2,835 matches
-
pe acest fundal istoric a izbucnit "disputa istoricilor" (Historikerstreit) în cultura germană (1986-1989), ale cărei reverberații s-au răsfrânt departe dincolo de teritoriul disciplinar restrâns al specialiștilor. Puține din numeroasele dispute intelectuale care au punctat istoria gândirii Occidentale au reușit să încingă spiritele la temperaturi atât de incandescente precum "disputa istoricilor". Antecedente notabile sunt "problema medievală a universaliilor", care a divizat comunitatea medievală a filosofilor între realism și nominalism, și "cearta dintre antici și moderni", o dispută care, la rândul ei, a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au înflorit scurtă vreme. Spusele lui Ehrenburg cum că "privirile evreilor sovietici nu se îndreaptă spre Orientul Apropiat, ci spre viitor" au fost înțelese de evreii înfricoșați ca un avertisment. Între 1949 și 1953, în circumstanțele Războiului Rece care se "încinge" în această perioadă, Uniunea Sovietică și țările satelit se distanțează din ce în ce mai mult de politica practicată în perioada anterioară de sprjiinire a Statului Israel. Această schimbare în politica externă este însoțită de schimbări în politica internă, inclusiv în atitudinea acestui bloc
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
scărpinăm și stăm. Sărbătorim, luptăm politic, ne bălăcărim în mocirlă. Dar nu vedem oamenii care sînt ca Vannucci. Vannucci este arma împotriva tîmpitei noastre sărăcii. În țara lui Pericle (I) Mai încet, Nikos Treizeci și cinci de grade la umbră. Asfaltul se încinge, se înmoaie și amprentează pantofii trecătorilor. Totul fierbe în jur și ai impresia că soarele este debusolat și se crede undeva, prin Africa. Lucrătorii așează dale în Piața Națiunii. Oameni buni, rezistați, nu vă este rău? Rezistăm, ce să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nici măcar bazarele, moscheile, arhitectura arabă, nimic nu m-a surprins. Și, totuși, am găsit momentul care m-a impresionat cel mai mult. După întîlnirea oficială cu guvernatorul din Gizeh, ne-am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca mine cu nouă ani, îmi este de asemeni nepoată ! - Da, într-adevăr așa este! Dar să-ți povestesc despre el. Eram nedespărțiți la școală, nedespărțiți și pe islaz, cu vitele la păscut, dar și în zilele de sărbătoare când încingeam câte un joc de-a mijoarca, haiducii și vardiștii și altele. Ceea ce mă fascina la el era fluieratul. Fluieratul din gură. Când se apuca să fluiere, ziceai că le cântă din fluier. Pe miriști, la păscutul oilor sau după o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Domnule colonel, iată noi îl scoatem din anonimat, cu mijloacele noastre! - În afară de Boacă-fiul, fluierașul de excepție, mi-a rămas în memorie și Boacă-tatăl, în calitate de legionar notoriu. A fost singurul legionar pe care l-am văzut îmbrăcat în cămașă verde și încins cu centură cu diagonală. Nu știu dacă purta la brâu pistol, precum căpitanul lui, Corneliu Zelea Codreanu, dar îl urmăream cu ochii cât cepele prin spărtura gardului când Boacă-legionarul trecea țanțoș înspre târg, sau când se întorcea din misiune. Cât
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tuturor ițicilor, ștrulilor și leibovicilor să ne mai sugă din sânge. Asta-i misiunea dată de căpitan! Își încheia el de fiecare dată alocuțiunea șablon. Cum spuneam, când se înapoia, spre seară, din târg, cu cămașa verde pe el și încins cu centură cu diagonală, îl urmăream prin crăpătura gardului și eram curios : și-a îndeplinit sau nu misiunea? În orice caz, n-am auzit de evrei jupuiți de vii în Pungești, sau puși pe frigare. Ițic, Ștrul, Leibovici și toți
