2,507 matches
-
deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un scrin uriaș, cu Încrustații somptuoase În fildeș, așa cum Adelheid nu văzuse niciodată, sporea nota de eleganță a Încăperii. Bertha cerceta cu Încântare interiorul lui, constatând că niște meca nis me simple, dar bine ascunse, puteau deschide câteva ser tare secrete. Se mai aflau o masă sculptată și două jilțuri uriașe din piele de Cordoba, ale căror spătare aveau aceleași Înflo rituri de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
două ore, rămânâdu-mi de parcurs vreo 45 de kilometri. Ultimii câțiva kilometri îmi păreau interminabili, nu pentru că mi-ar fi fost greu, ci pentru că nu mai am aveam răbdare și starea bicicletei era supărătoare. Sosirea în Roman a fost o încântare pentru mine, mai ales că primele figuri cunoscute erau ale unor foști elevi de la o clasa a-XII-a, care mă priveau curioși. Firesc, fiindcă eram ars de soare și vânt pe frunte și pe mâini, eram tras la față din cauza efortului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
adevărat însă că domnul Tiron era un om trecut de șaizeci de ani, nu mai era atât de iute și de sigur în mișcări. De jos, de la sectorul meu de activitate, îl urmăream cu o atenție deosebită și cu o încântare pe care o mai simt încă și acum intens, copleșitor, deși de atunci s-au scurs mai bine de șaizeci de ani. Și aceeași terapeutică stare de euforie aș încerca să o transmit și eventualilor temerari ce s-ar aventura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu înțeleg cum am putut săvârși o asemenea minune. Și chiar minune trebuie să fi fost, din moment ce până și de la șeful serviciului juridic, care evident, n-avea nicio treaba cu artă plastică (dar care mi-a ascultat pledoaria cu evidență încântare) am obținut finanțare. Întâmplarea m-a convins că flacăra pasiunii poate galvaniza și scula din morți până și pe cei mai stafidiți și uscați birocrați. A.B.În colectivul revistei "Longitudini" ați lucrat alături de alte mari personalități: Mircea Horia Simonescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de carne sîngerîndă încă pîlpîind de viață. Tortura pe înțelesul tuturor a lui Florin Constantin Pavlovici ne amintește (oare cu cît folos?) de tortura cea de toate zilele administrată de aparatul represiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
va păli, chiar dacă începe să fie serios concurat pe plan cultural de New York. S-au scris mii de cărți despre Paris sau în care capitala Franței figurează ca loc de desfășurare a unei trame oarecare, sunt la fel de banale reacțiile de încântare față de monumentele sale, ca și cele de sfidare a prejudecăților pe care le conservă - nonconformismul unor autori încercând să obtureze același complex de inferioritate. Ar fi inutil și riscant să încerci să concurezi numeroasele pagini scrise de conaționalii noștri, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui demnitar cu ce trebuie. Pe terasa cu parapet, spre care dau geamurile mari ale sălii de ceremonii, lumea încearcă să-și consume mai plăcut timpul afectat alocuțiunilor oficiale. E foarte cald, și priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut cu un coleg de tren, gruzinul Giorgi Achwlediani. Ajungem din aproape în aproape la situația din Cecenia și la relațiile gruzino-cecene, care sunt destul de încordate, zice el. Sigur că rușii fac atrocități în Cecenia, dar și musulmanii ăia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drapele, al țării și al dinastiei, într-un fel de altar teologico-monarhic. Greu de făcut distincția între cultul creștin și mult mai tânărul cult al statului. Ascultăm cuminți un expozeu arheologic, genealogic și apologetic în același timp. Îl aud cu încântare (fiecare cu amorul său propriu național) pe ghid citând abundent din "pelerinul din Bordeaux", faimosul călător francez din secolul al IV-lea, a cărui povestire ar atesta, prin verificări ale mărturiilor, că ne aflăm exact pe locul unde, un glas
