2,660 matches
-
Eu vreau desert o prăjitură Tiramisu dacă se poate. - Desigur. Avem. - Sună bine ce ai ales. Ochii lui zâmbiră complice la toate astea, în timp ce ospătarul se mișca uimitor de repede. O privi pe maică-sa cu lumini scânteietoare, zâmbindu-i încrezător și bucuros de prezența ei. La rândul ei, și ea simțea bucuria și plăcerea întâlnirii, învăluind-o într-o tainică și plăcută căldură sufletească, iar inima îi surâdea nebunește. - Nici nu știi mamă, cât de mult mi-am dorit să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
atât de repede și mai aveau atâtea să își spună. Le-ar fi trebuit mult timp să pună cap la cap toate întâmplările și trăirile lor, dar se clădeau încetul cu încetul și nu aveau să se uite niciodată. Erau încrezători în viitor. Întrezăreau pentru ei o cale luminată pe care aveau să o descopere curând. Parcursese kilometri întregi să se întâlnească. Despre Nicky nu știau nimic în acel moment. Fiecare era plecat pe un alt drum și fiecare cu norocul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de către muzică. în acest caz, muzica lui Adrian Enescu. Nu știu cum compun muzicienii noștri de film, dar ceea ce ajunge pe ecran este strident, abundent și asurzitor. O scenă ce ar fi putut provoca emoție (primii pași ai lui Noro sub privirile încrezătoare și speriate ale mamei) este distrusă efectiv de pompierismul sonor ! în fine, interpretarea unui mare actor ca Dorel Vișan (tatăl polițist) lasă și ea de dorit Noro e un film plin de bune intenții, făcut de oameni talentați și cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
informații sau momente muzicale, ajunge la fiecare elev, în fiecare dimineață, Imnul școlii, pentru a începe cu încredere și voie bună o nouă zi de școală fredonând La Cuza - Vodă tu de vei învăța în viață vei pași ușor și încrezător Și numele lui Cuza - Vodă vom purta Pe-aripi, când vom pleca în zbor Suntem elită liceelor și vrem Olimpiade și concursuri să câștigăm Și amintiri frumoase vom avea mereu Din viața dragă de liceu. Toate aspectele pe care le-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
unde s-a ținut plenara, de-a lungul a cîtorva zile, numele meu s-a pierdut în timp și spațiu. N-am mai fost ales în comitetul sindicatului pe combinat. Băieții de la stația de filamente știu de asta și-s încrezători că la viitoarele alegeri voi fi propus din nou. Ce ziceți, tovarășe inginer, mă întreabă moș Andrei, credeți că putem fi trecuți să lucrăm în acord? Cred că da. Voi vorbi cu domnul Ștefănescu, apoi voi merge și pe la Serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o mamă rea și că, având în vedere distanța și toate imensele și dragile tale greutăți, ar trebui să le trec sub tăcere pe ale mele. Dar noi două am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să ne apropiem de ceva ce depășește simțămintele omenești. 15) Această idee a ta de a merge la Mirona
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde o fi Luke. Curtea bisericii e înțesată de oameni, și nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cea mai mică importanță unde facem nunta. Nu contează dacă florile sunt roz sau albastre. Singurul lucru care contează pentru mine este faptul că vom deveni un cuplu - și toată lumea o să știe acest lucru. Pare atât de sigur și de încrezător, încât mi se pune un nod în gât. — Și pentru mine tot asta contează cel mai mult, zic și înghit în sec. Ăsta e lucrul cel mai important. — OK. Atunci hai să ne punem de acord. Tu ești cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu sunt chiar așa de sigură... — Uite la Armani al nostru! Îmi duc mâna la păturica pufoasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în Caucaz, loialitatea în alianță, fără un tratat, a fost considerată de Antonescu ca un instrument diplomatic mai eficace decât orice document contractual. La sfârșitul lunii iulie 1941, Basarabia și nordul Bucovinei au fost eliberate de sub ocupația sovietică, ca urmare, încrezător în victorie, generalul Ion Antonescu a reafirmat hotărârea de a continua războiul alături de Germania, merge până la capăt în acțiunea ce am pornit la răsărit împotriva marelui dușman al civilizației, al Europei și al țării mele: bolșevismul rus. De aceea, nu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
prin curiozitatea față de „celălalt”, sensibil la „alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai adînc în intimitatea persoanei, una care trăise atît fericirile, cît și dramele secolului. Nici o reconstituire documentară
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a despărțirii noastre, aproape că n-am dormit. Spre dimineață plec neîntârziat la datorie! Oricând am fost chemat, n-am stat nici 24 de ore și imediat am răspuns chemării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noastră de oameni tineri, greu încercați de evenimente, dar care au avut norocul să treacă peste orice opreliști și risc și să rămână împreună spre a se bucura pe mai departe de viață, de existență! Apoi, de data aceasta mai încrezători în viață ca niciodată până acum, ne-am despărțit cu lumina speranței în inimi și suflete! Am rămas pentru vindecarea completă în spital, în timp ce soția s-a dus la fetița ei să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