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de in înălbit, încins cu bârnețe cu mărgele și cu cojocelul de rigoare. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat în așa zisele țoale nemțești. Moșul era, cum s-ar spune, funcționar la stat, salariat al primăriei. Îngrijea de buhaii comunali și, când era nevoie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a înțelege ale lumii taine, e surprins și neputincios în fața realității vieții: Oricât mă-ntreb cu minte reculeasă, Și-oricât mă zbat cu fire cumpănită, Nedumerirea tot mai mult m-apasă De ce cu iadul lumea se mărită. Într-o noapte încinsă de august a anului 1948, părintele Imbrescu scrie în versuri scurte, dar precise, ca ale unui matematician, o lecție de Dogmatică: Omul nou, făcându-și cruce, Scrie-n gest Teologie Tatăl la esență duce Tot ce-n Cosmos vrea să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
o evităm atunci când Îl facem beci sau... cuptor. Cuptor? N’ajunge căldura de-afară? Păi cuptorul se bazează pe același principiu, al inerției termice, fiind o incintă, cu pereți groși din același lut. O mână-două de găteje - biomassă adică - Îl Încinge suficient de mult pentru ca, bine astupat, căci aerul Înlesnește și el curenți de convecție, cuptorul să poată coace, rând pe rând, pâinea, plăcintele și oala cu sarmale, pe măsura răcirii sale lente. Așa le-a folosit tradiția, mai mult decât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dus În Australia iepurii și vulpile care au dereglat acel ecosistem care-și păstrase prin izolare individualitatea, esența. Oamenii Înșiși s’au amestecat: albi, galbemi și negri devin, din individualități negentropice, metiși entropici. Adică totul se amestecă, „grație“ legăturilor care Încing tot mai strâns Pământul. Doar că asta se cheamă omogenizare, adică entropie, al cărei final e moartea... Cine e de vină? Știința? Setea umană de a cunoaște? Și pisica care-mi toarce acum În poale privește curioasă În jur. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acoperit cu cea mai mare încredere a declarat la un banchet că sunteți cel mai puternic rege din Europa și în neuitata și recenta declarație a Majestății Voastre de la Chișinău, fiind desigur, indusă în eroare, a asigurat-o că a încins-o cu un stăvilar de foc, de fier și beton peste care nimeni nu va putea trece. Realitatea însă s-a răzbunat. S-a răzbunat, fiindcă era alta, cu totul alta. Dar, Maiestate, toate acestea sunt fapte consumate; nu putem
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
trebuie să vină fiecare în noua gospodărie ce e pe cale să se înfiripe. Când se conturează o concluzie convenabilă tuturor, se toarnă tot mai vârtos în pahare, muzicantul angajat e tot mai solicitat și toată suflarea participantă la eveniment se încinge la joc, logodna transformându-se într-o petrecere cu multă bucurie, într-o nuntă mai mică. Se întâmplă și situații în care părinții celor doi tineri nu cad de acord asupra cuantumului cu care una din părți ar trebui să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
primește de la mire o pereche de încălțări. Aceasta se bucură de dar și chiuie la rândul ei, strigând: Am scăldat și-am înfășat, Papuci noi am căpătat ! U iu, U iu iu ! După așezarea lăzii la locul ei, se mai încinge un joc în uliță, după care toți nuntașii sunt poftiți la masă. Aceasta se întâmplă cu o foarte mică aproximație cam la vremea prânzului, ospățul urmînd să se încheie la lăsarea serii, cînd driganele se întorc din câmp. Începe ospățul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dorește. Acesta «sigur» nu va mai putea trăi fără ea. -Pentru a face fecior sau fată, să i se topească inima după careva, se ia o țiglă nouă, se scrie numele celui drag și se bagăn foc. Când s-a încins bine, se scoate și se urinează pe ea rostind formula magică ce «sigur» o să-i aducă iubitul în cale : Cum sfârâie țâgla, Așa să sfârâie inima lu... (numele celui dorit) Și să n-aibă hodină Până n-o să vină. Descântece
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
această convenție între fecior și părinții fetei echivala cu perfectarea unui viitor contract marital. Când fata mergea în prima zi la ceată, ducea un colac cât mai mare și cât mai frumos din care mâncau toți feciorii din ceată. Se încingeau atunci jocuri cu chef, cu cântece și veselie, se legau prietenii între feciori, între băieți și fete, iar petrecerile durau până târziu după miezul nopții, servindu-se mâncare, ciorbă, sarmale, fripturi, gătite din darurile adunate, rachiu și vin fiert. Nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
