KorAP: Find »[drukola/base=încântat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...96 >

2,379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

izbucnit pur și simplu În râs. Aveam de-a face cu un tip Înzestrat cu mult simț de observație. — Hai să trec la obiect, pentru că tocmai mă Îmbarc Într-un avion spre Washington D.C. și cei de la securitate nu par Încântați să mă vadă trecând prin detectorul de metale În timp ce vorbesc la celular. Ai ceva planuri pentru sâmbătă seara? Nu puteam să sufăr când oamenii Își formulau Întrebările În acest fel, adică Întrebau dacă am planuri Înainte de a-ți spune ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cu părinții. Sună, te rog. Pe mobil. Mesaj: Andrea a făcut rezervare pentru tine și domnul Tomlinson diseară la 8.00 p.m. la La Caravelle. Rita Jammet a zis că așteaptă și ea cu nerăbdare să te revadă și e Încântată că ai ales restaurantul ei. 9.30: A sunat Donatella Versace. A zis că totul a fost pregătit pentru vizita ta. Întreabă dacă o să ai nevoie de altcineva afară de șofer, antrenor, coafeză, cosmeticiană, asistentă personală, trei cameriste și un căpitan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care aveam să Îmi petrec fiecare moment de extaz din următoarele două săptămâni, când am primit un e‑mail de la Alex. Bună, scumpo, ce mai faci? Sper că ziua de azi e cel puțin OK pentru tine. Trebuie să fii Încântată că a plecat, nu? Bucură‑te de perioada asta. În fine, voiam doar să aflu dacă poți să mă suni azi pe la trei și jumătate. Am o oră liberă Înaintea orei de citire și trebuie să vorbim. Nimic grav, vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o auzi pe Însoțitoarea de zbor spunându‑i Încă o dată „doamnă“. — Ce voia? a Întrebat Emily, iar fruntea i s‑a Încrețit de o intensă Îngrijorare. — Mi‑a pronunțat numele corect de trei ori la rând, m‑am lăudat eu, Încântată că pot să‑i prelungesc suspansul. De trei ori, ca să vezi! Asta Înseamnă, cred, că suntem cele mai bune prietene din lume. Cine ar fi crezut? Andrea Sachs și Miranda Priestly, prietene la cataramă. — Andrea, ce a spus? — Păi, vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
acum o să Încep eu să plâng, dar m‑am mulțumit să zic: — Ce trebuie să știu ca să angajez o nouă bonă? Ar trebui de bună seamă să mă apuc imediat de treaba asta. — Mda, s‑a declarat ea de acord, Încântată Încă de propria‑i istețime. Cred că e o idee bună. ↔ Prima fată pe care am intervievat‑o pentru postul de bonă părea lovită de șoc. — Doamne, Dumnezeule! urlase ea când o Întrebasem la telefon dacă ar vrea să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent numele. La Început crezusem că o face deliberat, În tentativa de a ne umili și chinui, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
CAP AZI‑ DIMINEAȚĂ CÎND AI PUS PORCĂRIA ASTA PE TINE! Nigel l‑a Înhățat pe James de urechea stângă și l‑a târât până În spațiul dintre birourile noastre. — Ei haide, Nigel, s‑a smiorcăit James, prefăcându‑se enervat, dar vizibil Încântat că Nigel Îl atinge. Știi foarte bine că‑ți place tricoul ăsta. — ÎMI PLACE TRICOUL ĂSTA? CREZI CĂ ÎMI PLACE LOOK‑UL ĂSTA DESTRĂBĂLAT, DE JOCHEU POPONAR, PE CARE ȚI L‑AI TRAS ÎN ULTIMA VREME? JAMES, AI NEVOIE SĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care păreau extrem de nefericiți, se uitau unul la altul și șopteau furioși Într‑o limbă care semăna a spaniolă, dar care putea fi la fel de bine și portugheză. Tipul lui Lily Își petrecuse deja mâna pe după talia ei și părea extrem de Încântat. Nu era momentul potrivit pentru amabilități, am decis eu. Christian Collinsworth tocmai Îmi masase gâtul cu buzele. L‑am ignorat total pe tip, am pus mâna pe brațul ei drept și am târât‑o spre canapea. — Andy! Încetează! a șuierat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe la prânz. În locul tău, aș pregăti dinainte ce‑i spun, că nu o să fie Încântată dacă nu o să ai articolul ăla. Mai ales că ți l‑a cerut de aseară, a adăugat ea cu un zâmbet abia ascuns. Era vizibil Încântată că aveam să fiu abuzată verbal. Nu prea aveam de făcut decât să aștept. Era bafta mea că Miranda se dusese la ședința ei lunară maraton la psihiatru („Nu are pur și simplu timp să se ducă tocmai până acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În cea de lângă magazinul cu suveniruri. Au discutat și iar discutat până când, În cele din urmă, după zile Întregi de negocieri, Linda a obținut permisiunea Consiliului Director al muzeului să organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu cu voce domoală și am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fi Întâmplat așa ceva. Emily s‑a oprit din râs și a făcut‑o pe serioasa. — Zău? Și tu‑ți Închipui că asta e tare? Încă nu ți‑am spus partea cea mai grozavă. — Hai, spune‑mi, spune‑mi! Eram absolut Încântată că Emily și cu mine găsisem, pentru prima dată, ceva amuzant În același timp. Mi‑a făcut plăcere să fac parte și eu dintr‑o echipă, să fiu jumătate dintr‑un Întreg angajat În luptă Împotriva opresorului comun. Și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
