2,631 matches
-
de mici grupuri în 1942. Din 1943, AK a avut o concurentă, Armia Ludowa (AL) ("Armata Populară"), sprijninită de Uniunea Sovietică și controlată de Polska Partia Robotnicza (Partidul Muncitoresc Polonez). În 1944, AK avea cam 380.000 de luptători slab înarmați. AL era mult mai puțin numeroasă, cam 30.000 de oameni. Partizanii polonezi au ucis aproximativ 150.000 de soldați ai Axei în timpul ocupației. În august 1943 și martie 1944, Statul Secret Polonez a anunțat planurile sale social-politice pe termen
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La finalul filmului, comisarul Miclovan moare după ce reușise să anihileze majoritatea bandelor înarmate care terorizau capitala. A fost urmat în 1973 de filmul "Ultimul cartuș". El se află pe locul 12 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. În aprilie 1945, Bucureștiul trecea printr-o perioadă grea marcată de sărăcia de după război și de apariția bandelor înarmate. Un comisar de poliție, care era comunist din 1937 și adusese mari servicii PCR în ilegalitate, este ucis de bandiți după o lungă urmărire și un schimb de focuri. În locul lui, comuniștii au obținut un post de comisar-șef la
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
fost îndreptată împotriva germanilor și a colaboratorilor lor evrei și a început pe 18 ianuarie 1943. Cea mai semnificativă parte a revoltei a avut loc între 19 aprilie și 16 mai 1943, și a luat sfârșit când rezistența evreiască slab înarmată și slab aprovizionată a fost zdrobită de trupele germane sub comanda directă a lui Jürgen Stroop . Luptătorii evrei au fost sprijiniți în acțiunea lor disperată de activiști ai Rezistenței poloneze. A fost cea mai mare revoltă a evreilor din timpul
Revolta din ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/311385_a_312714]
-
de forțele germane de către Armata Roșie. Armata Krajowa, care a avut în momentul de maximă dezvoltare aproximativ 400.000 membri, a fost cea mai mare mișcare de rezistență clandestină poloneză și cea mai mare din lume. AK a fost brațul înarmat a ceea ce a devenit cunoscută ca „Statul Secret Polonez” („"państwo podziemne"”). Principala activitate a Armatei Teritoriale a fost reprezentată de sabotarea transporturilor germane spre frontul de răsărit din Uniunea Sovietică. AK a declanșat o luptă pe scară largă împotriva germanilor
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
pe mare și uscat" („his Excellency, the Protector of Iceland and the Commander in Chief by Sea and Land”). Începe construcția unui fort, creează un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală compusă din 12 marinari înarmați (care există și astăzi). La 9 august, o fregată engleză ("H.M.S. Talbot") condusă de căpitanul Alex Jones, ajunge la Reykjavik și pune capăt „domniei” lui Jürgensen, restaurând dominația daneză, de această dată cu garantarea libertății comerțului englez în insulă. Se
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
cădea pe rând Azarba în Cilicia, Germaniceea atât de disputată, Raban și Duluk în decembrie 962, Alepul capitala lui Saif ad Daulah, era ocupată după un asediu dificil. Pe plan intern abandonează sprijinul acordat țăranilor datorită nevoi de stratioți greu înarmați. În plan social încearcă să oprească dezvoltarea mari proprietăți ecleziastice. Astfel legea din 964 permite doar donații în bani către lăcașurile sfinte existente. Pe plan militar înainte de a fi împărat recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
să bănuiască ceva și puseră la cale complotul. Nu era vorba de altceva decât de asainarea basileului. Ioan găsi ușor complici printre generalii nemulțumiți; între conspiratori, între Tzimiskes și împărăteasă, avură loc numeroase discuții; în sfârșit, grație complicității gineceului, oamenii înarmați fură introduși în palat și ascunși în apartamentele Augustei. Era în primele zile ale lui decembrie, povestește Leon Diaconul, care ne-a lăsat o istorisire foarte surprinzătoare a dramei. Omorul fusese fixat pentru noaptea de 10 spre 11. În ziua
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
continuele victorii în Romagna. Este susținut de Franța și Republica Veneția, dar Spania și Neapole nu îl susțin, văzând un posibil inamic în soțul Lucreției, Alfonso de Aragon. Așa că în noaptea de 15 iulie 1500, Alfonso este atacat de oameni înarmați și chiar dacă încearcă să se apere, este rănit grav la cap și la brațe. Lucreția și Sancha au grijă personal de rănit, îl păzesc zi și noapte. Crezându-l vinovat pe Cesare de cele întâmplate, ele cer papei o escortă
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