colegii, care au răspuns în totalitate chemării - dintre foștii noștri profesori, doar Victor Apostoleanu și Stan Cucu se mai aflau în viață și participau cu drag, în amintirea unor vremuri când și noi și ei eram mai tineri și mai încrezători în viitorul nostru. Deci, toată pregătirea și adunarea se consumă la casa noastră dornică de oaspeți de suflet. Era o masă colegială, ca în cazul unei aniversări în familie, fără pretenții bănești din partea celor invitați la noi acasă. Soția a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția unui Caragiale lumi- nos, într-o lume care nu se grăbește, încă tolerantă, încă naivă, încă încrezătoare în progres. Elementul deformant este însă acolo, gazeta, sfera mediatică, însă el nu scoate la iveală decât un fel de origami, monștri de hârtie. Pe bună dreptate, Ioana Pârvulescu contestă îndepărtarea tot mai mare de operă a celor care-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Coman. Domnul Coman, un adevărat Domn, inginer, cu studii la Paris, cu ample lucrări de modernizare executate în Montevideo, președinte al Camerei de Comerț româno-uruguayene. Soția, o excelentă "ama de casa", amfitrion perfect și discret. Românul Coman este tipul omului încrezător în principii și idealuri și și-a slujit cu același devotament și patria de adopție, și pe cea de origine. Numai că, la venerabila vârstă de 80 de ani, România copilăriei și tinereții sale, Noua Românie, a refuzat să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai special, un hotel de „artiști“, căci voia să mă simt bine la New York din prima zi. „Se cheamă Chelsea și e pe strada 23, tocmai ajungem.“ Intru În lobby și, după tradiționalul „See you later“, Weiss pleacă, iar eu, Încrezător că mă aflu printre ai mei, adică printre artiști, Întorc relaxat capul și ce văd ? O imagine demnă de Satyricon al lui Fellini. Era Andy Warhol, care cu câțiva ani În urmă făcuse filmul Chelsea Girls, iar acum era instalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu m-am putut Împiedica să nu regret că așteptările mele de a-l Întâlni pe „Cehov“ În repetiții nu-mi fuseseră Împlinite. La Cambridge, Ribman, dimpotrivă, a decis să nu participe la nici o repetiție. Ne-a dat carte blanche, Încrezător că actorii și cu mine vom găsi fără el soluțiile juste. De fapt, nici el nu avea Încredere În noi, dar, de spaimă, a preferat să nu fie deloc prezent În teatru. Dar, cu două zile Înainte de premieră, nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Viena, Holender m-a Întâmpinat cu bonomia ce-l caracterizează și, surâzând hollywoodian, mi-a spus că soarta Îi era În mâinile mele, evident glumind, ca și cum prelungirea contractului lui de director depindea de succesul lui Hoffmann! Mă simțeam destul de Încrezător. Aveam o echipă de lucru solidă. Împreună cu Richard Hudson, scenograful englez extrem de original, și cu Niky Wolcz, lucrasem toată vara la macheta decorului și descoperiserăm o soluție scenică ce corespundea, speram noi, atât muzicii lui Offenbach, cât și poveștii. Decorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acum cred că și stafia mea ar rămâne Înțepenită acolo. O altă parte a ritualului era urcarea scărilor cu ochii Închiși. „Treaptă, treaptă, treaptă“, se auzea glasul mamei conducându-mă sus - și cu destulă siguranță, suprafața următoarei trepte primea talpa Încrezătoare a copilului orb; era de-ajuns să ridici piciorul puțin mai sus decât de obicei, ca să nu izbești cu degetele treapta următoare. Această ascensiune lentă, ca de somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Hôtel du Palais, construit pe locul unui vechi palat, unde se spune că În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un satelit ciudat de docil și chiar foarte vioi, Înfigând un fel de cârlig de undiță În carnea neîngrijită dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea că murdăria lăsată de derbedei pe solariile terenurilor de joacă era cea mai puțin gravă din ultrajele posibile și că grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rareori am mai fost de atunci. Senzațiile după-amiezii aceleia târzii - de burg (străzile pe care am mers ca să ajung la clădirea unde avea loc acea... ședință? serbare?... clădirea însăși), de căldură mare, anticaragialiană, bună și de și mai mare, proaspătă, încrezătoare și senină fericire - s-au împletit într-un nod gordian pe care nici sabia morții nu îl va putea tăia. * Am văzut și am ascultat pentru prima oară Boris Godunov de Musorgski nu la operă, ci la cinematograf. Un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
specifică: de „broască țestoasă”, cel mare, întins pe coapsa piciorului strâns îmbrățișat de labele din față, folosind la nevoie, pentru a-și păstra echilibrul, chiar ghearele, cu botul întors decent spre genunchi (și deci arătându-ne fundul). Mai naiv, mai încrezător și mai repezit, Gălbenuș ni se urcă și ni se așază decis pe piept, cu botul aproape de gură. Ca să-și exprime afecțiunea ce ne-o poartă! Mă emoționează dorința lor vădită de a se lipi de noi cu orice prilej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
l-a căutat pe cel mai pasionat profesor (Tiberiu Popovici, cel care a cultivat, de-a lungul timpului, numeroase voci), pentru a-i insufla tainele cântului, deschizându-i cale liberă către o carieră frumoasă. Deși unii nu erau pe deplin încrezători în evoluția sa, a perseverat, nedescurajându-se, și a reușit să dovedească tocmai contrariul previziunilor făcute de unii așa-ziși specialiști. Și iată că, în relativ scurt timp și pe merite autentice, a ajuns solist de bază la Operă. Am
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]