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fapt, mie îmi era teamă că ambasadorul ar putea să-mi schimbe ruta. Revederea Madridului, după ce avusesem o scurtă experiență latino-americană, mi se părea o șansă în plus în înțelegerea frumuseților capitalei Imperiului hispanic. Aveam siguranța că voi avea mare încântare să revăd Madridul, să mă bucur din nou de amabilitatea lui Paul Moldoveanu și de plăcerea de a răspunde invitației ambasadorului nostru din Spania, să-i povestesc despre frumusețile Perului, despre reflectarea imaginii metropolei în Lima, socotită cândva al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pătuțurile noastre pentru desăvârșirea visurilor Începute. Culesul prunelor și coacerea lor pe leasa de nuiele de salcie Împletite cu grijă gospodărească pentru conservarea deshidratată a prunelor sau baterea nucilor și decojirea acestora cât și alte Îndeletniciri rurale constituiau momente de Încântare și farmec, așteptate cu nerăbdare În fiecare an. Zilele se scurgeau În ritmurile naturii și toată deschiderea satului se restrângea și se Închidea În gospodăriile proprii. Copiilor le revenea pregătirea furajelor pentru vite și aprovizionarea casei cu lemnele de foc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă naște ca dintr-o floare, m-am strecurat în lumea cea cuvântătoare, aici m-am conformat nu cu mare încântare, dar nici cu cerbicie la cele date omului. Și, strecurându-mă prin lume, m-am trezit că mut lumea cu mine, acolo unde eram eu, era și ea, și de unde plecam, mă urma precum un cățel, care, când se gudură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
văzut niciodată un loc mai frumos. Malurile fluviului erau toate înflorite din pricina arborilor frumoși, în-verziți, de alte soiuri decât ai noștri, plini de flori și fructe de multe feluri, prin care păsări și păsărele în mare număr ciripeau cu mare încântare. Mai erau acolo și un mare număr de palmieri, deosebiți de cei din Guineea și Spania (op.cit., p.69)!... Această insulă e cea mai frumoasă dintre toate cele văzute de ochi omenești!" (p. 70) În zilele, săptămânile și lunile ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lui; eu mă așteptam la un costum festiv pentru că, într-adevăr, apariția acestei reviste o consideram o festivitate. Dar ce surpriză... Tânărul nu era prea modest, numai să-l răsfoiești. Ieri, la telefon, comunicându-i lui Valeriu Rusu sentimentul de încântare de a răsfoi, după douăzeci de ani, Symposionul, dânsul, autorul zilelor Symposionului, om de o controlată măsură a vorbelor, mi-a spus: Da, a fost o bucată frumoasă de viață". Da. Așa ar trebui să păstrăm în minte, nu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
faptul că sau întâlnit primele două clasate, n-a fost decât un recital handbalistic avându-i la pupitru pe tinerii băcăuani prin adopție. Handbaliștii pregătiți de Nicolai Gomeniuc au practicat din nou un handbal frumos, curat și e o adevărată încântare să urmărești o asemenea echipă disciplinată tactic și cu jucători inteligenți, precum Vartic. Juniorii Științei au uzat de tot arsenalul tehnicotactic din dotare, inclusiv câteva aeriene finalizate cu gol, scorul final scutindu-ne de alte comentarii. Păcat că un asemenea
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
acela mefistofelic, a stârnit deunăzi o discuție, având grijă s’o și “asezoneze” corespunzător. Tema? De ce există 1001 de ciuperci, și Încă și dintre acelea nebune, când ar putea fi doar una, și aceea bună. Aceea creată de dumnezeu spre Încântarea lui Adam... Să’l lăsăm Însă În pace, cu problemele lui mai importante decât ecologia, dar lăsându-i simbolicul impuls primordial, și să ne Întoarcem - cu gândul bineînțeles - la acele Îndepărtate vremuri. Materia are tendința de autoorganizare, mai mult, de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pervertit ori chiar cumpărat. Au fost fabricate și răspândite imagini false, creații fictive pe care de o viață le înghițim cu toții fără a le pune vreodată la îndoială veridicitatea. Așa de pildă, încă din copilărie, am urmărit cu toții plini de încântare, filmele zise „Western”, cu cowboy și pistolari fantastici, care fără să țintească, scot rapid revolverul și trăgând de la înălțimea șoldului, împușcă cu extraordinară precizie pălăria unui călăreț aflat în goana calului la peste un kilometru distanță. Am și eu experiența