mișcarea lor urmează să restaureze legea și ordinea în țară. Mussolini nu a participat la marș. Fasciștii au cerut imperativ demisia premierului Luigi Facta și numirea în locul lui a lui Mussolini. În ciuda faptului că armata italiană era incomparabil mai bine înarmată decât trupele paramilitare fasciste, guvernul și regele Victor Emmanuel nu au reușit să înăbușe mișcarea lui Mussolini. Regele s-a văzut nevoit să aleagă una dintre cele două mișcări politice rivale pentru a-i oferi conducerea Italiei: fasciștii monarhiști ai
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
germanilor. În 1943, Mussolini pierduse sprijinul populație datorită dezastrelor de pe fronturilor de luptă și din cauza situației economice grele din țară. Devenise evident pentru toată lumea că Mussolini împinsese Italia în război în condițiile în care forțele armate erau slab instruite și înarmate, iar economia nu era pregătită să facă față condițiilor de război. situația dificilă în care ajunsese țara i-a făcut pe regele Victor Emmanuel și pe unii dintre liderii importanți ai Partidului Fascist să se gândească la înlocuirea de la putere
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
racoviceni au fost legate de eliberarea lui August Treboniu Laurian și a grupului său întemnițați la Sibiu, după cum consemnează „un copoi al stăpânirii”: Ca urmare, românii reuniți de prin satele vecine s-au adunat în număr de 8-10 mii, cei mai mulți înarmați, în jurul Sibiului și au obținut eliberarea lui Laurian și Bălășescu ducându-i „înconjurați de facle și de o mare mulțime de popor până la Orlat, unde îi așteptau banda militărească și tot poporul”. În același an, 1848, preotul Ioan Moldovan este
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a unei forțe capabile să debușeze în teritoriul pornind din zonele învecinate plajelor. Forțele debarcate pe plaje erau foarte vulnerabile la contraatacurile inamicului efectuate mai înainte de concentrarea în capetele de pod a unor forțe suficient de numeroase și de bine înarmate. Pentru a încetini sau chiar a elimina capacitatea inamicului de a organiza și lansa contraofensive în această perioadă critică, au fost utilizate trupele aeropurtate pentru cucerirea unor obiective vitale, așa cum erau podurile, intersecțiile de drumuri și anumite zone înalte, în
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
spaimă. Cronicarul Leon Diaconul spune că taurosciții (rușii-n.n.) își îngrămădiseră trupele în formații înguste și ascuțite ca niște ziduri spre a cuprinde dușmanul la mijloc. Împăratul îi rândui pe romani în față, așeză în ambele laturi călăreți greu înarmați, îmbrăcați în zale, iar în spate puse arcași și aruncători cu praștia; le porunci să arunce fără încetare și porni oastea la luptă. Cronicarul Ioan Skylitzes, compilat și de Georgius Kedrenos, povestind lupta dintre Sviatoslav cu Tzimiskes, menționa existența semănăturilor
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
s-a folosit de această ocazie pentru a acționa împotriva conservatorilor pe care îi considera nedemni de încredere. Printre aceștia era și vicecancelarul Papen și cei din cercul său. La Berlin, din ordinul personal al lui Göring, o unitate SS înarmată a intrat în Vicecancelarie. Ofițerii Gestapo atașați unității SS l-au împușcat pe secretarul lui Papen, Herbert von Bose, fără a se deranja să-l aresteze întâi. Gestapo l-a arestat și executat pe apropiatul lui Papen Edgar Jung, autorul
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
Antal Dovcsák, care declanșează „teroarea roșie”. Au fost constituite așa-zise „tribunale revoluționare” care au ordonat executarea persoanelor suspecte de implicare în lovitura de stat. Detașamentul „Lenin-fiúk” (Băieții lui Lenin), condus de József Cserny și compus din 200 de inși înarmați, jefuiește și terorizează populația. Reorganizată și întărită, armata ungară declanșează la 20 iulie atacul împotriva unităților române staționate de-a lungul Tisei. Unicul scop declarat al atacului era obligarea românilor de a se conforma deciziei Antantei privind linia de demarcație
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
liderii proaspăt eliberați, Serghei Muraviov-Apostol, a preluat conducerea revoltei. Ofițerii au convins soldații din garnizoana din Vasilkov să se alăture cauzei rebeliunii, iar Muraviov-Apostol a ocupat orașul. Revolta a fost însă rapid înăbușită de forțe mai numeroase și mai bine înarmate, pe 3 ianuarie. Liderii rebelilor au fost trimiși la Sankt Petersburg, unde au fost judecați alături de insurgenții din capitală. Decembriștii au fost judecați și condamnați: cinci dintre ei au fost condamnați la spânzurătoare: Kahovski, Pestel, Kondrati Rîleev, Serghei Muraviov-Apostol și