serviciu. — Ei hai, fă‑mi plăcerea asta. În fond, viața mea o să fie iadul pe pământ În următoarele câteva săptămâni. Emily a oftat și am simțit prin telefon cum Își dă ochii peste cap. — Ei bine, nu a fost prea Încântată. De fapt, eu n‑am vorbit cu ea, dar doctorul meu a zis că l‑a tot Întrebat dacă mononucleoza e o boală „adevărată“. Dar când el a asigurat‑o că e, s‑a arătat foarte Înțelegătoare. Am râs În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tocmai plăcut. — Kenny? — Ăla pe care l‑am adus‑o acasă la Începutul verii, nu mai ții minte? A spus‑o pe un ton sarcastic, dar de data asta zâmbea. — Aha. Și presupun că Băiatul Freudian nu a fost prea Încântat, nu? — Nu prea. În fine. Cum a venit, așa s‑a dus, nu? S‑a târât la bucătărie cu paharul gol și am văzut cum Își toarnă dintr‑o sticlă pe jumătate plină de Ketel One. A adăugat o picătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dat seamacă, pentru a doua oară, nu aveam să aducem discuția la bun sfârșit. — Pari cam nevricoasă, a zis ea cu sarcasm evident. Nu ești tocmai Încântată că ți‑a venit prietenul pe neașteptate, este? — Ba da, bineînțeles că sunt Încântată, m‑am apărat eu și am știut amândouă că mint. Relațiile dintre mine și Alex erau cam Încordate de câteva săptămâni Încoace. Foarte Încordate. Ne vedeam pe apucate și ne prefăceam foarte bine că lucrurile merg perfect: după aproape patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
surpriză grozavă! — Nu te deranjează că am trecut pe aici, nu? Am fost cu Max la un pahar după colț și m‑am gândit să trec pe aici să văd ce mai faci. Bineînțeles că nu mă deranjează, prostuțule! Sunt Încântată. Intră, intră. Știam că tonul meu sună cam exaltat și orice psihiatru pe probleme de cuplu și‑ar fi dat seama că entuziasmul meu exterior era menit să compenseze sentimentele lipsă din interior. Și‑a luat o bere, a sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și am impresia că ai muncit din răsputeri În ultima vreme. Sunt toate OK cu tine? M‑am mai Înmuiat puțin, văzând că ea se străduiește atât de mult să mă mulțumească. — Da, mamă, toate sunt OK. Nu sunt deloc Încântată să plec la Paris, ca să știi și tu. O să fie o săptămână de iad, muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile pe săptămână. Dar anul meu o să se Încheie curând și o să pot să termin și eu cu modul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de euro, În valoare de vreo patru mii de dolari. Biletul, scris de mână de Briget Jardin, editorul care se ocupase de cele mai multe din problemele vizând organizarea și planificarea călătoriei și a petrecerii Mirandei, zicea așa: Andrea, draga mea, sunt Încântată că ai venit la noi!. În plic se află niște euro pe care să Îi folosești cât timp ești la Paris. Am vorbit cu Monsieur Renaud și el va fi la dispoziția Mirandei douăzeci și patru de ore pe zi. Mai jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de parcă eram chiar o persoană adevărată, nu doar o sclavă, lucru pe care Îl apreciam. Cam Între al treilea și al patrulea mesaj m‑am pomenit dorindu‑mi ca unul dintre mesaje să fie de la Alex și am fost, drept urmare, Încântată și neliniștită În același timp când am constatat că al patrulea mesaj era de la el. — Bună, Andy, eu sunt. Uite ce e, Îmi pare rău că te deranjez acolo, sunt sigur că ești incredibil de ocupată, dar trebuie să vorbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aveam de gând să omit partea romantică legată de Christian, dat fiind că nici prin cap nu‑mi trecea să mă apuc să povestesc părinților tot ce se petrecuse Între mine și Alex, dar eram convinsă că vor fi amândoi Încântați să audă că Miranda păruse a răspunde atât de pozitiv când adusesem vorba de The New Yorker. — Scumpo, nu vreau să te Întrerup, dar s‑a Întâmplat ceva. Am primit azi un telefon de la Spitalul Lenox Hill, de pe 77 Street

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Lily trebuise să elibereze fosta cameră a lui Jill și să se mute În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte drăgălaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
credit a firmei și găsesc eu o modalitate de a o deconta. — Mulțumesc, Em, Îți sunt recunoscătoare. Și noroc și ție. Într‑o bună zi, o să fii un redactor fantastic de modă. — Zău? Chiar crezi? a Întrebat ea surescitată și Încântată. De ce anume conta părerea mea, a celei mai ratate persoane pe care o cunoscuse vreodată lumea modei, nu‑mi dădeam seama, dar ea părea extrem de mulțumită. — Absolut. Nu am nici un fel de Îndoială În privința asta. Christian m‑a sunat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
chiar puțin neam cu domnul deputat, fiindcă, nu știu dacă știți, sora mea Laura e măritată cu preotul George Pintea din Sătmar, iar sora lui George e soția domnului deputat Ionescu. ― Așa? făcu Iuga mai înviorat, luîndu-i mâna și scuturîndu-i-o. Încîntat!... Și află că, atunci, ești și cu mine puțin neam, cum ziceai, pentru că nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară o foarte ușoară îmbunătățire a învoielilor. Tânărul Herdelea se spăimântase. În vreme ce învățătorul vorbea, el

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]