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dus dracului în momentul în care am văzut pe podea, lângă picioarele mele, un firicel curgător și aburind ce venea de pe unul dintre cracii acelui puradel. De atunci, singurii țigani pe care îi mai pot privi liniștit, ba chiar cu încântare sunt cei din filmele lui Kusturica. Norocul meu era că nu aveam nimic de pierdut. Surd, mă rupsesem de viață, de lumea lor. Făceam psihoterapie narativă. Încă o dovadă că oamenii și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și inegale și cu realizări mai mult interioare, și acelea tardive -, În loc de gândul, serios și precis, al unei ca riere sau meșteșug, splendidele inutilități și eleganțele de prisos ale vieții, așa-numitele „arte liberale“, caznele fără profit ale spiritului omenesc, Încântările verbului și prozei, ale muzicii și plasticii. Lucruri care, spune Platon, corup și moleșesc carac terul, deschizând calea tutu ror poftelor și voluptăților. Pentru asta pornisem de la tata de acasă cu o singură zestre În traista sufletului meu: zelul naiv
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la București, cum și la prea frumoasa lui soție, fiica marelui poet romantic Théophile Gau tier - Poște impeccable, parfait magicien [Șs] lettres françaises, cum Îl numește Baudelaire când Îi dedică Les fleurs du mal -, Încă strălucitoare de frumusețe și de Încântări pe care numai ochii nevârstnicului de mine, la 17 ani câți aveam În 1904, le putea simți cu putere; zeiță cu o sută de glasuri, pentru care Richard Wagner, la ai săi 57 de ani, se cățăra ca un copilandru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vidin și Timoc, cu varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spu nea deunăzi altul de același soi rău ca mine, prietenul Ioanițiu de la „Cartea Românească“, la cei 73 de ani ai lui Închinați mâncării și băuturii. Dar mâncarea bună și băutura presupun neapărat prietenia cu oamenii, dragostea cu femeile și Încântările urechii, după dic tonul cunoscut. Mă Întreba mai ieri o cucoană, o preadistinsă cucoană, lec tissima femina, Încă plăcută, dar având amândoi regretul de a ne fi descoperit cu douăzeci de ani prea târziu: — Ai avut cumva vreun prieten, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare; de a-ți alege după gustul tău prietenii, dușmanii, dragostele, cărțile, mâncarea și băutura, de-a lungul umbletului tău atent cu mâinile la spate și pipa Între dinții strânși. Iar cealaltă Încântare, Muzica, aliment ceresc, ea este com plementul necesar, cum am spus, la fel ca un prieten bun sau ca o femeie frumoasă, al oricărei gazde excelente, inspiratoare și creatoare de adunări cu mese vesele, ușor digestive și asi mi labile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la pământ În Încercările mele zadarnice de a Înfrânge rezistențe cu care nu eram deprins și Înclinații de a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era pensionul Ne goescu, cu toate fetele lui pe la ferestre, nebune după noi, băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau lămâi și tibișir ca să fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care calitatea lui eminentă de a plămădi din nou, pe măsura și după mintea lui, această pastă informă ce-i stă acum dinainte, transmutând, când socotește el de cuviință, calda Împreunare animală pe alte planuri, mistice sau eroice, pline de Încântări și devotamente, anume pentru ca femeia, supusă unei voințe tandre și ascendente, să-și gă sească, În sfârșit, acea „adâncime care lipsește superfi cia lității ei și În fața căreia să-și poată spune: „Acum lumea a deve nit perfectă!“... „Căci superficialul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meleaguri dunărene ce azi regiunea o conduci cu spor...“). Gârmoci și Fanache îl priveau dintr-un colț pe tovarășul prim, îl priveau atenți, căutând să citească pe fața lui dacă se simte bine sau nu. Ceea ce vedeau îi umplea de încântare. Toarșul închisese ochii, aproape adormise - dacă adormea era grozav: asta însemna că e mulțumit, că-i place spectacolul. Tovarășul Cameniță, ca de obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]