crâșmei, fie pe luncă. Se aduna aici toată suflarea satului și oamenii se simțeau bine. În seara de Anul nou feciorii ieșeau din nou la joc cu muzicantul lor. De data aceasta li se alăturau și bandele satului și se încingea jocul până după miezul nopții cînd «se îngropa» anul vechi și se primea cu bucurie, cu pocnituri din bici, cu focuri de pușcă și de pistoale și cu chiuituri, Anul Nou, cu speranța citită pe fețele tuturor că acesta va
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe ulițe, să-și caute portița ca s-o pună la locul ei. în ziua de Bobotează după ce preotul satului sfințea apele râului «la Moară», lumea toată, înainte de a merge acasă se îndrepta spre crâșmă, unde în uliță Ceata feciorilor încingea din nou jocul cu fetele, care și ele erau în drum spre casă. Din cauza gheții și a zăpezii abundente se mai întâmpla ca vreuna din fete în timpul jocului să alunece și să se ducă de-a berbeleacul. Întregul sat știa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai ales femeile și nevestele mai tinere realizau din spice o cunună cu o cruce la mijloc și se întorceau în sat, cântând cântecul cununii, de la holdă până la casa gazdei unde erau așteptate cu masă întinsă și cu fluerași. Se încingea petrecere până în zori. Gospodarul păstra cununa până în preajma semănatului de toamnă când recupera boabele din spice, le ducea la sfințit la biserică și apoi le amesteca cu restul semințelor ce urmau să fie puse în pământ pentru recolta anului viitor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din București numai pentru a răspunde de programul de divertisment al localului. Era atât de pasionat după cântecul și jocul popular, încât atunci când auzea undeva o melodie de joc, nu mai avea astâmpăr și de n-avea cu cine se încinge la o învârtită sau o feciorească, juca de unul singur. A fost instructorul echipelor de dansuri din sat al multor generații de tineri și pentru elevii școlii generale, echipe care în multe rânduri au fost premiate cu distincțiile cele mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acolo pe luncă unde, să ni se reconfirme ceea ce spunea marele nostru om de stat și de cultură, savantul Nicolae Iorga, anume că :«la noi la români mai întâi se aud cântecele și numai după acea răsare soarele». Să se încingă din nou pe muzica bandelor de altădată, jocul ca acum cincizeci de ani, ca acum o sută sau multe sute de ani, într-o horă națională cu rolul ei dintotdeauna de a aduna iar la un loc pe toți cei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a confirma încă odată veșnicia satului nostru și pentru a se adeveri predicția marelui filozof român Petrețuțea care a spus cândva că : numai atunci când va pieri ultimul țăran va pieri de fapt omenirea. Iar în marea horă ce se va încinge acolo în luncă, corurile reunite de copii, tineri, adulți și moșnegi ale celor două jumătăți inseparabile ale satului nostru, să se mai înalțe odată spre ceruri, frumosul imn-cântec patriotic: Din dragoste și din durere Pe-acest pământ noi ne-am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și am dorit acest lucru, fiindcă nu se știe ce va fi până la anul. Ne vom mai putea întâlni, nu ne vom mai putea? m-am adresat eu. Atunci am observat că s-au umezit ochii prietenului meu. Ne-am încins la discuții. Prietenul meu, un om cu multe cunoștințe, nu mai termina să ne spună atâtea și atâtea despre istorici, despre alți oameni de știință, despre scriitori. Janeta îl asculta foarte atent. De unde știți atâtea, domnule profesor?l-a întrebat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cea mai mare greșeală că a ales numai plăcerea dăruită de dragoste. I-aș fi dat una în bot să mă mțină minte, cât de prinț era. Daca-i fi fost cine? Dacă aș fi fost Hera sau Atena, se-ncinsese Janeta ca și când ea ar fi fost în cauză. ─ Vezi? De când e lumea și pământul peste tot au fost și vor fi intrigi care aduc rău oamenilor, am concluzionat urându-ne noapte bună pe pământul Greciei și am dormit buștean până
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]