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
sau civili. O zonă verde de lângă pod a primit numele ofițerului olandez "Jacob Groenewoud Plantsoen". Operațiunea Market Garden a dus la distrugerea mai multor unități aeropurtate de elită ale Aliaților. După ce operațiunea ofensivă a fost anulată, aceste unități de parașutiști, înarmați doar cu arme ușoare de infanterie, au fost lăsați să apere poziții pentru care nu erau echipați corespunzător. Pozițiile deținute de forțele aliate de-a lungul frontului lor nord-vestic din Țările de Jos s-au dublat la un moment dat
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
catolice, care îl costau mult pe Carol. În 26 iunie 1626 Carol a trimis înapoi în Franța împovărătoarea curte franceză, dar unele persoane printre care episcopul Mende, au refuzat s-o părăsească pe Henrietta, așa că regele a recurs la gărzile înarmate ale palatului, pentru a-i alunga. Când Carol a găsit-o pe Henrietta la o fereastră a palatului uitându-se cu tristețe la curtenii săi care plecau, a târât-o cu forța de la fereastră. Dintre toți curtenii au rămas capelanul
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
1995]]): ""Aceasta era tocmai provocarea domnului Gorbaciov care, în ianuarie [[1990]], a argumentat folosirea din partea sa a violenței împotriva Azerbaidjanului care căuta calea independenței, prin faptul că populația acestei republici, foste sovietice, era reprezentată de niște brigăzi de huligani greu înarmați și comercianți de narcotice ce destabilizau țara și probabil primeau sprijin din partea guvernelor străine"". Dar, fiecare folosire a forței dădea naștere și la antiforță, Azerbaidjanul fiind una din primele cărămizi căzute din zidul imperiului. În [[1991]], Azerbaidjanul și-a câștigat
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
soarelui care apunea o cruce luminoasă însoțită de cuvintele "In hoc signo vinces" (în ). Cei 16 sfinți militari (Gheorghe, Dimitrie, cei doi Teodori, Procopie, Mercurie, Nestor, Partenie, Eustratie etc.) au fost uciși în timpul persecuțiilor anticreștine; ei sunt reprezentați călări și înarmați. Această reprezentare picturală nu este o scenă istorică, ci o scenă ce se petrece în Rai. Istoricul de artă medievală și bizantină André Grabar a analizat sensul alegoric al acestei scene, văzând în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
ul a fost o navă cu pânze, de mari dimensiuni și cu mai multe punți folosit de națiunile Europei în secolele XVI-XVIII. Galioanele erau bine înarmate și erau folosite pentru bătălii și transport. În perioada care a urmat marilor descoperiri geografice, în care caravela a avut rolul esențial, a apărut nevoia de transporta cantități mari de marfuri din regiuni îndepărtate, sarcina pentru care ușoarele caravele nu
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
(în limba greacă:Εθνική Αντίσταση, "Rezistența Națională") este un termen generic sub care sunt cunoscute grupurile înarmate sau neînarmate din întreg spectul politic elen care au opus rezistență ocupației Axei în perioada 1941-1944 în timpul celui de- al doilea război mondial. Apariția mișcărilor de rezistență a fost declanșată de invadarea țării și ocupația puterilor Axei (Germania Nazistă, Italia
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
000 de civili din Drama și din satul învecinat Doxato. În același timp, în toate marile orașe macedonene au fost organizate manifestații de protest față de ocuparea teritoriilor grecești de către Bulgaria de către organizația de dreapta „Apărătorii Greciei Nordice” (YBE). Primele formațiuni înarmate („"andartes"”) au apărut în munții macedoniei prin octombrie 1941, iar primele înfruntări armate cu germanii au dus la împușcare drept represalii a 488 de civili eleni. Aceste represalii au făcut ca mișcările rezistenței să fie diminuate în următoarele câteva luni
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Grecia centrală. Mai târziu, pe 28 iulie același an, Napoleon Zervas a anunțat formarea „Grupurilor naționale ale partizanilor greci” (EOEA), ca ramură militară a EDES, care a acționat la început în regiunea Aetoloakarnania. EKKA a format la rândul lui propriile forțe înarmate, "Regimentul 5/42 evzones" sub comanda lui Dimitrios Psarros, care a avut ca zonă principală de acțiune Munții Giona. Până în vara anului 1942, autoritățile de ocupație nu au dat prea multă importanță rezistenței armate, care era încă în faza de
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]