne-am continuat drumul. Am trecut podețul peste Sirețel și-am intrat în sat. Căsuțe modeste, cu acoperișuri de draniță, cu ogrăzile largi și pline de orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva afișe din carton anunțau o serbare școlară. În mijlocul satului, în fața unui tăpșan, lângă biserică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de 9 ani, după care la vârsta de 16 ani aproximativ 95% dintre absolvenți urmează liceul sunt complexe construite de obicei în zone liniștite. Ele ocupă un spațiu geografic foarte întins. Au, în cele mai multe cazuri, un singur etaj. Cuprind, ingenios înșirate în spații largi, luminoase, modern adecvate: săli de clasă, laboratoare, biblioteci, cantină și săli de mese, terenuri de sport, încăperi pentru proiecții, concerte, spectacole școlare etc., tot ceea ce completează și stimulează procesul de predare-învățare. Pe întreg timpul școlarizării elevii beneficiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
locurile. Avem, încă, nevoie de dânsul. Sarcina colectivului pe care-l vei conduce este aceea de-a asfalta și moderniza, de-a extinde și chiar dubla rețeaua de drumuri și poduri naționale din zona muntoasă a Bucovinei... Directorul general îi înșirase și motivase câteva din exigențele și urgențele considerate la ordinea zilei pentru drumurile din zonă. Se preconiza dezvoltarea și amplificarea exploatării și prelucrării lemnului într-o regiune în care fondul forestier ocupa 79,4% și era o principală bogăție. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fusese luată prin naționalizare. De la casa lor, strada urca pe lângă pârâul Deea până la cabana cu același nume, aflată sus, pe la jumătatea muntelui. Până la cabană mai era de mers vreo cinci-șase sute de pași. Casele rare, despărțite de câteva grădini, se înșirau până la cabana Deea, doar pe malul drept al pârâului. Pe malul stâng, însă, începea pădurea, deasă ca peria. Undeva, într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al pârâului Deea, compozitorul Ioan Vasilescu își construise, în epoca interbelică și venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care și-a ales-o. Pe stăpânii casei a început să-i cunoască și să-i îndrăgească în zilele ce au urmat. De fapt, în timpul zilei, el era mereu plecat la secție și de-acolo pe la districtele ce se-nșirau la câteva zeci de kilometri unul de altul. Pleca dimineața și se-ntorcea după-amiaza, câteodată, dar de cele mai multe ori, abia seara. Încet, încet s-a familiarizat și a intrat în toate ungherele noii lui familii adoptive. Stăpâna de drept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și sângele! Ca să faceți voi speculă și bișniță, d-asta a murit tinerii! Huooo! Unde-i domnu’ Iliescu să vă vază? Să vază pentru cine a murit tinerii! - Fute-te-ar câinii, mamaie! chiui peste lume unul care vindea lumânări Înșirate pe balustrada de marmură a intrării În Pasaj. Câteva glasuri de vânzători de ziare, lumânări și mărțișoare, improvizară un cor de hămăituri și schelălăieli, care n-o intimidară câtuși de puțin. Bine Înfiptă În mijlocul șuvoiului mulțimii, Îi dădea cu domnu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și uitasem și de foame, iar după ce mi-am astâmpărat setae și m-am spălat la dușurile de la camping, mi-a fost din ce În ce mai bine. Forfota plajei tăiate de-a lungul de umbra falezei se muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
încărcată de semnificații, m-a tulburat într-atâta încât, îmi simțeam trupul ca scuturat de friguri. Mintea, complet trează, alerga de colo-colo, de parcă ar fi vrut altceva... Și, deodată, amintirile îmi năvăliră în minte limpezi, mai limpezi... tot mai limpezi, înșirându-se ca mărgelele pe ață.... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu mă mai gândisem la acele întâmplări... și acum, așa dintr-o dată, mă simții ca bolnav.. ca doborât de ele. Întins pe spate, cu ochii deschiși, gândurile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca mărgelele pe ață.... Multă vreme, de fapt ani de-a rândul, nu mă mai gândisem la acele întâmplări... și acum, așa dintr-o dată, mă simții ca bolnav.. ca doborât de ele. Întins pe spate, cu ochii deschiși, gândurile se înșirau parcă scrise pe pereți, pe tavan.. de jocul razelor de lună, cu frunzele adiate de vânt, din copacul din fața ferestrei. Și, cu iuțeala gândului, întâmplările începură să se înșire cap la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doborât de ele. Întins pe spate, cu ochii deschiși, gândurile se înșirau parcă scrise pe pereți, pe tavan.. de jocul razelor de lună, cu frunzele adiate de vânt, din copacul din fața ferestrei. Și, cu iuțeala gândului, întâmplările începură să se înșire cap la cap, purtându-mă prin vremurile acelea de demult... multe, atât de triste și atât de amare. Unele au fost, chiar cumplite... care, mi-au bântuit multă vreme sufletul, precum fantomele o casă pustie. Cum să uiți marele refugiu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
al familiei în continuare. Am judecat-o că nu a putut să divorțeze de tatăl meu biologic mai repede și că nu și-a pus niciodată realmente problema să își părăsească cel de-al doilea soț pe motiv că nu "înșiră bărbații pe sârmă", chiar dacă problemele lui cu alcoolul și violența verbală au făcut ca ceea ce este numit generic "casă" să nu reprezinte cu adevărat un cămin în care să îți dorești să crești. Am judecat-o pentru că întotdeauna a folosit
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]